Marii jucători cer în cor legislaţie stabilă şi predictibilă pentru a aduce investiţiile masive de care are nevoie sectorul energetic

România are un potenţial energetic deosebit şi se află într-o poziţie favorabilă în comparaţie cu alte state din Europa, însă sectorul energetic naţional are nevoie de investiţii imense, a declarat Mariana Gheorghe, directorul general al Petrom, în deschiderea primei zile a ZF Power Summit '13. Următorii vorbitori, reprezentanţi ai celor mai importante companii energetice de pe piaţa românească, au subliniat, unul după altul, nevoia stabilităţii legislative pentru ca acest lucru să se întâmple.

"Investiţiile de care are nevoie acest sector sunt deosebit de mari pe toate segmentele, de 3-4 miliarde de euro pe an în următorii 20 de ani. Anul trecut s-au investit în sectorul energetic 2-2,5 miliarde de euro, bani care s-au dus aproape în totalitate în energia regene­rabilă", a spus Mariana Gheorghe în cadrul evenimentului ZF Power Summit '13, realizat de ZF în parteneriat cu Petrom, Rompetrol, GDF SUEZ Energy România, E.ON România, Siemens, EnergoBit Group, AB Energy, ExxonMobil, Azomureş, MOL România, Electroalfa, Electrogrup şi Smart Group.

Prin investiţii, sectorul energetic ar ajunge să fie un factor de creştere economică în România. "Toate investiţiile duc la creşterea PIB-ului, la crearea de locuri de muncă, la venituri la bugetul de stat şi duc la atragerea de know-how în România, care are un efect de multiplicare în economie", a mai spus Gheorghe. Ea a adăugat că România are şansa de a deveni un pol regional pentru Europa de Sud-Est. "Putem să capitalizăm acest potenţial şi, printr-o politică regională susţinută, putem fi o voce în regiune şi în Europa."

Predictibilitate şi stabilitate

Pentru aceasta este nevoie însă ca statul român să realizeze o strategie pe termen lung pentru sectorul energetic, pe baza consul­tărilor cu jucătorii din piaţă. Strategia ar trebui să prevadă un cadru de reglementare stabil şi predictibil. "Când vorbim cu potenţiali in­vestitori, unul dintre cele mai importante elemente este încrederea pe care le-o putem oferi că ceea ce aud şi văd se va întâmpla", a spus şefa Petrom.

Nevoia de predictibilitate în cadrul legislativ, idee subliniată de Mariana Gheorghe, a fost reluată de vorbitorii urmă­tori, şefii companiilor de utilităţi care îşi îm­part piaţa din România, cu aplicare specială la taxa pe monopolul natural introdusă brusc de stat.

"Este o veste proastă pentru noi, în primul rând fiindcă a fost introdusă fără să fim con­sultaţi. Cum este încă nevoie de investiţii semnificative în distribuţia de gaze, este un lucru negativ că astfel de taxe sunt introduse fără dezbatere", a precizat Eric Stab, preşe­dinte şi director general la GDF Suez Româ­nia, compania de distribuţie a gazelor naturale pentru partea de sud a ţării. "Decizia de a investi depinde de cadrul de pe piaţă şi de semnalele pe care le primim de la autorităţi. Sper că autorităţile vor înţelege că predic­tibilitatea, stabilitatea şi transparenţa sunt im­por­tante. Altfel, mă tem că potenţialul imens de resurse al României va rămâne o pro­misiune nerealizată", a spus Stab.

"Introducerea unei taxe de pe o zi pe alta nu este mo­dul corect prin care să câş­tigi încrederea in­ves­titorilor", a punc­tat şi Frank Hajdinjak, CEO al E.ON Energie România.

Liberalizarea în ritm cu eficientizarea

Referitor la liberalizarea pieţei energetice, directorii au subliniat nevoia unei definiţii clare a noţiunii de consumator vulnerabil. "Fie­care consumator rezidenţial plăteşte acelaşi preţ la energie. S-a tot spus că trebuie să identificăm consumatorii vulnerabili şi să diferenţiem tariful, dar nimeni nu a acţionat. Este clar că în acelaşi timp cu liberalizarea pieţei, aceasta este o chestiune care trebuie re­zolvată", a spus Luca D'Agnese, care conduce operaţiunile din România ale grupului italian Enel.

