Şeful Supravegherii din BNR: Mai este loc de închis unităţi şi de tăiat salarii în bănci. Trebuie să dai exemplu ca să devii credibil

Ritmul de reducere a personalului din bănci este deosebit de lent în raport cu diminuarea volumului de activitate şi mai este loc de în­chis unităţi, destule sucursale fiind "moarte" din cauza pră­buşirii traficului de clienţi, afirmă Nicolae Cinteză, di­rec­torul Direcţiei Supra­veghere din Banca Naţională.

"În şase luni s-au închis vreo 200 de unităţi şi au plecat circa 2.200 de oameni, dar mai este loc, ritmul de reducere a personalului este deosebit de lent la cum arată piaţa. Avem acum o situaţie în care o bancă ţine deschisă o sucursa­lă moartă doar ca să plătească chirie unei companii din grup", spune oficialul BNR în faţa căruia oricare şef de bancă are emoţii, de la faza autorizării pe funcţie până la diferitele evaluări periodice.

În pofida semnalelor pe care Banca Na­ţională le-a dat în ultima vreme, Cinteză con­stată că bancherii încă ezită să treacă la măsuri mai ferme de ajustare a costurilor adminis­trative, deşi costul cu provizioanele continuă să urce. "Salariul mediu brut în sistem este de 5.300 de lei. Se vede bine că este loc de tăiat. Trebuie să dai exemplu ca să devii credibil."

Pe parcursul crizei, bancherii au fost din ce în ce mai des în situaţia de a le cere clienţilor companii să se restructureze, să taie cheltuielile, să reducă personalul, într-un cuvânt să se redimensioneze pentru a se adapta la noile condiţii de piaţă.

Industria bancară este pe pierdere, chiar şi instituţii de credit mari s-au îndepărtat de pragul rentabilităţii, perspectivele de redresare a veniturilor nu sunt deloc încurajatoare şi cu toate acestea conducătorii băncilor au tot amânat adoptarea unor măsuri dure din gama celor recomandate sau cerute clienţilor.

Ba chiar erau tentaţi să continue acor­da­rea de bonusuri, urmând probabil modelul ban­cherilor din Vest care au continuat să-i sfideze atât pe supraveghetori, cât şi opinia pu­bli­că mai ales în cazurile în care este vorba despre bănci salvate cu bani publici de la faliment.

Cinteză spune că BNR le-a "recomandat" la sfârşitul anului trecut băncilor "să uite" de bonusuri, iar o recomandare din partea băncii centrale are greutatea unei solicitări care nu poate fi ignorată fără riscuri.

Trendul de ajustare a sistemului bancar s-a mai animat în trimestrul al doilea al acestui an când au dispărut 145 de sucursale şi agenţii, faţă de numai 64 în trimestrul I.

La nivelul personalului, ceva mai mult de 1.400 de oameni au părăsit bankingul în trimestrul I şi alţi 814 în T2. Cât priveşte nivelul salarizării, în iunie media salariului brut pe bancă era de 5.352 de lei, în timp ce salariul mediu net pe bancă s-a ridicat la 3.848 de lei, fără a fi evidenţiată vreo tendinţă de reducere. În general băncile şi-au mai ajustat cheltuielile salariale prin diminua­rea numărului de angajaţi şi nu prin reduceri salariale care sunt greu de aplicat mai ales în bănci mari în care sindicatele au un cuvânt greu.

Activele bilanţiere nete din sistemul bancar au urcat cu încă 17 mld. lei în sem. I, ajun­gând la aproape 371 mld. lei (82,4 mld. euro), însă creanţele depreciate reprezintă aproape 7%.

Bancherii au început să înţeleagă că este mai bine să restructureze creditele

Clienţii care dovedesc bună-credinţă şi continuă să plătească la bancă, chiar dacă nu mai au de unde să achite nivelul ratelor rezultat din graficul iniţial de rambursare, sunt îndrep­tăţiţi să obţină soluţii de restructurare a credi­telor care să le permită să meargă mai departe cu rate diminuate, consideră Cinteză. "Ban­cherii au început să înţeleagă că este mai bine să restructureze creditele, însă sunt şi ei limitaţi de maturitatea resurselor din care au dat creditele. Până la urmă ca să restructurezi activele trebuie să ai cum să restructurezi şi pasivele şi aici depinde deja de posibilitatea prelungirii matu­rităţii finanţărilor."

Cinteză spune că exis­tă o ten­din­ţă de înlo­cuire a resurselor financiare exter­ne ale băncilor locale, cu resurse interne, însă la acest capitol banca centrală trebuie in­for­mată în prealabil doar în cazul intenţiei de ram­bur­sare anticipată, în timp ce în cazul rambur­sărilor la termen nu are cum să reacţioneze. "Procesul de dezintermediere este evident şi până la urmă firesc, iar criza nu s-a terminat. Problema cali­tăţii activelor poate fi absorbită, cu lichiditatea nu avem probleme deocamdată, dar influenţa externă poate fi o sursă de risc mare. Suntem însă pregătiţi şi pe această zonă."

Băncile cu capital elen, care deţin circa 13% din întregul sistem bancar românesc, nu-i dau în momentul de faţă bătăi de cap. "Nu au nevoie de bani în plus, solvabilitatea lor este cu două puncte peste media sistemului, iar cali­tatea acti­velor este mai bună decât pe medie. Au însă o problemă de credibilitate şi este şi firesc să existe o suspiciune dacă ne uităm la ce s-a întâmplat în Grecia." Singura consolidare de pe piaţa bancară elenă a fost preluarea de către Piraeus a părţii sănătoase din ATE Bank, operaţiune care se reflectă şi pe piaţa locală.

Calitatea activelor, asigurarea finanţării şi procesul de deleveraging sunt trei mari pro­bleme valabile la nivelul întregii pieţe bancare europene. Cât priveşte calitatea activelor din sistemul bancar românesc, oficialul BNR se declară mulţumit atât timp cât provizioanele constituite după vechile standarde locale de contabilitate acoperă aproape integral creditele neperfor­man­te, în timp ce după IFRS gradul de acope­rire este de circa 60%.

"Teoretic, chiar dacă băncile ar trece la exe­cutare silită, ar rămâne circa 40% din crean­ţe neacoperite după IFRS, dar colateralul existent ar acoperi integral sumele de recupe­rat. Este puţin probabil ca valorificarea colate­ra­lului să nu acopere partea de credit neprovizionată."

Cinteză spune că în cazul creditelor ipo­tecare teama clienţilor de a nu-şi pierde locuinţele îi determină să caute soluţii pentru a continua să plătească, însă mai problematică este situaţia creditelor de consum, de valori mai mici, în cazul cărora intervine şi un factor de ordin psihologic: clienţii se prevalează de con­textul general de criză şi pot decide să nu mai plătească, mai ales când este vorba de credite negarantate.