Dans le Jardin du Luxembourg/ de Doina Horodniceanu

În parcul pustiu acum,

fotograful nu se va mai

întoarce

până la primăvară.

Vântul îşi taie drum prin alei,

învăluind trecătorii

în spirale de frunze moarte.

Începe să plouă mărunt.

Printre limburi şi mătasea broaştei

Pe fundul fântânii

tremură un nume: Veronica.

Cerul încărcat de nori se reflectă în apa putredă.

Cu şosete căzute,

trei copii

aleargă printre copaci

braţele lor fâlfâie lungi

în ritmul buzelor ce se deschid şi se închid

strigând: "Dodo, Dodo"

Frunze se desprind din copaci

cu un semn de adio

jumătate ştrengar, jumătate nostalgic

Pe o bancă stă scrijelit

"Catifea '99"

şi chipul se întoarce!

Doina Horodniceanu, Secvenţe, Editura Semne, 2004