Frank Hajdinjak a afirmat că libera­lizarea nu va aduce doar majorarea preţurilor la energie, ci şi concurenţă. "În prezent, noi avem cam trei milioane de clienţi în România şi trebuie să ne gândim că în curând vom avea noi concurenţi. De obicei, aceştia sunt com­panii mici şi flexibile care ţintesc cei mai interesanţi clienţi", a spus directorul E.ON.

El a adăugat că o reducere a preţului ener­giei ar trebui să vină în urma măsurilor de eficienţă energetică, atât la producători, cât şi la consumatori. "Majoritatea activelor româ­neşti sunt învechite, ineficiente şi poluante. Trebuie deci să facem ceva pentru eficienţă pe partea de generare, dar şi la utilizatorul final, pentru a reduce consumul individual al clientului. Dacă majorăm preţul, putem scădea consumul şi menţine echilibrul", a mai spus Hajdinjak.

Eric Stab a declarat că România are un potenţial "fantastic" în ceea ce priveşte efi­cienţa energetică. "In­ten­sitatea ener­ge­tică a economiei ro­mâne este sem­ni­ficativ mai ma­re decât me­dia eu­ro­pea­nă. Aceasta se întâmplă pentru că nu a existat con­ştien­tiza­rea nevoii de ac­ţiu­ne pe acest seg­ment. Cred că jucă­torii de pe piaţă, dar şi auto­rităţile trebuie să se asigure că efi­cien­ţa energe­ti­că este o pri­ori­tate pen­tru viitor", a subliniat şeful GDF Suez.

Nu este momentul pentru proiecte mari

Dacă asupra nevoii de măsuri de eficien­tizare a consumului au insistat toţi direc­torii de companii de utilităţi, niciunul dintre executivii invitaţi la summit nu s-a arătat încrezător în viitorul unor investiţii în "megaproiecte" de genul celui privind extinderea centralei de la Cernavodă.

"Cred că va exista o tendinţă spre proiecte regenerabile mai mici, aşa cum vedem şi în alte părţi din Europa. Cealaltă evoluţie va fi a eficienţei energetice. Alte proiecte vor avea şanse mai mici de implementare", a apreciat Frank Hajdinjak.

Luca D'Agnese, şeful companiei Enel România care este un partener al statului în proiectul pentru construcţia Unităţilor 3 şi 4, a spus că investiţia se află sub semnul întrebării, deoarece guvernul nu a găsit înlocuitori pentru investitorii care s-au retras, iar condiţiile de piaţă nu favorizează investiţiile în proiecte cu necesar mare de capital.

"Toate proiectele nucleare din Europa se confruntă cu majorări de costuri substanţiale, în special din cauza nevoii de măsuri suplimentare de securitate după accidentul de la Fukushima. Problema principală în momentul de faţă este de a găsi alţi investitori", a declarat D'Agnese. CEO-ul Enel a adăugat că guvernul român va trebui să decidă anul acesta dacă merge mai departe cu proiectul, iar compania va analiza ulterior oportunitatea participării în continuare. El a mai spus că în acest moment există riscul ca proiectul să nu găsească investitori.

Aceeaşi poziţie a avut-o şi Eric Stab. "Sfatul meu ar fi să ne asigurăm că toţi cei care pot contribui la viitorul energetic al României o fac cu propriile mijloace decât să ne concentrăm pe câteva proiecte emblematice, precum Cernavodă sau Tarniţa."

Totuşi, proiecte ar fi

Pe de altă parte, Hajdinjak a precizat că E.ON are în dezvoltare o serie de proiecte eoliene cu o capacitate totală de 300 MW, a căror construcţie va începe curând, în funcţie de mediul economic din România. GDF Suez dezvoltă un parc eolian de 50 MW în judeţul Galaţi, a cărui construcţie va începe probabil săptămâna viitoare.

La rândul său, compania Enel pregăteşte două proiecte termo, la Brăila şi Galaţi, pe lângă implicarea sa în extinderea centralei de la Cernavodă.

