Despre violenţă şi terapia prin lumină/ de Ziarul de duminică
Pictura tămăduitoare
La galeria SaintINK (strada Doamnei, nr.3, intrarea Biserica Doamnei) s-a deschis, pe 14 decembrie, expoziţia "Terapia luminoasă" (foto 1), semnată de Ana Asavei Pietraru. Vorbind despre demersul ei, artista afirmă: "Despre Lumină şi sunet, interior-exterior, un drum parcurs de fiecare, un spaţiu închis cu o linie de ieşire spre exterior, frapantă şi puternică, un contrast izbitor pentru ochi. E locul cu care te obişnuieşti, pentru un moment iţi dă sentimentul de siguranţă, linişte şi învăluire protectoare, dar unde apare şi curiozitatea de a te îndrepta spre ieşire, spre acel punct de lumina care pătrunde şi erodează marginile, tăietura colţuroasă spre exterior. Un traseu şi aici cu dimensiuni şi forme diferite, un traseu care pentru început e lumină pură, albul ce pe parcurs prinde culoare şi efect până la ultimul pas spre următoarea lume şi lumina care se dezvăluie abia după ce ochiul se obişnuieşte, totul trece prin spectrul de culori, afara e lumina verde, aprobarea într-un final! LUMINA. Radiaţie electromagnetică, emisă de un corp incandescent sau luminescent, care acţionează asupra ochilor făcând vizibilă lumea înconjurătoare. A se face ziuă. Impresie la lumina zilei; după ce s-a luminat de ziuă sau înainte de a însera. A vedea, a avea vedere şi percepţia ei; a se naşte. O imagine izbitoare încă din copilărie ce iţi rămâne întipărită în amintire, diferită pentru fiecare, ca acel punct la care te uiţi la nesfârşit, în spaţiul liniştit în care te afli în siguranţă, cu nuanţe calde şi familiale date chiar de lumina pură , dar unde gândirea ta are şi amintirea exteriorului unde ştii că trebuie să ieşi la un moment dat!! Aici sunetele sunt ca o învăluire şi ai amintirea glasului celui apropiat, a exteriorului plin de culoare cu copaci, case, animale, păsări, oameni. Faci pasul spre atracţia de a vedea afară şi în acest prag apare sunetul înainte de a te afla afară, înainte de a ieşi din lumea ta…poţi surprinde sunetul traficului cotidian. SUNETUL. Alb- sunet complex al cărui spectru, funcţie de frecvenţă este continuu, având valoarea medie a energiei acustice constantă într-o bandă de frecvenţe suficient de largă. În general, punctul (zgomotul) e reprezentat din ansamblul tuturor vibraţiilor audibile, prin analogie cu lumina albă, care rezultă din suma tuturor undelor spectrului vizibil."
Violenţa de prin părţile noastre
Institutul Cultural Român "Mihai Eminescu" la Chişinău în colaborare cu Antena din Chişinău a Agenţiei Universitare a Francofoniei, Fundaţia Konrad Adenauer, Facultatea de Istorie şi Filosofie a Universităţii de Stat din Republica Moldova - Catedra UNESCO Studii Sud-Est europene, Institutul pentru Europa Centrală şi Orientală a Universităţii din Fribourg şi Academia de Ştiinţe a Moldovei a orgainzat conferinţa ştiinţifică internaţională "Violenţa în Sud-Estul european: discurs, practică şi mesaj. Societate. Politică. Religie. Cultură" (foto 2). Evenimentul a avut loc în perioada 14-15 decembrie 2012 la Facultatea de Istorie şi Filosofie a Universităţii de Stat din Republica Moldova şi a reunit conferenţiari din România, Germania, Elveţia şi Republica Moldova.
Jazzappella
Vineri, 21 decembrie, ora 20.00, la Tête-à-tête Coffee Art and Chill, va concerta Jazzappella (foto 3). Grupul are un repertoriu format din standarde de jazz în aranjament propriu, compoziţii proprii - swing, bossa-nova etc. - şi aranjamente originale, speciale pentru genul a cappella, ale unor şlagăre pop-rock.
Muzica grupului Jazzappella este proaspătă, sofisticată, directă şi spontană, cucerind din prima publicul ascultător şi creând atmosferă. Jazzappella sunt: Ana-Cristina Leonte, Raluca Stoica, Elena Moroşanu, Zoltán András, Bogdan Tudor & Mircea Mutulescu.
