Remus Vulpescu spune că ar fi de preferat o înţelegere amiabilă între stat şi kazahi în cazul Rompetrol

Fostul şef al Oficiului Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie (OPSPI) Remus Vulpescu, proaspăt numit în funcţia de administrator al Rompetrol Rafinare, spune că statul ar trebui să cadă la înţelegere cu KazMunaiGaz, acţionarul majoritar al companiei, în privinţa creanţei istorice în valoare de 516 mil. euro pe care o mai are de recuperat de la Rompetrol Rafinare.

"Preferabil ar fi ca cei doi mari acţionari ai Rompetrol, KazMunaiGaz şi statul, să ajungă la o soluţie reciproc acceptabilă decât să urmeze calea unor litigii. Înţelegerea nu poate fi şi reciproc avantajoasă pentru că Petromidia este o societate cu pierderi şi datorii foarte mari", spune Remus Vulpescu.

În consiliul de administraţie al companiei Rompetrol Rafinare (RRC) a mai fost numit şi Marian Iulian Butnaru, director la Autoritatea Naţională a Vămilor (ANV).

Vulpescu a fost desemnat de autorităţi să se ocupe de două dintre cele mai "dureroase" probleme cu care se confruntă statul, respectiv privatizarea Oltchim Râmnicu-Vâlcea şi recuperarea creanţei istorice de la Rompetrol Rafinare. Mai mult, el a mai fost propus de Fondul Proprietatea pentru funcţia de membru în consiliul de supraveghere al Hidroelectrica, cea mai valoroasă companie de stat aflată în prezent în insolvenţă.

Vulpescu a condus OPSPI în perioada în care instituţia se ocupa de privatizarea combinatului chimic, însă nu a putut schimba soarta procesului, care s-a soldat cu un eşec după ce Dan Diaconescu, câştigătorul licitaţiei de vânzare a pachetului majoritar de acţiuni al Oltchim, nu a făcut dovada banilor pe care i-a licitat, de circa 50 mil. euro. Privatizarea a atras puţin interes din partea investitorilor din cauza pierderilor şi datoriilor mari pe care compania le are, de peste 700 mil. euro.

Acum Remus Vulpescu mai primeşte o "misiune imposibilă", respectiv încercarea de a recupera ce se mai poate din creanţa de 516 mil. euro pe care kazahii o datorează statului.

Povestea creanţei începe în anul 2003, când Adrian Năstase, Mihai Tănăsescu şi Dan Ioan Popescu au semnat ordonanţa prin care Petromidia, deţinută de Dinu Patriciu, a primit facilitatea de a-şi transforma datoriile istorice ale Petromidia, în valoare de 285 mil. dolari, plus dobânzile şi penalităţile aferente, care au urcat cifra totală la 603 mil. dolari (571 mil. euro la acea vreme) în obligaţiuni pe şapte ani. Obligaţiunile erau convertibile, iar Guvernul i-a lăsat emitentului dreptul de a decide dacă la scadenţă plăteşte banii sau converteşte obliga­ţiunile în acţiuni.

La scadenţă, kazahii i-au plătit statului numai 54 de milioane de euro din această creanţă pe care o moşteniseră de la Dinu Patriciu, fostul proprietar al Rompetrol Rafinare. Pentru restul de 516 mil. euro statul a primit fără să vrea acţiuni la Rompetrol, deţinând în prezent un pachet de 44,7% din acţiuni. Pachetul de acţiuni valorează în prezent pe bursă circa 144 mil. euro, de unde rezultă că statul a pierdut circa 372 mil. euro din această afacere.

Acţiunile Rompetrol Rafinare sunt foarte puţin tranzacţionate, astfel încât analiştii sunt sceptici că statul va mai recupera şi această sumă, mai ales că rafinăria Petromidia a raportat în ultimii ani pierderi din ce în ce mai mari şi are datorii de circa un miliard de euro chiar şi după transformarea în acţiuni a datoriilor statului de 516 mil. euro.

"Statul nu mai are nicio şansă să recupereze creanţa dacă aceasta a fost transformată în acţiuni la companie şi nu cred că ar fi nimeni interesat să cumpere pachetul de acţiuni la Rompetrol având în vedere pierderile companiei şi faptul că acţionarul majoritar nu are niciun interes să obţină profit mare sau să distribuie dividende. Statul a făcut o afacere proastă şi este captiv în companie. Rămâne doar să negocieze cu acţionarul majoritar pentru vânzarea pachetului de acţiuni", este de părere Andrei Rădulescu, analist la Broker Cluj.

Ministerul Finanţelor a dat în judecată Rompetrol pe motiv că grupul nu avea dreptul de a răscumpăra doar o parte din obligaţiuni şi de a le converti pe restul în acţiuni. În iunie 2011 Tribunalul Constanţa a hotărât că hotărârea AGA prin care obligaţiunile Rompetrol Rafinare au fost convertite în acţiuni este legală. Hotărârea este definitivă, dar nu şi irevocabilă, iar pe rol există un recurs formulat de stat care a fost suspendat.

Inspecţia Judiciară a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) a demarat recent o anchetă în urma apariţiei în presă a unor interceptări (datând din 2010) privindu-l pe Sorin Blejnar (acum trimis în judecată), interceptări în care fostul şef al ANAF poartă discuţii telefonice cu preşedintele Traian Băsescu despre situaţia unor firme între care Rompetrol şi Tehnologica Radion, controlată de omul de afaceri Theodor Berna.

De la preluarea grupului Rompetrol de către kazahi, Rompetrol Rafinare a avut rezultate din ce în ce mai slabe, iar valoarea companiei, la care statul a devenit acţionar, a fost puternic afectată de pierderile pe care le-a raportat în ultimii ani.

În primul semestru din acest an Petromidia a raportat pierderi de 428,9 mil. lei (94 mil. euro) faţă de un profit net de 39,5 mil. euro înregistrat în perioada similară a anului trecut, dar care a fost posibil doar datorită variaţiilor favorabile de curs valutar.

După conversia creanţelor statului în acţiuni capitalurile proprii ale Rompetrol Rafinare au redevenit pozitive şi se ridicau la 30 iunie la 2 miliarde de lei (circa 440 mil. euro). Prin această operaţiune de conversie capitalurile proprii ale companiei au crescut practic cu 516 mil. euro.

Rompetrol Rafinare este controlată de grupul Rompetrol, deţinut de KazMunaiGaz din Kazahstan. The Rompetrol Group, înregistrat în Olanda, controlează 43,74% din capitalul Rompetrol Rafinare, dar deţine împreună cu alte entităţi afiliate peste 50% din capitalul companiei, în timp ce Ministerul Economiei deţine 44,69% din acţiuni.