O evoluţie importantă ar urma s-o aibă sectorul de petrol şi gaze, în special în urma prospecţiunilor în Marea Neagră şi din posibilele exploatări ale gazelor de şist. Vasile Iuga, partner la PwC România, a indicat cele trei tipuri de resurse de care dispune Ro­mânia: câmpurile convenţionale, care sunt mature, perimetrele maritime, unde costurile sunt foarte mari, şi gazele de şist, care necesită implementarea unor tehnici de extracţie noi şi riscante. El a precizat însă că România se află într-o competiţie la nivel global pentru atragerea de investiţii în sectorul hidro­carburilor.

Însă investitorii nu vor veni în România în absenţa unui sistem atrăgător de redevenţe. "Redevenţele din România, ca şi peste tot în lume, înseamnă venituri majore la bugetul de stat", a declarat Kinga Daradics, country chairman al MOL România. "Cadrul local de re­de­venţe ar trebui să aibă o abordare ho­lis­tică pentru a găsi un echilibru între ce înseam­nă bugetul de stat şi apetitul investitorilor. Dacă nu sunt investiţii în activităţi upstream, atunci va suferi şi bugetul de stat."

MOL a intrat recent pe segmentul de explorare şi producţie, în urma unei decizii de a-şi diversifica activitatea, însă pentru moment compania nu ia în calcul o investiţie în explo­ra­rea gazelor de şist. Este prea curând pentru ca MOL România să decidă să intre în secto­rul gazelor de şist. "Este greu de spus orice despre acest segment până când nu aflăm ce se află de fapt în pământ. În orice proiect upstream există incertitudinea geologică", a spus Kinga Daradics.

Un astfel de mix echilibrat al surselor de energie ar putea conduce în timp la o scădere a preţurilor, a spus Petru Ruşeţ, directorul di­vi­ziei de energie a companiei Siemens România.

"Implementarea tehnologiilor noi are şi cos­turi. Mixul energetic, în schimb, aduce avan­taje de flexibilizare, un trend descrescă­tor al preţului energiei pe care nu îl vedem azi. Mixul energetic poate să conducă la aşa ceva, dar nu imediat. Orice proiect de energie regenerabilă are un business plan de 15-20 de ani", a spus Ruşeţ. El a mai spus că încă mai sunt oportunităţi pentru dezvoltarea unor parcuri eoliene pe uscat, dar segmentul offshore mai are de aşteptat în România din cauza condiţiilor geografice care fac investiţia necesară mult mai mare.

În schimb, evoluţia sectorului energiilor re­ge­nerabile ar urma să aibă o influenţă poziti­vă asupra sectorului gazelor. "Având gaze, cu si­gu­ranţă că pe locul doi văd zona de pro­du­cere de gaz, care e un domeniu complementar do­me­niului de vânt", a spus Ruşeţ. "La fiecare MW produs de vânt ne trebuie o rezervă de 0,8 MW."

Oficialul Siemens a mai afirmat că puterea instalată în proiecte regenerabile încă nu a depăşit capacitatea pe care o poate suporta reţeaua naţională de electricitate. "Sistemul energetic din România se dezvoltă foarte rapid din punct de vedere tehnic. Când România va ajunge la limitele maxime îşi va pune şi problema tehnică de stocare a energiei. Până acum nu am atins limita pentru care avem rezerve în surse convenţionale de producţie a energiei", a spus Petru Ruşeţ.

Şefii multinaţionalelor din energie: Creşterea se poate realiza prin eficienţă energetică, prin reducerea risipei

Mariana Gheorghe, CEO al OMV Petrom

Sectorul energetic are şansa să fie un factor de creştere economică în România, însă doar dacă vor continua investiţiile în acest domeniu. Toate investiţiile duc la creşterea PIB-ului, la crearea de locuri de muncă, la venituri la bugetul de stat şi duc la atragerea de know-how în România, care are un efect de multiplicare în economie.

Investiţiile de care are nevoie sectorul energetic sunt deosebit de mari pe toate segmentele, de 3 - 4 miliarde de euro pe an în următorii 20 de ani. Anul trecut s-au investit în sectorul energetic sume cuprinse între 2 şi 2,5 mld. euro.

