Olteanu, BNR: Intrarea noastră în Uniunea Bancară Europeană va reduce percepţiile de risc asupra României şi apoi costurile de finanţare pentru bănci

Bogdan Olteanu, viceguvernator al BNR, vorbeşte despre câştigurile pe care le-ar obţine România ca parte a uniunii bancare europene, despre curs, inflaţie, creştere economică şi modul cum sunt percepute de la BNR realităţile din economie.

Pentru a mai câştiga timp în încercarea de a rezolva problema datoriilor statelor şi a întregului sistem bancar european aflat sub o presiune continuă din partea pieţelor finan­ciare şi a investitorilor flămânzi, bucuroşi în cazul ruperii zonei euro, liderii eu­ropeni au pus pe masă proiectul unei uniuni bancare pentru toată Europa. Asta înseamnă reguli şi su­pra­veghere comună pentru toate băncile şi mai mult decât atât, decizii care se iau la Frankfurt - sediul Băncii Centrale Europene - şi care afec­tează toate sistemele bancare na­ţio­nale. Ce câştigă România din acest proiect, în con­diţiile în care BNR va trebui să renunţe la o parte din prerogative în favoarea birocraţilor europeni?

"Va câştiga un sistem bancar mai puternic, mai cre­dibil şi cu costuri de împrumut mai reduse. În acest mo­ment România este o ţară la periferie, cu un anumit grad de risc, iar o uniune bancară va uniformiza percepţiile. Scade marja de risc, iar băncile locale vor putea să se îm­pru­mute mai ieftin", spune Bogdan Oltea­nu, vicegu­ver­nator al BNR. În al doilea rând, o uniune bancară în­seam­nă şi un sistem unic de garantare a depozitelor, care va creşte încrederea deponenţilor, iar în al treilea rând înseamnă un sistem comun de salvare a băncilor în care intervenţia din fonduri publice va fi ultima, a adăugat el.

"În aceste condiţii, băncile vor fi mult mai uşor de supravegheat şi nu va mai fi un arbitraj de reglementare, adică să te duci acolo unde sunt condiţii mai bune şi să operezi de acolo pe alte pieţe." În funcţie de zona în care se află şi de condiţiile din economie, investitorii au per­cepţii diferite în privinţa unei ţări sau a alteia, iar acest lucru se traduce prin costuri mai ridicate de finanţare. România se împrumută mai scump decât Polonia sau Cehia, iar acest lucru se transmite în lanţ în economie.

El spune că va fi o uniformizare a riscurilor, iar mă­surile de supraveghere şi cerinţele de prudenţialitate va trebui să fie aceleaşi. Până acum pieţele bancare erau deschise comercial, dar reglementarea şi supravegherea erau naţionale. "Va fi un transfer de suveranitate cât se poate de clar." Olteanu afirmă că BNR va cere ca măcar pentru o perioadă tranzitorie în zone precum România să existe măsuri de prudenţialitate suplimentare. În pre­zent cerin­ţa BNR privind rata de solvabilitate în sistemul bancar românesc este de minimum 10%, în timp ce în Europa este de 8%. La autorizarea conducătorilor de bănci BNR are propriile criterii, iar acest lucru chiar a dus la respin­gerea unor dosare. Poate BNR să adopte chiar şi mode­lul polonez prin care conducătorii de bancă expaţi să ştie limba naţională? "Ne gândim la acest lucru. Nu trebuie să existe criterii de naţionalitate în ocuparea unei poziţii în sistem, dar pentru orice bancher din Ro­mânia (străin - n. red.) este un beneficiu să cunoască limba română, pentru că aşa îşi cunoaşte mai bine clienţii."

Venirea crizei în toamna lui 2008 a scos la suprafaţă schelete ascunse în multe bănci europene şi americane. Fiind aproape de un colaps financiar în propriile ţări pentru că investitorii îşi retrăgeau banii de peste tot, mul­te state au fost nevoite să intervină şi să salveze băn­cile cu bani publici (o parte din băncile din Marea Britanie, ING din Olanda, Erste şi Raiffeisen din Aus­tria, băncile greceşti etc.), ceea ce a atras mânia opiniei publice.

În condiţiile în care costurile şi riscurile se vor uniformiza, nu există posibilitatea ca băncile să-şi asume decizii mult mai riscante, ştiind că există un fond de salvare comun? "S-a pus şi această problemă a hazar­dului moral, dar s-a spus foarte clar că intervenţia publi­că cu banii din buget va fi ultima care va acţiona. Până atunci acţionarii va trebui să plătească."