Poveşti pentru copii şi oameni mari
Festivalul "Poveşti pentru copii şi oameni mari" (foto 4), organizat de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional şi Teatrul Naţional de Operetă Ion Dacian se suprapune în mod fericit peste perioada de desfăşurare a Salonului de Carte şi Cadouri Bookfest de Crăciun. Astfel, între 15 şi 21 decembrie, la Biblioteca Naţională, cei mari şi cei mici au putut şi încă mai pot reintra în lumea minunată a copilăriei în cadrul evenimentelor programate în cadrul Festivalului. Din programul acestui festival fac parte spectacolul interactiv de magie cu magicianul Robert, concertul Bella Music Quartet, Kids Magic Show, Three on a Straw (spectacol şi atelier susţinut Staffan Bjorkslund din Suedia), Atelierul Primii paşi de balet, Alice în sufrageria minunilor (Lumea lui MOMO & Teatrul de sufragerie) şi multe altele. Aşa cum s-a obişnuit publicul Bookfest, toţi vizitatorii vor putea poposi din nămeţi în cinematograful de artă pus la dispoziţie de organizatori în mod gratuit. Dintre filmele ce vor rula amintim: The Pier (Irlanda, 2011, dramă, subtitrat în română), The Kautokeino Rebellion (Norvegia, 2008, dramă, subtitrat în engleză), Once (Irlanda, 2006, dramă/musical, subtitrat în engleză), o colecţie de scurt-metraje norvegiene, o serie de documentare despre modalităţile de exprimare a libertăţilor individuale în perioada comunismului în Polonia, şi altele. Filmele sunt oferite de Ambasada Irlandei în România, Ambasada Regală a Norvegiei în România şi Centrul Cultural Polonez din Bucureşti.
Docudrama despre sfârşitul soţilor Ceauşescu
Joi, 20 decembrie, Sala Union a Cinematecii Române a găzduit proiecţia filmului "Trei zile până la Crăciun" (Ultimele zile din viaţa Elenei şi a lui Nicolae Ceauşescu), ultima premieră românească a anului 2012. Proiecţia va fi urmată de o discuţie la care vor participa regizorul şi producătorul Radu Gabrea, actriţa şi producătoarea Victoria Cociaş (interpreta Elenei Ceauşescu), precum şi actorul Constantin Cojocaru (interpretul lui Nicolae Ceauşescu).
Cel de-al patrulea eveniment din cadrul KINObservator-ului (foto 5), program organizat de Arhiva Naţională de Filme - Cinemateca Română în colaborare cu revista "Observator cultural", urmează după trei evenimente de succes, când Sala Union i-a găzduit pe regizorii Cristian Mungiu, Dan Chişu şi Paul Negoescu, alături de o parte dintre membrii echipelor filmelor "După dealuri", "Caii sunt verzi pe pereţi" şi, respectiv, "O lună în Thailanda".
Docudrama "Trei zile până la Crăciun", cel mai recent film al reputatului regizor Radu Gabrea,este o cronică detaliată, bazată pe mărturii, documente, reconstituiri şi imagini de arhivă, a ultimelor trei zile ale cuplului Elena şi Nicolae Ceauşescu, înainte de executarea lor în ziua de Crăciun a anului 1989.
Scurt sinopsis:
În ultima sa noapte ca stăpân absolut al ţării, Nicolae Ceauşescu rămâne în sediul Partidului Comunist, pentru a coordona represiunea. Nu doarme mai mult de trei ore. Dimineaţa, pe 22 decembrie, de teamă să nu fie linşat de mulţimea care forţează intrarea în clădire, Ceauşescu acceptă să fie evacuat cu elicopterul. Odată ridicat în aer, devine însă prizonier al celui pe care tocmai îl numise la comanda Armatei: generalul Stănculescu. Fuga în necunoscut se termină pe 25 decembrie, la orele 14, într-o cazarmă din Târgovişte.
"Avangarda revizitată" continuă la Cinemateca Eforie
Joi, 20 decembrie, şi sâmbătă, 22 decembrie, de la ora 19:00, la Sala Eforie (Jean Georgescu) a Cinematecii Române (Str. Eforie nr. 2) este prezentată a doua sesiune din cadrul programului "Avangarda revizitată. Avangarda europeană (1919-1939) în Arhiva Naţională de Filme a României" (concept şi viziune curatorială: Igor Mocanu).