România are şansa de a fi un pol regional pentru regiunea de sud-est a Europei în domeniul energetic. Putem să capitalizăm acest potenţial şi, printr-o politică regională susţinută, putem fi o voce în regiune şi în Europa. Investiţiile de care vorbeam sunt bancabile, sunt finanţabile. Investitorii industriali au capacitatea să aducă companiile lor pe un alt grad de dezvoltare, dar nu e suficient.

Investiţiile pot fi atrase printr-o strategie pe termen lung, transparentă, pe bază de consultări cu operatori din piaţă, care să dea o viziune pe termen lung pentru factorii de decizie. De asemenea, avem nevoie de un cadru de reglementare stabil şi predictibil. Odată ce avem o strategie clară, ne aşteptăm la un cadru legislativ care să fie o bază pentru operatori astfel încât acele companii să se încadreze în direcţiile strategice şi să poată face planuri pe termen lung.

Cadrul fiscal trebuie să stimuleze investiţiile, iar disciplina fiscală trebuie să fie regulă şi nu excepţie. Reforma companiilor de stat, care sunt un factor important în sectorul energetic, trebuie să continue. În plus, managementul întregului sector public trebuie să se realizeze pe principii comerciale, nu pe criterii administrative

Cel mai important lucru este dinamizarea sectorului de hidrocarburi din România. Asta înseamnă investiţii, know-how pentru că în ultimii doi ani Petrom a folosit tehnologii care nu mai fuseseră folosite în România. Creşterea în sectorul energetic se poate realiza prin eficienţă energetică, prin reducerea risipei şi prin capacitatea de creştere pe sectorul regenerabilelor. În prezent, 50% din mixul energetic vine din acest sector. Cred în potenţialul de creştere pe sectorul de hidrocarburi. Obiectivul nostru este să compensăm declinul resurselor naturale disponibile local (de 10%) şi chiar să îl inversăm.

Avem peste 22 de companii din topul global prezente pe plan local, care şi-au făcut baza pentru zona noastră în România. Mulţi furnizori de echipamente pe care până acum le importam au hotărât să îşi facă capacităţi de producţie în România. Investiţiile lor de 400 de milioane de dolari au redus importurile de echipamente.

Avem un mix de resurse primare energetice foarte divers şi cu contribuţii relativ importante de la fiecare segment: cărbune, ţiţei şi gaz, hidro, nucleară, electrică şi regenerabilă.

În ultimii 40 de ani, România s-a bucurat de o independenţă energetică relativ favorabilă. Vorbim de o dependenţă de 20 - 30%, comparativ cu Europa, unde dependenţa de importuri e de peste 50 - 60%, uneori chiar 100%.

Petrom a investit aproape 1,1 miliarde euro pe an în România. Am colectat taxe care au fost plătite la zi, în nivel de aproape 12 miliarde de euro. Anul trecut am generat aproape 2 miliarde de euro venituri la bugetul de stat.

Eric Stab, preşedinte şi director general al GDF SUEZ Energy România

Avem nevoie de predictibilitate şi transparenţă. Nu putem lua decizii majore, precum investiţia de la Nuclearelectrica sau Tarniţa, dacă nu există predictibilitate.

Gazul de şist poate fi un "game-changer" în multe pieţe din lume. Nu îl văd ca o ameninţare, cred că e o opţiune pentru alţi jucători. Ne interesează dezvoltările pe acest segment în România.

Deşi situaţia din Bulgaria - legată de protestele generate de preţurile mari ale gazelor - este îngrijorătoare, România nu se poate compara cu Bulgaria din acest punct de vedere. În România, 70-75% din ofertă vine din producţie locală, care are un preţ relativ mic. Dacă ne uităm la diferenţa de preţ, bulgarii plătesc de două-trei ori mai mult decât românii pentru gaz, pentru că importă mult mai mult decât România.

La electricitate, situaţia e un pic mai comparabilă. Furnizorii străini din Bulgaria au fost ţapii ispăşitori pentru alte probleme. Preţul electricităţii în România este foarte mic. Mare parte a preţului plătit de utilizatori provine din vechimea sistemului care livrează electricitatea.

