Un nou vinovat pentru incompetenţa guvernului Ponta: INS

Premierul Ponta e într-o goană nebună pentru a scăpa basma curată de promisiunile populiste din campania electorală pe care oricum nu avea de gând să le onoreze. Drama elitei USL este că guvernarea îi obligă să înfrunte realitatea economică şi socială românească.

 

Oare şeful INS ar trebui demis sau Victor Ponta, care nu s-a ocupat în ultimele opt luni decât de campania electorală şi nu l-a interesat deloc economia ţării? Oare din vina cui România nu a menţinut ritmul de creştere economică şi în anul 2012? Şeful INS nu a făcut decât să constate realitatea. Singura "vină" a directorului INS e aceea că nu a mânuit cifrele ca să iasă aşa cum vrea Ponta, după cum a mânuit el adevărul în privinţa plagiatului. Altă vină nu are. Estimarea PIB-ului este corectă. Neştiinţa lui Ponta este evidentă.

 

Dar să pornim cu începutul. Produsul intern brut reflectă valoarea tuturor bunurilor şi serviciilor finale produse într-o economie într-o anumită perioadă de timp. Este foarte important de reţinut faptul că în calculul PIB se iau în considerare doar bunurile şi serviciile destinate consumului final, şi nu celui intermediar, adică acele achiziţii destinate obţinerii altor bunuri şi servicii, precum materii prime, mărfuri etc. Mai simplu spus, se ia în calcul doar pâinea, nu şi făina din care a fost făcută pâinea.

 

Prin urmare, una dintre formulele de calcul ale PIB-ului este metoda producţiei, pe baza căreia:

PIB = Producţie - Consum intermediar + Impozite pe produs - Subvenţii pe produs

Diferenţa între producţie şi consumul intermediar dă dimensiunea valorii adăugate brute în economie.

 

Deşi pare o simplă formulă la prima vedere, obţinerea valorii finale a PIB-ului presupune o muncă uriaşă. Nu atât pentru că tehnologia de calcul este greoaie, ci pentru că datele necesare nu sunt disponibile imediat la sfârşitul anului pentru care dorim să aflăm creşterea economică. Centralizarea acestora nu este dificilă din cauza birocraţiei, ci din necesitatea de a avea fiecare informaţie din partea gospodăriilor, a întreprinderilor şi a altor instituţii non-profit din România.

 

Astfel, informaţia finală privind nivelul PIB-ului şi creşterea acestuia ne este oferită la 21 de luni după încheierea anului pe care îl analizăm. Cu toate acestea, pentru că informaţia este extrem de necesară pentru designul politicilor publice şi în special al celor bugetare, INS oferă o primă raportare a creşterii PIB-ului la 70 de zile de la încheierea anului. Deşi informaţia este extrem de vitală pentru calculele economice, cifra este una foarte fragilă, întrucât construcţia ei se bazează într-o măsură mai ridicată pe surse indirecte de date sau pe estimări ale evoluţiilor anterioare, ca urmare a lipsei disponibilităţii informaţiilor la nivelul întregii ţări.

 

Aşadar, raportat la metoda de calcul a PIB-ului de mai sus, dacă estimarea producţiei şi a consumului intermediar în societăţile financiare şi administraţiile publice a fost determinată direct pe baza bilanţurilor şi a bugetelor, nu acelaşi lucru poate fi spus despre valorile înregistrate în întreprinderi, gospodării sau instituţiile non-profit. Pentru a reda dimensiunea uriaşă a suportului cifric pe care INS lucrează, menţionez că datele sunt culese pe cele 10 ramuri de activitate economică. În acest caz, cifrele utilizate s-au bazat pe extrapolări ale valorilor înregistrate în anul 2010. Este o metodă uzuală la nivel internaţional, iar practica îndreptăţeşte utilizarea acesteia.

 

Ulterior, la 9 luni, după ce INS dispune de un volum mai detaliat de informaţii ca urmare a completării cercetărilor statistice, este lansată varianta semidefinitivă a nivelului şi creşterii PIB. De data aceasta nu se mai fac extrapolări, ci se lucrează direct pe cifrele obţinute din ţară, ceea ce şi constituie principala sursă a diferenţelor între cele două variante.

 

Ce s-a întâmplat concret în cazul României?

	Producţie	Consum intermediar	Impozite pe produs	Subvenţii pe produs	PIB
Var. provizorie	1.137.330,1	627.979,4	70.183,1	981,9	578.551,9
Var. semidefinitivă	1.132.017,7	644.690,9	70.208,9	827,3	556.708,4
Diferenţa	-5.312,4	16.711,5	25,8	154,6	-21.843,5

(cifrele sunt in miliarde lei)

 

PIB-ul scade cu aproape 22 miliarde lei ca urmare a diminuării producţiei cu peste 5 miliarde lei şi a unei creşteri neaşteptate a consumului intermediar cu peste 16,7 miliarde lei în varianta semidefinitivă comparativ cu cea provizorie. În varianta provizorie, în lipsa datelor pentru consumul intermediar, INS a utilizat metoda extrapolării, considerând că nivelul consumului intermediar se ridică la 59-62% din valoarea producţiei, aşa cum s-a întâmplat în ultimii ani.

