Astăzi începe lupta statelor europene pentru bugetul pe termen lung al UE. Mizele sunt cheltuieli mai mici pentru ţările austere şi bani de creştere pentru economiile sărace

Cu mize extrem de importante, respectiv mai puţină cheltu­ială pentru principalii contri­butori şi bani necesari creş­terii pentru economii precum cea a României, negocierile privind bugetul pe termen lung al UE vor scoate cu sigu­ranţă la lumină frustrările care ard mocnit în sânul Uniunii pe fundalul actualei crize eco­nomice şi financiare.

Cum scopul bugetului este stimularea creşterii economice şi a coe­ziunii sociale, Comisia Europeană se teme că discuţiile, care vor începe astăzi între şefii de state şi de guverne din UE, riscă să lăr­gească prăpastiile politice într-un moment în care spaţiul comunitar are cu adevărat nevoie de uniune.

"Văd o ameninţare majoră. Compro­misurile trebuie să fie constructive. Acestea ar trebui să aibă în vedere întărirea Europei şi nu dezbinarea ei", a spus ieri în faţa parlamentarilor europeni preşedintele CE Jose Manuel Barroso.

Cei mai gălăgioşi protagonişti ai dispu­telor vor fi probabil Franţa şi Marea Brita­nie. În faţa opoziţiei extreme a Londrei, Parisul speră să izoleze Marea Britanie, stat care nu acceptă decât cel mult creşterea în funcţie de inflaţie a bugetului UE pentru perioada 2014-2020 şi a ameninţat cu respingerea proiectului CE dacă acesta nu convine intereselor britanice.

"Dacă până sâmbătă seara se obţine un acord cu 26 de voturi împotriva unuia singur, Marea Britanie va fi obligată să-şi schimbe poziţia.

Dacă Londra blochează totul de una singură, situaţia va deveni delicată", au de­cla­rat surse din guvernul de la Paris, citate de Le Figaro. Dar pentru a-i reuşi pariul, Franţa are nevoie de complicitatea Germa­niei, ţara cu cea mai mare contribuţie la bugetul UE.

Economiile slabe contra celor bogate

Însă deocamdată poziţiile Franţei şi Germaniei sunt diferite. Berlinul vrea ca bugetul UE să fie limitat la 1% din PIB-ul uniunii, echivalentul a 960 miliarde de euro. În acest sens, pentru a împăca şi Germania şi Marea Britanie, preşedintele UE, Herman Van Rompuy, a propus limitarea bugetului la 986 miliarde de euro, faţă de un buget de 1.030 miliarde euro cât prevede proiectul CE, cu 4% mai mare decât cel din 2007-2013. Propunerea a fost respinsă de Paris, deoarece aceasta ar reduce cu 25 miliarde euro resursele Politicii Agricole Comune. Sacrificiulul este considerat excesiv de Franţa, cel mai mare beneficiar de fonduri UE destinate agriculturii.

Parisul şi Berlinul trebuie, de asemenea, să găsească un numitor comun în privinţa problemei delicate a rabaturilor care polu­ează de ani bugetul Uniunii. Preşedintele francez François Hollande critică "statele care vin la Bruxelles pentru a-şi cere ce­curile, rabaturile şi discount-urile".

Pentru Marea Britanie, rabatul, asigurat de Margaret Thatcher în 1984, se ridică la patru miliarde euro pe an, iar pentru Germania la două miliarde euro. Astfel de rambursări au fost convenite şi pentru Olanda, Suedia şi Austria.

Franţa este doar una din economiile care resping tentativa lui Rompuy de a-i îm­păca pe marii contributori. Noul plan de buget este criticat în Spania, Italia şi în Eu­ropa de Est, iar România nu face excepţie. Propunerea lui Rompuy ar face din Spania un contributor net pentru prima dată în istoria Uniunii. Memorandumul avizat de Guvern privind bugetul UE pentru 2014-2020 relevă că România ar trebui să folosească dreptul de veto dacă preşedintele Consiliului European menţine o poziţie fer­mă legată de reducerea alocărilor, mizându-se pe o renegociere în 2013, potrivit unor surse oficiale. Potrivit acestora, calculele arată că UE ar urma să reducă totalul fondurilor de coeziune cu 12,5 miliarde euro, din care aproximativ jumătate doar din alocările destinate României, fapt considerat inacceptabil de către guvernul de la Bucureşti. Rompuy insistă că nu există un "plan B", notează Financial Times.

În cazul unui eşec al discuţiilor în această săptămână, cancelarul german Angela Merkel a evocat ieri posibilitatea organizării unui nou summit la începutul anului viitor.

Având în vedere că 94 de eurocenţi din fiecare euro cheltuit de Bruxelles revine regiunilor europene, permiţându-le să-şi modernizeze reţelele de transport, să investească în noi tehnologii şi să regenereze centrele urbane, tăierea bugetului UE ar echivala cu tăierea mâinii stângi pentru a o salva pe cea dreaptă, scrie EUobserver.

De unde vin banii UE şi unde se duc aceştia

UE are un plan pe şapte ani pentru bugetul comun, deşi majoritatea statelor membre îşi fac de obicei proiecte bugetare pe un an. Planurile pe şapte ani au fost introduse în anii '80 de preşedintele de atunci al Comisiei, Jacques Delors, care voia să aibă siguranţă pe termen lung pentru proiectele finanţate de UE. La fiecare şapte ani statele UE, CE şi Parlamentul European dezbat câţi bani va cheltui blocul comunitar şi în ce se va investi, scrie Deutsche Welle. Proiectul este realizat de CE şi de PE, iar fiecare stat încearcă să obţină cât mai multe beneficii. Suma stabilită de CE, de aproape 1.000 miliarde euro, nu este în sine foarte mare, având în vedere că doar Germania va cheltui 2.200 miliarde euro între 2014 şi 2020.

Circa 80% din resursele bugetare sunt cheltuite pe subvenţii şi programe de sprijin. Cu restul de 20% sunt finanţate eforturile comunitare, precum cele legate de politica externă, diferitele autorităţi europene, parlamentul şi administraţia. Cele mai multe fonduri sunt cheltuite cu subvenţiile pentru agricultură şi proiectele de infrastructură. Bani mai mulţi ar fi trebuit să revină şi cercetării, inovării şi stimulării pieţei muncii, dar în acest sens nu au fost realizate prea multe.

De asemenea, cu proiecte pentru drumuri, poduri, zone industriale şi de cercetare, UE generează investiţii suplimentare în statele membre, în condiţiile în care proiectele sunt cofinanţate în proporţie de 50% de guverne. Doar în agricultură, domeniu supravegheat de comisarul român Dacian Cioloş, este diferit în sensul că subvenţiile agricultorilor vin direct de la Bruxelles. CE consideră aceste plăţi vitale pentru agricultura europeană. Subvenţiile plătite în UE sunt doar la jumătate din cât primesc agricultorii în SUA.