Mici istorii personale. Ascunse/ de Remus Andrei Ion

Iată o poveste şi o concluzie: "În anii 1874-1875, Grigorescu petrece mai mult timp la Bacău şi în împrejurimi, realizând o serie de studii, capete de expresie şi portrete de o mare forţă psihologică. Chipurile de evrei patriarhali l-au atras prin înfăţişarea lor pitorească, dar şi pentru prestigiul acordat femeii de Rembrandt".

Între acestea se remarcă "Evreul cu caftan" a cărui imagine construită în tuşe largi ce conferă imaginii o mare forţă de sugestie, s-a bucurat de un mare succes. Ca urmare, după acest portret s-au făcut mai multe copii, din care una se află în Muzeul Naţional de Artă al României. Copia din colecţia Ferdinand Alexandrescu executată cu precizie de pictorul Dimitrie Serafim a fost vândută cu mai mult timp în urmă de urmaşii acestuia.
Măiestria şi calităţile plastice ale lucrării de faţă ne îndeamnă să presupunem că poate fi acest tablou." Precizările sunt făcute de reprezentanţii Casei Alis care are în ofertă aceată copie declarată: Evreu cu caftan (copie de epocă dupa N.Grigorescu), ulei pe pânză, 81x66cm, semnatura ştearsă, stânga jos. Nu un fals, deci. Dar probabil că prin ştergerea semnăturii cineva a încercat să încurce lucrurile. Din povestea de mai sus aflăm două chestiuni importante: există copii exemplare după Grigorescu, unele chiar în Muzeul Naţional de Artă, iar unul dintre artiştii care le-au exersat este portretistul excepţional Dimitrie Serafim. Acest Serafim, fiul unui pictor de biserici originar din Varna, a învăţat de mic deprinderile artistice. A studiat cu Aman şi Tattarescu, apoi la Paris, prin 1888. Nicolae Grigorescu l-a influenţat şi el enorm. Toată lumea i-a admirat talentul… dar opera nu s-a închegat. Impresionist, dar mai ales portretist, subtil în surprinderea expresiei umane, nu a făcut pasul spre tehnici moderne. A rămas printre contemporani un academist care refuza experimentele, profesor mediocru care a ratat toate curentele vremii… Dar, cu anumite sclipiri de geniu în portretele realizate…

Câte Grigorescu or fi ieşit de pe şevaletul lui? Şi ce s-a ales din ele? Unul probabil că îl avem chiar acum în faţă şi trebuie păstrat ca atare: o copie extraordinară. Totuşi, tabloul intră în seria "loturilor" care trezesc fantezii… În spiritul licitaţiilor lui ianuarie, ne putem întreba dacă ar putea figura pe lista lucrărilor pentru o licitaţie de "artă românească importantă"?

Acolo unde Octav Băncilă a fost licitat peste estimări pentru Ţărăncuţă cu ulciorul, 12.000 de euro. Dar a sărit peste orice prognostic cu Ţigăncuşa care a urcat de la 2.000 la 23.000 de euro. În paralel, un Clown al lui Baba a ajuns la 12.000 de euro, fără să fie pe lista artei "imporntante". Şi Ciucurencu a fost licitat cu 16.000 de euro pentru Pervaz cu hortensii. Tirul cu boi a ajuns şi el la 1.500 euro.

Atenţie însă: Prin temă ca şi prin paleta caldă, luminoasă, acest tablou de excepţie este singular, cel puţin în stadiul actual al cunoştinţelor despre opera lui Vermont. Se întâlnesc aici capacitatea de a sugera lumina, deprinsă de la impresionişti, cu ştiinţa anatomiei feminine pe care învăţământul german de nuanţă realist-clasicizantă îl transmisese pictorului român. Plus: …această lucrare, datată 1895, reprezintă un bun indicator pentru gustul şi preocupările artistice ale pictorului român în faza pariziană a îndelungatei şi temeinicei sale formaţii artistice, despre care nu se ştie prea mult. Deci o nouă pagină de istorie nescrisă. Tot la Alis pentru Nud culcat în iarbă, ulei pe pânză, 130x70cm, semnat stânga jos cu brun, datat şi localizat (18)95 Paris.