KPMG: Auditarea semestrială a portofoliilor de credite poate contribui la creşterea încrederii în sistemul bancar

Auditarea portofoliilor de credite ale băncilor pentru primul semestru, la solicitarea BNR, a fost o acţiune tratată cu seriozitate atât de bănci, cât şi de auditori, iar un astfel de exerciţiu ar putea să contribuie la creşterea încrederii în sistemul bancar, consideră Şerban Toader, senior partner la KPMG România.

"Cred că a fost un exerciţiu bun. Şi băncile şi noi am tratat cu seriozitate acest subiect. A fost o acţiune bună şi din perspectiva cooperării dintre organismele de supraveghere şi auditori. O astfel de acţiune ar putea să contribuie la creşterea încrederii în sistemul bancar", a declarat Toader pentru ZF.

În general, cu cât raportările şi auditurile se fac mai frecvent, cu atât există mai mult confort în piaţă şi încredere în sistemul bancar, a explicat şeful KPMG.

KPMG, una dintre cele mai mari firme de audit şi consultanţă, auditează situaţiile financiare ale BNR, dar are în portofoliul de clienţi şi bănci comerciale importante.

În aceste condiţii, el apreciază că ar fi potrivit să se facă în continuare şi audituri semestriale, pe lângă auditul anual, şi nu numai la bănci, ci şi la companiile de asigurare, companiile listate sau chiar la instituţii publice, în general la entităţile pentru care există un interes public.

În anumite ţări există specialişti care fac audituri financiare ale instituţiilor publice, cum ar fi spitale, primării, ministere sau chiar audituri ale partidelor, a mai spus Şerban Toader.

Portofoliile de credite au continuat anul trecut să se afle sub presiune, iar o parte importantă din profiturile operaţionale a mers în provizioane.

După ce la începutul anului rata creditelor neperformante raportată de Banca Na­ţională părea să se stabilizeze, evoluţia creditelor neperformante a fost mai rapidă în­ce­pând cu al doilea trimestru, depăşind 17% la 30 septembrie 2012.

Important de menţionat este că mare parte a creditelor neperformante au fost acordate, în principal, înainte de anul 2009, portofoliile de credite acordate după 2008 cu o performanţă mai bună neacoperind efectele creditelor neperformante, a amintit Toader.

Printre soluţiile pe care le au la îndemână băncile în privinţa creditelor neperformante, Toader a amintit că e important ca în continuare bancherii să analizeze pragmatic care debitori au potenţialul să se redreseze şi să poată rambursa creditele printr-o restructurare agreată cu banca. Acolo unde nu mai există nicio soluţie de recuperare amiabilă cu debitorii, băncilor nu le rămâne decât să treacă la insolvenţă sau lichidare sau să vândă creditele neperfomante la o fracţiune din valoarea lor.

"Băncile pot să vândă creditele neperformante la o fracţiune din valoarea lor nominală. Astfel, băncile au posibilitatea să recupereze o parte din credite pentru că o vânzare la 10%, sau chiar 5% din valoarea nominală, de exemplu, este un venit net pentru bănci în condiţiile în care ele şi-au provizionat deja 100% din expunerea respectivă. În plus, vânzarea unui portofoliu de credite neperformante pentru care banca alocă oameni şi alte resurse va duce probabil la economii de costuri administrative. Există o preferinţă pentru anumite portofolii de credite neperformante. Până acum au fost vândute în principal credite de consum neperformante, dar există un interes din ce în ce mai mare şi pentru vânzarea de credite neperformante garantate. Au fost tranzacţii în 2010, 2011 şi 2012 prin care portofolii de credite neperformante au fost cedate către anumite companii specializate de recuperare creanţe."

Băncile sunt mulţumite pentru că au ajuns la concluzia că este mai bine să vândă aceste credite şi pot să se concentreze pe ceea ce pot ele să facă mai bine, adică să gă­­sească clienţi noi şi să lucreze mai bine cu clienţii buni existenţi ca să-şi îmbunătăţească veniturile operaţionale, a spus şeful KPMG.

Toader a amintit că în ultimii trei - patru ani au existat companii care au avut probleme temporare, dar şi-au revenit, astfel că băncile trebuie să analizeze care firme au potenţialul să se redreseze şi să "fie alături de ele" pentru soluţionarea dificultăţilor tem­porare. "Această analiză nu e uşor de făcut într-un mediu economic dificil şi în continuă schimbare, dar bancherii au ajuns sau au fost nevoiţi să-şi cunoască mult mai bine clienţii în ultimii ani."

Cum rămâne cu eficienţa băncilor

Şeful KPMG apreciază că mai este loc pentru ajustarea reţelelor teritoriale şi eficientizarea instituţiilor de credit.

El anticipează că, probabil, va urma o pe­rioadă în care ajustarea şi eficientizarea băncilor se vor produce mai accelerat, în următorul an. "Până la urmă, cu cât mai repede, cu atât mai bine."

"În anii 2008, 2009 şi chiar 2010 băncile se gândeau că va trece criza şi totul va putea reveni la comportamentul expansionist de dinainte de 2008. Strategiile lor de eficientizare din 2008 - 2010 au fost mai degrabă fără a ţinti schimbări majore în organizaţie. Acest lucru nu este de blamat, dar analitic vorbind, este rezultatul faptului că bancherii aveau încă încredere în predicţiile lor iniţiale, dar au uitat că acestea includ un element de subiectivitate. Abia începând cu anii 2011-2012 băncile au conştientizat nevoia unei reale schimbări a modului de operare a băncilor, devenind clar că eficientizarea bancară nu mai este o opţiune, ci o necesitate.

Din punctul de vedere al consolidărilor, Toader crede că nu se vor produce schim­bări spectaculoase în top 10.

"Dacă facem o distincţie şi ne uităm la primele zece bănci probabil că o consolidare va fi dificilă: cine să cumpere pe cine? Sunt bănci mari, cu active semnificative şi cu o capitalizare pe măsură. Cine mai are acum posibilitatea sau apetitul să mai faca achiziţii care să însemne şi investirea unor sume mari de capital?".

Însa, în cazul băncilor mici este posibil să vedem un proces de consolidare. "Vedem că există interes din partea anumitor investitori care văd un potenţial de nişă în anumite bănci - mai micuţe - şi în cazul cărora acţionarii existenţi sunt nevoiţi să se redimensioneze şi să-şi concentreze operaţiunile bancare în ţările lor de origine sau în alte ţări cu potenţial actual mai mare de creştere decât piaţa din România. Aceste bănci au o anumită valoare şi există investitori care sunt interesaţi să preia aceste operaţiuni. Fie că vorbim de bănci sau de alte business-uri, există un potenţial care, dacă este valorificat prin investiţii specifice în următorii 3 - 5 ani, în condiţiile unei pieţe care va reveni, poate creşte semnificativ valoarea investiţiei iniţiale".

Toader a menţionat şi o schimbare a "preferinţelor" băncilor şi companiilor de asigurare care devin interesate mai mult de profitabilitate, decâât de cota de piaţă cum era cazul în trecut.

Există o preferinţă pentru anumite portofolii de credite neperformante. Până acum au fost vândute în principal credite de consum neperformante, dar există un interes din ce în ce mai mare şi pentru vânzarea de credite neperformante garantate.