Americanii de la Cargill vor să renunţe la două silozuri din Giurgiu

Gigantul american Cargill, numărul unu pe piaţa românească a comerţului cu materii prime agricole, intenţionează să vândă un siloz de 44.000 de tone pe care îl deţine în localitatea Băneasa şi o altă bază de preluare a cerealelor de 16.000 de tone în Vadu Lat, ambele în judeţul Giurgiu, anunţă surse din industrie.

"Există interes pentru a vinde silozul de la Băneasa şi baza de la Vadu Lat. Este vorba despre o reaşezare a activităţii companiei. Este normal să renunţi la elementele care generează costuri şi care nu aduc venituri", spun surse din piaţa comerţului cu materii prime agricole.

Intenţia de a scoate la vânzare cele două unităţi de stocare din judeţul Giurgiu nu este surprin­zătoare, având în vedere că americanii de la Cargill menţin în conservare de mai mulţi ani atât silozul de la Băneasa, cât şi baza de la Vadu Lat.

Situaţia unităţilor de stocare deţinute de Cargill în judeţul Giurgiu este de mai mult timp neclară, având în vedere că cele două unităţi nu apar nici măcar pe site-ul companiei.

Datele prezentate oficial de americani arată că în Giurgiu traderul nu ar deţine nicio unitate de stocare, aici fiind disponibili doar reprezentanţii din teritoriu ai traderului.

Singurele informaţii oficiale disponibile despre cele două unităţi ale Cargill din Giurgiu sunt cele de pe site-ul Ministerului Agriculturii, unde aceste două unităţi apar ca fiind proprietatea Cargill.

Capacitatea de stocare a celor două unităţi din judeţul Giurgiu reprezintă aproximativ 10% din totalul capacităţii de depozitare ce se află în prezent sub controlul gigantului american. Oficialii Cargill nu au comentat în niciun fel pe marginea acestor informaţii.

Îşi redimensionează operaţiunile din România

Intenţia Cargill de a renunţa la cele două unităţi de stocare din Giurgiu vine şi după ce în această vară compania a vândut alte două silozuri de 25.000 de tone, respectiv 23.000 de tone în Brăila şi Ţăndărei (Ialomiţa) grupului francez Soufflet Agro, unul dintre marii procesatori de orz pentru bere de pe piaţa locală.

Oficialii gigantului american, una dintre cele mai discrete prezenţe atât în mediul de business internaţional, cât şi în cel românesc, au spus la acel moment că decizia a fost luată pentru că cele două silozuri reprezentau un surplus de capacitate. În afara acestei tran­zacţii, traderul Cargill a fost absent de pe piaţa de achiziţii din România în ultimul an şi jumătate, cu toate că încă de la intrarea în România în 1996 strategia preluărilor a fost metoda prin care americanii şi-au consolidat şi extins operaţiunile locale.

După preluări ce s-au ţinut lanţ în ultimii zece ani, Cargill a reuşit să îşi construiască o adevărată reţea de silozuri pozi­ţionate strategic de-a lungul Dună­rii. Miza achiziţiilor de silozuri la Dună­re este imensă, având în vedere că în această zonă sunt marii producători agricoli din România, iar, în acelaşi timp, fluviul reprezintă cea mai ieftină cale de transport al cerealelor fie către portul Constanţa, fie către pieţele din vestul Europei.

Lupta încinsă pe o piaţă mai mică

Concurenţa pe piaţa cerealelor s-a intensificat în acest an, în condiţiile în care recoltele fermierilor români s-au redus cu procente cuprinse între 30% şi 50% ca urmare a secetei şi a temperaturilor ridicate. Recoltele mai mici de cereale se vor vedea şi în evoluţia afacerilor din acest an a traderilor de materii prime agricole.

Cu toate că producţia agricolă rămâne total dependentă de vreme, România rămâne una dintre cele mai atractive pieţe din Uniunea Europeană pentru giganţii cerealelor, având în vedere poziţia strategică pe Dunăre, ieşirea la Marea Nea­gră. În acelaşi timp, România rămâne unul dintre primii cinci jucători din UE atât pe piaţa grâului, cât şi pe cea a porumbului, cele mai tranzacţionate materii prime agricole.

Comerţul cu cereale şi plante oleaginoase de pe piaţa locală este controlat de giganţi multinaţionali precum Cargill, Glencore, Alfred Toepfer, Bunge sau Ameropa.

Seceta a muşcat adânc din recolte

Producţia de cereale a României coboară în acest an cu 4-5 milioane de tone după ce seceta şi temperaturile ridicate din timpul veriii au redus în mod semnificativ productivitatea pentru principalele culturi. Astfel, în cazul grâului recolta a ajuns în această vară la 4,7 milioane de tone, fiind cu o treime sub cea record din 2011. Cu toate această, pierderile de încasări ale fermierilor vor fi minime, având în vedere că preţurile au crescut rapid pe măsură ce a devenit tot mai clar că producţia va fi slabă. Dacă la începutul anului o tonă de grâu se vindea pentru 700 de lei, acum preţurile au ajuns până la 1.000-1.100 lei pentru aceeaşi cantitate. În cazul porumbului, situaţia a fost şi mai gravă pentru că această cultură este expusă condiţiilor meteo pe parcursul întregii veri. Din această cauză producţia de porumb este de aproximativ 5 milioane de euro, mai puţin de jumătate faţă de rezultatele din 2011. În acest context, România a coborât o treaptă, ajungând pe locul al treilea în rândul celor mai mari producători de porumb din UE.