 

Iată însă că anul 2011 a ieşit din ritmul obişnuit şi a înregistrat un nivel al consumului intermediar de 64,6% din valoarea producţiei, întâlnit doar în anii 1995-1997. Această discrepanţă nu avea cum să fie prevăzută în varianta provizorie ca urmare a lipsei oricăror informaţii privind consumurile intermediare efective pentru anul 2011.

În urma revizuirii, creşterea PIB pe anul 2011 a fost de 2,2% şi nu 2,5%, cât era estimat în varianta provizorie.

 

Problema lui Ponta este că la noul PIB revizuit, gradul de colectare al veniturilor în PIB în anul 2011 îl depăşeşte pe cel înregistrat în anul 2012, ceea ce infirmă toate laudele false ale USL despre mai buna lor colectare a veniturilor la buget din ultima jumătate de an. Execuţia bugetară din noiembrie 2012, ultima disponibilă, ne arată că veniturile colectate reprezintă 28,8% din PIB în primele 11 luni din an, comparativ cu 29,3% în aceeşi perioadă din anul 2011, dacă luăm în calcul PIB-ul revizuit.

 

Revizuirea datelor referitoare la creşterea PIB-ului este un lucru comun la nivel european ca urmare a metodologiei utilizate, care presupune rectificarea şi actualizarea datelor la o anumită perioadă. De pildă, dacă ne uităm la anul 2010, vom observa diferenţe între datele furnizate în anul respectiv şi cele furnizate cu un an mai târziu, adică în anul 2011. Astfel, datele au fost ajustate în sens crescător sau descrescător pentru majoritatea statelor europene. Dacă ne uităm la Germania, Estonia sau Malta, observăm că rata de creştere a PIB-ului pentru anul 2010 a fost modificată în sus cu valori cuprinse între 0,5 puncte procentuale şi 1 punct procentual. Cea mai mare revizuire în sus a avut-o Estonia, cu o creştere de la 2,3% la 3,3%. La polul opus avem ţări pentru care cifrele au fost revizuite în jos: Grecia de la -3,5% la -4,9%, Suedia de la 6,6% la 5,6%, Letonia de la -0,3% la -0,9%, Danemarca de la 1,7% la 1,3%. Practic, toate aceste modificări de cifre apar pe fondul rectificării periodice a datelor. Niciodată acest fapt nu a fost sancţionat de vreun guvern. Ba din contră, este un lucru normal pe care nimeni, în afară de guvernul Ponta, nu îl consideră o greşeală.

De altfel, în cazul României, dacă ne uităm la cifrele din anii precedenţi, datele referitoare la creşterea PIB au suferit revizuiri: creşterea pentru anul 2007 a fost revizuită de la 6% la 6,3%, pentru anul 2008 de la 6,2% la 7,3%, pentru anul 2009 de la -7,1% la -6,6%, iar pentru anul 2010 de la -1,9% la -1,6%. Aşadar, rectificarea realizată de INS nu este o surpriză pentru nimeni în afară de premierul Ponta. Într-adevăr, ar fi fost mult mai bine dacă revizuirea ar fi fost în sus. Cu siguranţă în acest caz nu s-ar mai fi plâns nimeni de incompetenţa INS şi nu ar mai fi fost nimeni demis.

 

Cu numai câteva luni în urmă, în prag de referendum, Ponta vântura cifrele INS în faţa oricui ar fi îndrăznit să-i spună ce populaţie are România. Astăzi, în prag de aprobare din partea FMI a unui buget mereu amânat din luna octombrie, se dezice de orice statistici ale INS şi, în stilul caracteristic, îşi găseşte ţapul ispăşitor în persoana directorului INS.

 

Soluţia la acest tip de mârşăvii este una simplă şi vine chiar din partea instituţiilor europene. Comisia Europeană îşi face clară solicitarea, într-un comunicat din aprilie 2012, ca institutele naţionale de statistică şi directorii acestora să fie independenţi pentru a permite furnizarea corectă a datelor, nedistorsionate de presiunile politicului. În propunerea Comisiei, directorii institutelor sunt numiţi numai pe baza criteriilor profesionale şi beneficiază de autonomie totală în activitatea pe care o desfăşoară, pornind de la luarea deciziilor cu privire la modul de elaborare sau difuzare a statisticilor până la gestionarea institutelor.

 

Nu trebuia ca CE să ne-o spună. Etica, moralitatea şi simţul responsabilităţii trebuiau să o facă clar până şi premierului Ponta: politica nu are ce căuta în numirile şi funcţionarea INS. Profesionalismul şi competenţele probate trebuie să fie criteriile care definesc funcţionarea unei instituţii publice independente, aşa cum ar trebui să fie instituţia care furnizează date oficiale utile nu doar statului român, ci tuturor actorilor privaţi, corporatişti sau necorporatişti, firme sau indivizi, cercetători sau studenţi.

 

Vreo noutate? Niciuna! De când a preluat guvernul, Ponta a demis Avocatul Poporului, a schimbat conducerea Institutului Cultural Român şi a Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, a trecut Monitorul Oficial în subordinea Guvernului. Astăzi, îşi permite să demită conducerea INS aşa cum a demis şi comisia de verificare a plagiatului. Dacă nu zici "adevărul lui Ponta", adică ceea ce îi convine, eşti decapitat.

 

Andreea Paul este deputat în Parlamentul României.