În România nu avem o definiţie clară a consumatorului vulnerabil. Trebuie să ne asigurăm că într-un context de creştere a preţurilor, cei săraci sunt protejaţi.

Frank Hajdinjak, CEO al E.ON România

Pentru a atrage investiţii e nevoie de liberalizarea pieţelor şi ca promisiunile autorităţilor să fie respectate. Anumite zone au beneficiat de investiţiile locale în energie, în construcţia proiectelor, de exemplu, forţa locală de muncă a avut job-uri, dar panourile şi turbinele nu sunt produse în România.

Cea mai mare ameninţare este absenţa investiţiilor în reţelele de transporturi şi distribuţie. Pentru a ne îmbunătăţi serviciile trebuie să continuăm investiţiile, ceea ce necesită un cadru de reglementare stabil şi previzibil. Stabilizarea nu va aduce numai preţuri mai mari, va aduce şi concurenţă. Trebuie să ştim că vor veni concurenţi puternici pe piaţa locală. Să sperăm că vom vedea creştere economică anul acesta. Va fi o creştere foarte mică.

Sunt multe lucruri bune care se întâmplă în România. De exemplu, legea regenerabilelor şi legea ANRE.

Nu ne uităm la piaţa europeană, căutăm oportunităţi în toată lumea. Sunt pieţe în apropiere, de exemplu Turcia şi Brazilia, care oferă venituri bune şi stabilitate. Suntem în concurenţă cu aceste ţări. Pentru a atrage investiţii trebuie să avem scheme de stimulare, altfel nu vor fi proiecte mari. Avem un portofoliu de aproximativ 300 MW în Moldova, dar depinde de felul în care se dezvoltă sistemul regenerabilelor în România. Energia regenerabilă trebuie susţinută, dar generează şi efecte pozitive: creează locuri de muncă, majorează investiţiile pe alte segmente şi generează impozite. Trebuie să avem un echilibru bun în generarea energiei, mă refer aici la strategia pe energie, incluzând toate resursele.

Kinga Daradics, country chairman al MOL România

România e o ţară importantă pe harta MOL. Considerăm că are potenţial. Căutăm o cotă de piaţă de 15% până în 2015, extinzând reţeaua locală. În România numărul de maşini per mia de locuitori e 200, comparativ cu 500 în UK, deci ne continuăm strategia.

Cele trei elemente care influenţează preţul combustibilului sunt cotaţiile internaţionale, cursul valutar şi impozitele.

Anul 2012 a fost o provocare pentru domeniul petrolului. În România, contextul economic general nu a oferit o perspectivă prea optimistă. Piaţa de retail a scăzut cu aproximativ 2%, ceea ce a presat toţi jucătorii. Pe volume, însă, s-a înregistrat o creştere de 4%. Am deschis şapte benzinării anul trecut şi două anul acesta.

În mediul economic local, factorii de decizie încetinesc procesul de investiţie. E important să găsim un echilibru între ritmul de ratificare a proiectelor şi nevoia de investiţie. România are resurse abundente, e oarecum norocoasă, dar trebuie să poate construi un cadru strategic pentru energie, cu o abordare holistică, ceea ce ar trebui să înceapă cât mai curând, înainte să dispară resursele.

O singură sursă de energie nu va fi suficientă pentru a satisface nevoile României. România trebuie să dezvolte un mix din componente de energie pentru a vedea care e sustenabilă pe termen lung. Când vorbim de termen lung, trebuie să avem un mix sănătos.

Vasile Iuga, country managing partner în cadrul PwC România

România se află într-o competiţie globală pentru atragerea de investiţii în sectorul de petrol şi gaze. Totalul investiţiilor la nivel global în upstream (explorare şi producţie de petrol şi gaze - n. red.) este de 1.800 mld. dolari în perioada 2011- 2014. Aproximativ 85% din investiţii merg spre convenţional, ape de mare adâncime, zăcăminte cu porozitate redusă şi gaze de şist.

35% din fonduri vor veni de la societăţi naţionale şi guverne. 65% va veni de la sectorul privat. În Europa, ţările cu potenţial sunt Norvegia, UK, Italia şi România. România are vocaţia unui pol regional în sectorul de energie. În pofida declinului de producţie, România e pe locul trei printre cele mai puţin dependente ţări din punct de vedere energetic, cu o dependenţă de doar 20%.

