Străzile Bucureştilor – mică istorie sentimentală în imagini (XLIV). Bulevardul Eroilor/ de Dr. Alexandru Popescu

…este denumirea cu care a intrat acest bulevard în limbajul bucureştenilor, probabil mai puţini dintre ei ştiind că, de fapt, denumirea sa completă este "Bulevardul Eroilor Sanitari", în memoria cadrelor sanitare care şi-au adus jertfa pe fronturile Primului Război Mondial.

Şi această arteră, aflată în prelungirea Bulevardului Elisabeta, se încadrează "căii regale" care făcea legătura dintre Centrul oraşului şi zona Palatului Cotroceni.

Porumbelul de pe Monument

Chiar la începutul Bulevardului se află Monumentul care i-a dat numele, al Eroilor Sanitari (în curtea Spitalului Militar se află şi o Cruce cinstind amintirea acestora). Închinat memoriei medicilor, sanitarilor, surorilor voluntare care au salvat vieţi pe fronturile Primului Război Mondial, acest monument, ridicat în 1932, operă a sculptorului italian Raffaelo Romanelli şi a arhitectul State Ciortan, este, fără îndoială, unul din cele mai înalte şi impozante ale Bucureştilor, adăugându-se seriei de statui şi monumente, culminând desigur cu Arcul de Triumf, care cinstesc contribuţia eroică a diferitelor "arme" la victoria în "Marele război" şi realizarea Unirii. Pe postamentul masiv, pe care se află altoreliefuri cu scene reprezentând medici şi sanitari români, bărbaţi şi femei, pe câmpurile de bătălie sau în spitale, salvând şi tratând răniţi, se ridică, susţinută de patru coloane, statuia zeiţei Victoria, ţinând o coroană de lauri deasupra capului medicului militar, având la picioare un ostaş rănit. Cât despre scenele de război de la baza statuii, reprezentarea lor este deosebit de detaliată, figurând numeroase persoane într-o manieră simbolică, în acelaşi timp, realistă.

După cum ne încredinţează autorii excelentului Dicţionar al monumentelor şi locurilor celebre din Bucureşti, apărut la Editura Meronia (2009), personajul feminin de pe latura principală a monumentului, îmbrăcat în uniforma de soră de caritate, ar putea fi regina Maria.

O remarcă: aşa cum este înscris pe monument, el se referă nu numai la perioada propriu-zisă a Războiului, până în 1918, ci cu doi ani mai târziu, incluzând deci şi Campania armatei române, din însărcinarea Aliaţilor, pentru combaterea revoltei bolşevice conduse de Bela Kun. Cu această ocazie, cadrele militare româneşti au acordat asistenţă sanitară populaţiei Budapestei, căreia i s-a oferit şi hrană. Dar iată că aceste merite ale armatei române şi ale corpului de sanitari au fost "şterse" de pe Arcul de Triumf şi nu de comunişti, ci de…Primăria Capitalei: în cursul unor lucrări de restaurare din 2008, dintre toate numele de localităţi unde soldaţii români au obţinut victorii, a dispărut "Budapesta"…

…Din când în când, cei care trec pe lângă "Monumentul Eroilor Sanitari" pot observa un porumbel care se aşează şi el pe braţul zeiţei…

Un "erou al medicinei"

Ceva mai departe se află un alt "monument" arhitectonic, dedicat, de asemenea, îngrijirii sănătăţii şi în timp de pace, sediul Facultăţi de Medicină (astăzi Universitatea de Medicină şi Farmacie). De fapt, "Facultatea de medicină" fusese întemeiată încă în 1856, dar ea se instalează în această clădire în 1903, construită după planurile arhitectului elveţian Louis Blanc. Stilul ei este deosebit de complex, concretizând tendinţele arhitectonice care se manifestau în epocă. Domină stilul neoclasic francez (Beaux Arts), de orientare neoclasică, cu un corp central impozant, cu fronton triunghiular susţinut de coloane corintice. Pe faţadă sunt amplasate busturile unor personalităţi medicale.

Şi interiorul clădirii, cu scări de marmură, plafoane din stucatură aurită, fresce, sobe de porţelan, este impresionant atât ca stil, cât şi în ceea ce priveşte funcţionalitatea sa, el adăpostind, în afara sălilor de curs şi de consiliu, un muzeu şi o bibliotecă. Dintre multele spaţii ale clădirii, unul se face remarcat datorită unei fresce care îi acoperă în întregime pereţii.

Întregul ansamblu este însă dominat de statuia lui Carol Davila (1832-1884), realizată de Karl Stork, considerat întemeietorul nu numai al învăţământului medical românesc, ci şi promotor al unor importante domenii ale îngrijirii sănătăţii în România. Într-adevăr, Davila poate fi considerat un personaj providenţial, căruia ţara noastră îi este îndatorată. De origine franceză, el se stabileşte în Ţara Românească, căsătorindu-se cu una din fetele familiei Racoviţă, Ana.

Spre norocul nostru, Davila nu era doar un medic de excepţie, ci şi un spirit organizatoric activ, punând bazele atât învăţământului medical, cât şi întregii structuri a serviciilor de medicină umană şi veterinară. Într-adevăr, lista contribuţiilor sale este impresionantă: organizează serviciul sanitar militar, pe care l-a condus în timpul Războiului de Independenţă (1877-1878), de ocrotire a sănătăţii publice, învăţământul veterinar. De asemenea, întemeiază o serie de societăţi ştiinţifice (Societatea Medicală, Societatea de Cruce Roşie), fondează reviste ştiinţifice şi publică lucrări de specialitate.

Aceste iniţiative ale lui Davila sunt reprezentate pe impunătorul monument care îl reprezintă (statuia sa din bronz are o înălţime de 2 m.), iar pe soclul său de granit de 3 m., sunt gravate numele instituţiilor întemeiate de el, pe placa din faţă aflându-se emblema medicinii.

Din păcate, cel pe care pe drept cuvânt, îl putem numi "un erou al medicinii" nu a fost scutit de drame personale, soţia sa Ana, la rândul ei întemeietoare, alături de regina Elisabeta, a aşezământului de caritate "Elena Doamna", precum şi a unor şcoli de meserii pentru orfani, moare otrăvită accidental. Şi ea are o statuie, amplasată în alt punct al Bucureştilor, în apropierea Bulevardului Pandurilor, alături de biserica "Sfânta Elisabeta şi Sfânta Elena", dar care, ca şi acest locaş, se pierde în mulţimea de maidane şi şantiere din apropiere.

În grădina edificiului se află bustul altei personalităţi care a marcat dezvoltarea medicinei româneşti, dar şi a celei mondiale: dr. Victor Babeş.

Leul de pe faţadă

În rest, de-a lungul Bulevardului, se află o serie de construcţii ridicate mai ales în primele decenii ale secolului XX, cele mai multe din categoria vilelor, dat fiind că zona avea un caracter rezidenţial. Pe faţada uneia dintre ele, se află reprezentat un…leu din cine ştie ce motive. Din păcate nu lipsesc, şi aici, construcţiile abandonate sau chiar ruinele…

Fotografiile aparţin autorului