Cairo departe de umbra piramidelor/ de Georgiana Nicoarea

Editura Ars Longa a publicat recent, în colecţia Alif consacrată literaturii arabe contemporane, unul dintre cele mai citite romane arabe ale momentului: Taxi. Povestiri din trafic al scriitorului egiptean Khaled al-Khamissi. Romanul de debut al acestui reprezentant de marcă al societăţii civile egiptene şi al unui nou val de tineri scriitori care îşi propun o înnoire a literaturii arabe este, de fapt, un colaj de cincizeci şi opt de povestiri, culese chiar de autor, cu profesionalismul unui antropolog, în timpul deplasărilor sale cu taxiul prin cosmopolitul Cairo, un oraş în care forfota nu încetează niciodată.

Romanul care, pornind de la forma sa, a fost comparat cu Decameronul lui Boccaccio, cu Poveştile din Canterbury ale lui Chaucer sau cu O mie şi una de nopţi, conturează prin intermediul unor dialoguri între autor şi şoferii de taxi o imagine surprinzătoare a oraşului piramidelor. Khaled al-Khamissi îl plasează, aşadar, pe cititor pe o virtuală banchetă din spate a unei maşini de la ferestrele căreia îi arată imaginea realităţilor sociale şi politice aşa cum sunt ele trăite şi resimţite de egiptenii de rând, totul filtrat de aceşti actori, mai mult sau mai puţin discreţi, taximetriştii cairoţi care se străduiesc să îşi câştige existenţa pe străzile oraşului, luându-i în acelaşi timp pulsul cu o modestie şi o fidelitate uimitoare. Această imagine, pe care, cel mai probabil, ochii turiştilor nu o vor percepe niciodată, a ajuns în atenţia publicului internaţional, odată cu evenimentele din cadrul Primăverii Arabe. Primăvara Arabă, după Tunisia, a cuprins şi Egiptul, pornind din piaţa cu un nume parcă predestinat, Midan et-Tahrir (Piata Eliberării), inima acestui furnicar de aproape douăzeci de milioane de oameni care este Cairo, oraş străbătut neîncetat de cei în jur de optzeci de mii de şoferi de taxi, adevărate termometre ale societăţii, după cum îi numeşte autorul.

Capitala Egiptului şi locuitorii săi sunt personajele principale ale romanului, aduse în prin plan de către aceşti şoferi de taxi mereu dornici să intre în contact cu lumea care se întinde dincolo de ferestrele maşinilor inchiriate, de la patroni, pe sume uriaşe. Maşina este pentru pasager un simplu mijloc de transport aflat la cheremul dorinţei sale de a fi purtat dintr-un loc într-altul, însă şoferul, prin interacţiunea verbală pe care de multe ori o iniţiază cu insistenţă, o transformă în spaţiul social, despre care vorbea Henri Lefebvre, în care fiecare, şofer şi pasager, sub protecţia anonimatului, se poate exprima liber. În cadrul Primăverii Arabe, strada, despre care autorul spune că este locul în care interlocutorii săi practic îşi petrec viaţa, a jucat un rol crucial. A fost spaţiul în care cuvântul a devenit acţiune, iar acţiunile au dus la schimbări majore într-un Egipt încremenit de-o bună bucată de vreme. Romanul lui Khaled al-Khamissi, publicat înaintea acestor evenimente, în anul 2007, ne face cunoştinţă cu personaje pentru care Egiptul nu este ţara unor fabuloase atracţii turistice ci, pur şi simplu, locul în care trăiesc o viaţă nu tocmai uşoară care de multe ori se rezumă la câştigarea unei sume minime pentru traiul de azi pe mâine. Dependenţi total, ei şi familiile lor de maşina pe care o conduc, unii şoferi o percep ca pe o închisoare, ca pe un dat al unui destin implacabil:

"Sunt un peşte... iar taxiul e acvariul meu. Exact ca peştele care se duce şi se-ntoarce într-un acvariu mic, ca o închisoare.".

Fiecare dintre aceşti şoferi are un traseu în viaţă, de cele mai multe ori nebănuit, ceea ce face ca personajele, în majoritatea lor, lipsite de nume, să fie individualizate prin experienţe ce ies din banal, amalgamate în relatări, uneori detaşate, alteori subiective, despre situaţia societăţii egiptene contemporane. Povestirile lor redau, de asemenea, mituri şi legende urbane care familiarizează cititorii cu Egiptul ultimilor ani, povestirile fiind strânse potrivit autorului între anii 2005 şi 2007 şi oferite publicului nu în limba arabă literară aşa cum sunt scrise producţiilor literare, în marea lor majoritate, din lumea arabă, ci prin intermediul limbii străzii, al dialectului arab din Cairo. Taxi este primul roman scris în dialectul arab egiptean care a înregistrat, în primele şase luni de la publicarea sa, o cifră de 35.000 de cititori, într-o ţară în care 3.000 de vânzări face din orice carte un best-seller. Folosirea acestei varietăţi de arabă face ca romanul să transmită prin istorisirile sale, uneori mai vesele, alteori mai triste, cu puternice accente sociale şi politice, spiritul copleşitorului şi fascinantului oraş, printr-o limbă vie, vorbită de popor, ce apare într-o opoziţie şi mai clară cu limba literară folosită în mijloacele de comunicare în masă care zugrăvesc, la rândul lor, o cu totul altă imagine a acestei ţări.

Traducerea în limba română realizată de Laura Sitaru, profesoară de literatură şi civilizaţie arabă la Universitatea din Bucureşti, bună cunoscătoare a lumii arabe, a Egiptului, cu precădere, reuşeşte să transmită valenţele umoristice şi accentele ironice care se regăsesc în romanul lui Khaled al-Khamissi şi care au contribuit, în mod categoric, la succesul imens al acestuia în întreaga lume.

Khaled al-Khamissi - Taxi. Povestiri din trafic. Traducerea din limba arabă, prefaţă şi note: Laura Sitaru. Editura Ars Longa, Colecţia Alif (coordonată de George Grigore)