Programul celei de-a doua sesiuni:
Surâzătoarea doamnă Beudet / La souriante madame Beudet (foto 6)
Franţa, 1922 / Dramă, film mut
R: Germaine Dulac
Scenariul: Denys Amiel, André Obey
Vârsta de aur / L'âge d'or
Franţa, 1929 / Film de ficţiune, sonor
R: Luis Buñuel
Scenariul: Luis Buñuel, Salvador Dalí, Marchizul de Sade
Prezentări filme:
Surâzătoarea doamnă Beudet
Considerat primul film feminist din istorie, acesta prezintă povestea unui cuplu de provincie, aflat între două vârste şi ale cărui zile se scurg, una după alta, pe acelaşi calapod cotidian al rutinei. Ea este preocupată de cultură şi are o viaţă interioară extrem de bogată, el este absorbit de afaceri, speculaţii financiare, întrerupte de câteva ori pe zi de gestul reflex de a duce la tâmplă un pistol descărcat şi de a se juca de-a sinuciderea. Viaţă tipică de cuplu burghez tipic. Până într-o zi când ea plasează în pistol un glonţ adevărat. Numai că, de data aceasta, Domnul Beudet îl îndreaptă către ea. Şi trage. Glonţul trece pe lângă umărul Doamnei Beudet. El îşi dă seama că nu poate trăi fără ea. Dar nu povestea este elementul esenţial care plasează filmul în avangarda cinematografică, ci montajul insolit, supraimpresiunile, prim-planurile, colajul, fragmentarea şi, de ce nu, momentele comice negre.
Vârsta de aur
Plasat, de către teoreticieni precum Allen S. Weiss, undeva la intersecţia dintre semnul scorpionului şi semnul crucii, adică în punctul de intersecţie a două axe de coordonate care vor face carieră de succes în teoriile antropologice din anii '60 occidentali (sacru vs. profan etc.), VÂRSTA DE AUR a fost, cred, prima peliculă radical critică la adresa societăţii burgheze a începutului de secol XX. Un cuplu nu reuşeşte nicidecum să consume un act sexual întrucât, de fiecare dată când cei doi se află în punctul culminant al preludiului, intervine ceva care perturbă impulsul psihologic şi instinctele. Iar acel ceva, la Buñuel, încă de pe atunci un socialist artistic convins, nu puteau fi decât valorile societăţii burgheze (familie, biserică, bani, saloane ş.a.m.d.), determinând în cele din urmă personajele să-şi defuleze frustrările freudiene în acte sexuale separate. Pe ea, în special, să "feleze" degetul mare de la piciorul unei statui: magnifică metaforă vizionar postmodernă! (texte de Igor Mocanu)
Literografii
Pe 21 decembrie 2012 sunt preconizate concomitent două evenimente majore pentru publicul bucureştean: primul este sfârşitul lumii iar al doilea închiderea expoziţiei de afiş Literografii(foto 7). Sunteţi invitaţi aşadar să profitaţi cu folos de timpul rămas şi să faceţi o vizită la Universitatea Naţională de Arte. Literografii este parte a proiectului desfăşurat anul acesta de Atelierul de Grafică, Analiză şi digitalizare a patrimoniului de comunicare vizuală din România. Perioada 1945-1989 - Arhivare şi restituire, finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional.
Conacul Musurus Pasa, valoare simbolică şi culturală
ICR Istanbul a vernisat vineri, 14 decembrie a.c. o expoziţie documentară dedicată clădirii în care se află de şapte ani. Cu ocazia aniversării a 150 de ani de diplomaţie modernă română, expoziţia dedicată clădirii care găzduieşte Institutul Cultural Român din Istanbul s-a născut din admiraţie şi respect fată de aceasta. Singura proprietate de patrimoniu a României în Turcia, Conacul Musurus Pasa are o istorie de aproximativ 125 de ani, dintre care 110 ani sunt legaţi de statul român. Clădirea are nevoie de dragoste şi protecţie, deoarece deceniile care au trecut peste ea nu s-au dovedit blânde. Expoziţia Conacul Musurus Pasa, valoare simbolică şi culturală (foto 8) transmite un mesaj de intervenţie urgentă şi îşi propune să sensibilizeze opinia publică asupra unei comori ascunse în strada Siraselviler din vechea Pera.
Conacul construit la sfârşitul anilor 1880 de către un bancher grec, a devenit prin căsătorie proprietatea diplomatului otoman Etienne Musurus Pasa. Familia Musurus a investit mult în decoraţiile clădirii şi şi-a pus amprenta pe proprietate, monograma diplomatului fiind vizibilă în diverse locuri în clădire. În 1903 Musurus Pasa a închiriat clădirea statului român pentru a fi folosită ca sediu al Legaţie României, iar în 1907 conacul a fost cumpărat de la acesta. Astfel, din 1903 clădirea a devenit reşedinţă diplomatică, schimbându-şi utilizarea în funcţie de regimul politic din Turcia şi România: a găzduit Legaţia Regală (1903-1923); Consulatul Regal devenit ulterior Consulat General (1923-1947); Consulatul General în perioada comunistă (1948-1989); Consulatul General al României democratice (1990-2009), care a împărtit clădirea cu ICR Istanbul timp de patru ani; din 2009 clădirea găzduieşte doar Institutul Cultural Român Dimitrie Cantemir din Istanbul.