Având în vedere evenimentele care au apărut odată cu izbucnirea crizei în care statele au fost nevoite să intervină peste noapte cu bani publici să salveze băncile pentru că acţionarii nu mai aveau niciun ban, Banca Naţională a susţinut adoptarea legislaţiei de intervenţie şi în România în asemenea cazuri. "În ultimul an şi jumătate proiectul cel mai mare la care am lucrat a fost elaborarea acestei legislaţii de inter­venţie în care am definit bridge-bank-ul (banca-punte de intervenţie), modalitatea de preluare a activelor şi pasivelor băncii în dificultate şi modul de intervenţie al Fondului de Garan­tare ca acţionar într-o asemenea bancă. Pot să spun că suntem printre cei mai avansaţi în Europa din punctul de vedere al acestei legislaţii, numai Statele Unite şi Marea Britanie fiind mai în faţă", a menţionat Olteanu. "Dar până la urmă sper să nu trebuiască să folosim acest instrument. Acum nu este cazul."

După plecarea temporară la Ministerul Finanţelor a lui Florin Georgescu, prim-viceguvernatorul BNR, Bogdan Olteanu i-a preluat o parte din atribuţiile de coordonator al supravegherii bancare. Apariţia neaştep­tată a lui Olteanu, 41 de ani, în octombrie 2009 pe lista candidaţilor pentru funcţia de viceguvernator al BNR a fost cea mai mare surpriză pentru piaţa bancară din ulti­mul deceniu. Licenţiat în drept şi unul dintre cei mai tineri politicieni, fiind la 34 de ani ales preşedinte al Camerei Deputaţilor din partea PNL, Olteanu şi-a for­mat susţinerea politică necesară în octombrie 2009 pen­tru a fi ales viceguvernator. Prim-viceguvernatorul ­Florin Georgescu - supraveghere bancară - şi viceguver­natorul Cristian Popa - politică mo­netară - îşi prelun­giseră mandatele. La început Mugur Isărescu, guverna­torul băncii de peste două decenii, i-a alocat atribuţii care nu sunt în prim-plan.

În consiliul de administraţie fiecare din cei nouă membri are un vot, indiferent dacă este guvernator sau membru simplu. Care au fost cele mai grele voturi din cei trei ani scurşi de la preluarea mandatului? "Au fost voturi legate de sancţiunile date conducă­torilor de bănci şi directorilor de către Direcţia Supra­veghere şi care pot fi contestate la consiliul de administraţie al BNR, dar cele mai grele sunt cele legate de deciziile de politică monetară, unde există situaţii în care argumentele pro şi contra sunt extrem de apropiate", a menţionat Olteanu.

Conform statutului, Banca Naţională are ca atribuţii principale asigurarea stabilităţii preţurilor şi a sistemului bancar. În condiţiile în care lucrurile se mişcă de la o zi la alta, iar teoriile valabile acum două decenii nu mai sunt valabile şi în prezent, îşi poate asuma BNR şi alte prero­gative cum ar fi creditarea economiei, având în vedere că liniile de finanţare se taie de peste tot? Mai mult decât atât, în Europa se discută chiar şi despre crea­rea de inflaţie de către băncile centrale ca o soluţie de rezolvare a crizei datoriilor şi de majorare a salariilor în valoare nominală pentru a slăbi din presiunea austerităţii.

"Noi suntem independenţi, dar nu acţionăm de capul nostru. Există un cadru legal şi un mandat clar dat de Parlament. Ei ne pot stabili orice fel de mandat, dar totul trebuie să fie în acord şi cu prevederile Uniunii Europene la care România a aderat în 2007. Încrederea în BNR este ridicată, dar asta duce la nişte expectaţii care ies din atribuţiile legale ale instituţiei." BNR este construită pe un model clasic, iar ideea este că trebuie să avem o atitudine conservatoare faţă de mediul în care operăm, mai spune viceguvernatorul.

Este conştientă banca centrală de ceea ce se în­tâmplă în economia reală, unde banii au dispărut peste noapte, costurile au crescut, iar firmele îşi declară insol­venţa ca să mai reducă din presiunile împrumuturilor? "Realităţile din economie sunt foarte bine înţelese aici la BNR, iar căderea destul de semnificativă a fluxurilor financiare reprezintă o problemă. Cred că asta este prin­cipala problemă a României: nu mai intră bani."

Alături de secarea banilor externi care au susţinut creşterea economică din 2000 până în august 2008, o altă problemă văzută de Olteanu este ocuparea forţei de mun­­­că: "Avem nevoie de mai mulţi oameni care să lucreze". Iar a treia problemă este capacitatea econo­miei de a asigura o convergenţă cu Uniunea Europeană pen­tru a face faţă în viitor: "Trebuie să construim o economie mai competitivă."

După 20 de ani de privatizări şi restructurări, de închideri de întreprinderi de stat şi deschideri într-o mai mică măsură şi la aceeaşi capacitate ale celor private, cum s-ar putea justifica în ochii populaţiei progresul României în cele două decenii? "Noi am crescut, dar nu am crescut cât ne-am fi dorit şi am fi putut. Societatea a obosit şi este greu de explicat ce s-a întâmplat. Noi ne comparăm cu realizările altora şi nu cu punctul de la care am pornit", a conchis Olteanu.