De ce s-a prăbuşit comunismul/ de Ziarul de duminică

Ken Jowitt

Noua dezordine mondială: extincţia leninistă

Editura Curtea veche

Traducere din limba engleză de Carmen Botoşaru. Prefaţă de Vladimir Tismăneanu. "Kenneth Jowitt - scrie Tismăneanu - a fost printre puţinii politologi care au înţeles atracţia spre leninism ca fiind direct legată de apariţia unui «partid de avangardă» ca substitut pentru termenii de referinţă tradiţional charismatici, de tip religios, mai cu seamă în timpuri de criză morală şi culturală. Volumul Noua dezordine mondială este o lectură indispensabilă pentru toţi cei care nu sunt nepăsători la soarta milioanelor de oameni din zona numită cândva «blocul sovietic» şi care vor sa înţeleagă provocările politice, sociale şi morale ale lumii de azi. Puţine au fost contribuţiile cu adevărat esenţiale la interpretarea direcţiilor majore ale transformărilor contemporane şi în special ale fenomenului totalitar de extremă stânga. În acest sens, cred că nu exagerez spunând că volumul «Noua dezordine mondială» datorat lui Kenneth Jowitt (vreme de decenii profesor de stiinte politice la Universitatea California din Berkeley, în prezent senior fellow la Hoover Institution) este o asemenea lucrare deschizătoare de drumuri. În mod normal, pentru publicul românesc, numele lui Jowitt nu ar mai avea nevoie de prezentări speciale, întrucât avem de-a face cu unul dintre cei mai rafinaţi cunoscători şi analişti ai fenomenului comunist (şi nu numai) românesc în convulsionatul secolul douăzeci. Din păcate, au trebuit să treacă douăzeci de ani ca această carte fundamentală pentru întelegerea leninismului şi a moştenirii sale să fie tradusă în limba română. (...) Interpretarea propusă de Jowitt pentru prăbuşirea comunismului este deopotrivă originală şi incitantă. Pentru el, regimurile leniniste erau definite de primatul principiului luptei de clasă, deci de o organizare belicoasă şi dictatorială, de pretenţia omniscienţei din partea grupului hegemonic şi de monopolul puterii exercitat de partidul comunist ca unic depozitar al autorităţii publice. Sfera vieţii private era astfel asfixiată de un imperialism ideologic exercitat inflexibil de o elită autodesemnată drept purtătoare de cuvânt a necesităţii istorice. Această arhitectură a fost zguduită din temelii de acţiunile liderilor reformişti, de la Hruşciov la Gorbaciov. Pe acesta din urmă, Jowitt îl consideră, într-un remarcabil eseu, drept un continuator al menşevismului, în sensul că a îndrăznit să pună sub semnul întrebării dogmele considerate infailibile în organizaţia de tip leninist. În accepţia lui Jowitt, cauzele ultime şi fundamentale ale dezagregării ordinii leniniste au fost: dezavuarea de către Hruşciov a războiului de clasă şi proclamarea doctrinei nonleniniste a «statului întregului popor»; neotradiţionalizarea sub Brejnev a culturii politice sovietice prin dispariţia elementului mesianic din ideologie şi instaurarea unei venalităţi fără precedent în rândurile unei tot mai corupte clase politice; epopeea Solidarităţii în Polonia şi apariţia unei clase naţional-revoluţionare, precum şi relativizarea de către Gorbaciov a partidului absolutist lăsat moştenire de către Lenin. Pe lângă aceste patru cauze «totale», Jowitt numeşte şi un număr de cauze «parţiale», între care, încheierea conflictului cu China şi reorientarea elitei sovietice spre insolubilele probleme interne; efectul descurajant al Iniţiativei de Apărare Strategică a preşedintelui Reagan şi, mai ales, conştientizarea impasului economic şi, în special, tehnologic al Uniunii Sovietice şi aliaţilor ei."

Wolf Lepenies

Ce este un intelectual european?

Intelectualii şi politica spiritului în istoria europeană

Catedra Europeană de la College de France 1991-1992

Editura Curtea veche

Traducere din limba franceză de Gabriela Sandu. Argument de Vladimir Tismăneanu: "Eminent sociolog al culturii şi rafinat istoric al ideilor, navigând cu enciclopedică temeritate prin oceanul tradiţiei intelectuale europene a ultimelor secole, Wolf Lepenies ne propune o fascinantă radiografie a spiritului modern şi postmodern, a tensiunilor care i-au asigurat grandoarea şi i-au determinat framântările lăuntrice. Forţa argumentaţiei acestui admirabil cărturar umanist vine tocmai din perspectiva comparativă, din deschiderea generoasă spre o tradiţie europeană într-adevăr polimorfă."

Wolf Lepenies este sociolog şi filozof german. S-a născut în 1941, în Allenstein, Prusia Orientală, localitate numită azi Olsztyn, şi aflată pe teritoriul Poloniei. În 1945 familia s-a refugiat din faţa armatelor sovietice, mai întâi la Schleswig-Holstein, apoi în Westfalia, iar în cele din urmă s-a stabilit la Koblenz. A urmat studii de sociologie şi filozofie la Universitatea din Münster, încheiate în 1967. Din 1970 a fost cooptat în colectivul Universităţii Libere din Berlin. A lucrat în străinătate, mai întâi la Maison des sciences de l'homme, la Paris, iar apoi la Institute for Advances Study din Princeton. În 1984 a intrat în colectivul de la Wissenschaftskolleg din Berlin, iar apoi a devenit profesor la Universitatea Liberă din Berlin. A revenit în repetate rânduri la Princeton ca îndrumător de lucrări. În 1986 l-a înlocuit pe Peter Wapnewski la preşedinţia instituţiei Wissenschaftskolleg, funcţie deţinută până în 2001. În 2006 a devenit aici profesor emerit. Este membru al Academiei Regale de ştiinţe din Suedia. A fost onorat cu numeroase premii internaţionale importante, printre care Friedenspreis des Deutschen Buchhandels (2006), înmânat de Andrei Pleşu, la invitaţia căruia a venit de altfel în România, conferenţiind la Colegiul Noua Europă. Este autorul unui mare număr de lucruri, printre care: Melancholie und Gesellschaft, 1969; Soziologische Anthropologie. Materialien, 1971; Das Ende der Naturgeschichte. Wandel kultureller Selbstverständlichkeiten, 1976; Geschichte der Soziologie (o istorie a sociologiei în patru volume), 1981; Die drei Kulturen. Soziologie zwischen Literatur und Wissenschaft, 1985; Autoren und Wissenschaftler im 18. Jahrhundert. Linné - Buffon - Winckelmann - Georg Forster - Erasmus - Darwin, 1988; Gefährliche Wahlverwandtschaften. Essays zur Wissenschaftsgeschichte, 1989; Folgen einer unerhörten Begebenheit. Die Deutschen nach der Vereinigung, 1992; Aufstieg und Fall der Intellektuellen in Europa, 1992; Sainte-Beuve. Auf der Schwelle zur Moderne, 1997; Sozialwissenschaft und sozialer Wandel. Ein Erfahrungsbericht, 1999; Kultur und Politik. Deutsche Geschichten, 2006; The Seduction of Culture in German History, 2006.