În cazul proiectelor offshore, riscurile şi costurile sunt mari, dar la fel este şi potenţialul. Ca să forezi un puţ de gaz în Marea Neagră costă 100 mil. dolari, deci riscurile sunt mai mari în offshore, dar potenţialul e ridicat. Provocarea cea mare, din perspectiva industriei, este atragerea investiţiilor, având în vedere maturitatea zăcămintelor şi implementarea noilor tehnologii, care sunt mai riscante.

Guvernele joacă un rol în sector, dar companiile care investesc sunt alt stakeholder important. Guvernele nu au întotdeauna bani, ele vor să încaseze bani cât mai repede. Companiile vor finanţare de la stat şi să plătească cât mai târziu. Investitorii îşi doresc maximizarea valorii adăugate pentru acţionarii lor. Atât pentru guverne, cât şi pentru companii, flexibilitatea este necesară.

Petru Ruşeţ, director Divizie «Energy Fossil Generation, Wind Power, Solar & Hydro and Power Transmission» în cadrul Siemens România

Piaţa de petrol şi gaze va creşte foarte mult dacă ceea ce se ştie despre prospecţiunile în Marea Neagră se va adeveri. Având gaz, cu siguranţă că pe locul doi văd zona de producere de gaz, care e un domeniu complementar domeniului de vânt. La fiecare MW produs de vânt ne trebuie o rezervă de 0,8 MW.

Într-un parc eolian, partea de investiţie în echipament este de 50-60%. Restul înseamnă fundaţie, drumuri, lucru pentru întreprinderile locale. Nu neapărat componenţa de 10% a turbinei înseamnă decizia de a face sau nu o investiţie în România. Pe orizontală vorbim de mai multe mii de locuri de muncă în acest sector în ultimii trei-patru ani. În cazul turbinelor instalate de Siemens, peste 5% din componente sunt produse în România şi include şi oţel produs la Galaţi de ArcelorMittal.

Un mix echilibrat al surselor de energie poate conduce la o scădere a preţurilor, dar nu pe termen scurt. Implementarea tehnologiilor noi are şi costuri. Mixul energetic, în schimb, aduce avantaje de flexibilizare şi un trend descrescător al preţului energiei pe care nu îl vedem azi. Orice proiect de energie regenerabilă are un business plan de 15-20 de ani.

Luca D'Agnese, CEO al Enel România

Liberalizarea preţului la energie se referă de fapt la o schimbare a felului în care preţurile de generare sunt transferate în facturi. Ea înseamnă reducerea la zero, în timp, a numărului contractelor reglementate astfel încât toată energia să fie cumpărată la preţul pieţei. E o chestiune importantă care trebuie abordată, şi anume faptul că fiecare consumator rezidenţial plăteşte acelaşi preţ. Trebuie să identificăm consumatorii vulnerabili, să diferenţiem costurile, dar nu s-a făcut nimic. Pe lângă liberalizarea pieţei, care pentru gospodării nu se va întâmpla imediat, trebuie să abordăm şi această problemă.

Procesul de liberalizare va fi finalizat în 2013 pentru companii. Pentru gospodării, preţul va fi liberalizat până în 2017 de la reglementarea 100% aplicată acum. Această liberalizare va avea ca rezultat o creştere a preţului. Autorităţile trebuie să decidă dacă preţurile vor creşte la fel pentru toţi sau diferenţiat pentru clienţi domestici cu venituri diferite. Mai mult, preţul energiei pentru consumatorii casnici va trebui să crească, pentru că preţul pentru companii va scădea. Momentan, companiile subvenţionează consumul gospodăriilor.

Alexandru Săndulescu, directorul direcţiei de energie din cadrul Ministerului Economiei

Constatăm o anumită asimetrie între interesul investitorilor în regenerabile şi interesul investitorilor în alte surse de energie. Majoritatea investitorilor vin pe eolian şi solar. Este greu de înţeles cum e mai ieftin să aduci o turbină din SUA decât să le producem local. Asta este, poate, o dovadă că schema noastră de susţinere este mult prea generoasă.

