Treizeci de vasluieni au câştigat, în ultima lună, procesele cu Prefectura pentru taxa de poluare

Un număr de 30 de persoane au avut câştig de cauză în procesele intentate Prefecturii Vaslui pentru recuperarea taxei de primă înmatriculare a autoturismelor, majoritatea cauzelor fiind pierdute de instituţia statului în ultima lună şi jumătate.

"De la începutul anului, odată cu apariţia Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, s-a considerat că aceasta este conformă spaţiului comunitar, fiind respinse toate acţiunile privind obligarea Prefecturii Vaslui la înmatricularea fără taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule. Însă, după 21 septembrie 2012, jurisprudenţa Tribunalului Vaslui şi a Curţii de Apel Iaşi s-a reconsiderat, în sensul că s-a constatat că Legea nr. 9/2 012 este necomunitară. Asta deoarece, prin adoptarea OUG 1/2012 pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii ale Legii nr. 9/2012 precum şi pentru restituirea taxei achitate, s-a creat discriminarea avută în vedere de către Curtea Europeană de Justiţie la pronunţarea cauzelor Tatu şi Nisipeanu. Acesta este motivul pentru care, începând cu luna septembrie, Instituţia Prefectului a pierdut din procese, fiind obligată şi la plata unor cheltuieli de judecată”, a declarat, miercuri, pentru corespondentul Mediafax prefectul judeţului Vaslui, Radu Renga.

În prezent, alte 90 de procese privind recuperarea taxei de primă înmatriculare sunt pe rolul instanţelor vasluiene, cei care au dat în judecată Prefectura Vaslui având mari şanse să-şi recupereze sumele plătite statului pentru a-şi înmatricula maşinile.

În iulie 2011, Curtea de Justiţie de la Luxemburg a decis ca taxa pe poluare prevăzută de legislaţia română, cum a fost modificată inclusiv în decembrie 2009, este contrară dreptului Uniunii Europene.

Legislaţia română a instituit, începând cu 1 iulie 2008, o taxă pe poluare care trebuie să fie plătită la prima înmatriculare a unui autovehicul în România. Reglementarea menţionată nu face distincţie între vehiculele fabricate în acest stat membru şi cele produse în străinătate. De asemenea, aceasta nu face distincţie între vehiculele noi şi vehiculele de ocazie, explică în hotărârea sa Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) de la Luxemburg.

Domnul Nisipeanu a înmatriculat în România un autovehicul de ocazie cumpărat în Germania. Acest vehicul, înmatriculat în Germania în anul 1997, are o capacitate cilindrică de 1.597 centimetri cubi şi respectă norma de poluare Euro 2.

Pentru a putea să înmatriculeze acest vehicul în România, domnul Nisipeanu a plătit, în 1 februarie 2010, suma de 4.431 de lei ca taxă pe poluare. Apreciind că taxa este contrară dreptului Uniunii, a solicitat restituirea sumei plătite.

Tribunalul Gorj, sesizat cu litigiul, a adresat Curţii de Justiţie a UE mai multe întrebări cu privire la compatibilitatea legislaţiei respective cu dreptul Uniunii.

Prin hotărârea pronunţată în 7 iulie, Curtea UE aminteşte că, astfel cum a stabilit deja în cauza Tatu, o reglementare precum OUG nr. 50/2008 are ca efect faptul că autovehiculele de ocazie importate şi caracterizate printr-o vechime şi o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri mari a cuantumului taxei pentru a ţine seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piaţă, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piaţa naţională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. În aceste condiţii, reglementarea menţionată are ca efect descurajarea importării şi punerii în circulaţie în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.

Curtea aminteşte de asemenea că obiectivul protecţiei mediului – invocat de guvernul român pentru justificarea taxei – şi care se materializează în faptul, pe de o parte, de a împiedica, prin aplicarea unei taxe disuasive, circulaţia în România a unor vehicule deosebit de poluante, precum cele care corespund normelor Euro 1 şi Euro 2 şi care au o capacitate cilindrică mare, şi, pe de altă parte, de a folosi veniturile generate de această taxă pentru finanţarea unor proiecte de mediu, ar putea fi realizat mai complet şi mai coerent aplicând taxa pe poluare oricărui vehicul de acest tip care a fost pus în circulaţie în România. O astfel de taxare, a cărei punere în aplicare în cadrul unei taxe anuale rutiere este perfect posibilă, nu ar favoriza piaţa naţională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulaţie a vehiculelor de ocazie importate şi ar fi, în plus, conformă principiului poluatorul plăteşte.