În UE sunt reguli foarte stricte legate de barierele care nu se pot pune pentru echipamente. Nu avem o modalitate prin care să putem să motivăm achiziţii din ţară în detrimentul achiziţiilor din alte ţări. Strategia pe energie ar depinde de investitori, de măsura în care vor derula ei investiţii. Pentru a-i motiva putem crea un cadru legislativ şi de reglementare adecvat. Dacă legea UE ne permite mecanisme de atragere a investiţiilor, în zona surselor clasice posibilităţile de a atrage investitori printr-un mecanism sunt limitate, chiar nule.

Strategia energetică actuală a fost elaborată înainte de criza economică, au fost revizuite predicţiile de consum. Acum avem o versiune revizuită a strategiei din 2007, publicată anul trecut. Ce dorim să facem acum este o nouă strategie energetică pentru 2035 cu proiecţii pentru 2050. Nu a fost nicio perioadă de linişte pentru lansarea în discuţii a unui astfel de document. Anul acesta probabil va fi linişte politică şi vom lansa în dezbatere această nouă strategie.

Preţul energiei de anul acesta va fi afectat de liberalizarea, promovarea surselor regenerabile, preţurile permiselor de CO2. Pe piaţa de energie electrică, pe piaţa de ziua următoare, preţul a scăzut, un fenomen explicabil prin aportul surselor eoliene şi aportul grupului de la Brazi deţinut de Petrom. Preţul pe piaţa de ziua următoare de 150-160 lei MWh, nu e sustenabil, având în vedere că CE Oltenia are costul de producţie superior, peste 200 lei MWh.

Remus Borza, Euro Insol, administrator judiciar al Hidroelectrica

Dacă nu reuşeşte să vândă microhidrocentralele, pe 26 iunie Hidroelectrica nu va ieşi din insolvenţă şi va intra într-un plan de reorganizare pe doi-trei ani. Pentru Hidroelectrica ar fi o binecuvântare să mai stea în insolvenţă doi-trei ani, pentru că nu ar mai fi ingerinţe politice, iar băieţii deştepţi nu ar reveni cu contractele.

Hidroelectrica va vinde! Consumul energetic al României, deşi este în scădere, a scăzut anul trecut cu 3,8 TW, în 2011 cu 2 TW. La un consum total de 50 TW e un semnal îngrijorător. Hidroelectrica, chiar şi în insolvenţă, are o cotă de piaţă de 20-25% şi are aproape monopol (80%) pe piaţa serviciilor de sistem, ceea ce o face un producător foarte important de energie şi furnizor de servicii, un agent economic vital. Siguranţa sistemului naţional de energie ţine de Hidroelectrica.

Hidroelectrica va fi prima companie de stat, care, la momentul ieşirii din insolvenţă va avea toţi managerii înlocuiţi sau definitivaţi în baza unor criterii de performanţă. Hidroelectrica a avut un profit record în luna ianuarie, de 11 milioane de euro, şi şi-a bugetat pentru acest an un profit de 434 milioane de lei (96 mil. euro).

Ciprian Diaconu, director general adjunct al Transelectrica

Siguranţa sistemului naţional nu a fost pusă în pericol pentru că răspunde Transelectrica de ea. Anul trecut, per total, România a exportat energie electrică. Media anuală a fost uşor pe export. Din 1989, în mod constant, consumul în România a scăzut, cu aproximativ 40-45% în total.

Faptul că există dorinţa de capacităţi de producţie noi, cu tehnologie mai performantă la costuri cât mai mici, nu este un lucru rău pentru Transelectrica. Ne-am dori să ştim că nu avem niciun fel de problemă tehnică în funcţionarea sistemului.

Noi nu ne opunem instalării altor MW. Datoria noastră e să îi conectăm în măsura în care condiţiile tehnice o permit. Nu puterea instalată este problema cea mai mare, ci puterea care poate să fie compensată prin dispariţia vântului.

La Transelectrica avem un plan de dezvoltare de cinci ani, cu bătaie pe 10 ani. E aliniat la perspectiva continentală şi ne ţinem de el.