Mesaj clar de la Guvern: Nu putem distruge industria doar de dragul energiei verzi. Investitorii în regenerabile să înţeleagă, nu vor câştiga foarte mult, ci mult

"Vom modifica legea privind acordarea de certificate verzi. Ştiu că nu este un su­biect plăcut, mai ales pentru investitori, dar trebuie să fiu foarte clar: nu putem distruge industria ro­mânească doar de dragul industriei rege­nerabile, trebuie să găsim un echilibru. Cei care au investit în energia regenerabilă trebuie să ne înţeleagă: suntem prinşi ca într-o men­ghină", a spus ministrul delegat pentru ener­gie Constantin Niţă la deschiderea celei de-a doua zile a ZF Power Summitt '13, rea­lizat de ZF în parteneriat cu Petrom, Rom­petrol, GDF SUEZ Energy Romania, E.ON Ro­mânia, Siemens, EnergoBit Group, AB Ener­gy, ExxonMobil, Azomureş, MOL România, Electroalfa, Electrogrup şi Smart Group.

"Nu am văzut investitori în energia rege­nerabilă care să ne propună să facem o fabrică de turbine eoliene. Efectul de multiplicare în economie este aproape zero. În ceea ce priveşte crearea de locuri de muncă, în afară de firme de pază - nimic. Sigur că statul câştigă din impozite şi taxe, dar nu este suficient", a arătat ministrul energiei. El a mai spus că statul vrea să susţină în con­tinuare energia regenerabilă, însă investitorii nu vor mai câştiga foarte mult, ci doar "mult".

Declaraţiile lui Niţă au provocat în mod previzibil îngrijorare în rândul repre­zentanţilor sectorului fotovoltaic. Ciprian Glodeanu, preşedintele Asociaţiei Române a Industriei Fotovoltaice (RPIA), s-a arătat mirat de planurile autorităţilor de a restrânge sprijinul pentru energia verde, în condiţiile în care România este încă departe de a-şi atinge ţintele asumate privind cota din consum provenită din surse regenerabile.

"Anul trecut, cota era 12% şi am atins 7%. Anul acesta cota este 17%. Dacă pentru doi ani consecutivi cotele obligatorii nu au fost atinse, legea europeană spune că guvernul trebuie să continue să sprijine investiţiile în energiile regenerabile", a spus Glodeanu. În plus, în ultima vreme piaţa a început să pună presiune pe preţurile certificatelor verzi, iar România are şanse de a-şi atinge ţinta pentru anul viitor păstrând schema de sprijin în forma actuală. Glodeanu a subliniat că aproxi­mativ 45% din componentele unui proiect fotovoltaic provin din România.

În schimb, Halil Demirdag, directorul Smart Group, s-a declarat de acord cu poziţia guvernului, potrivit căreia investiţiile în sectorul energiei solare sunt supracompensate. El a apreciat însă că schema ar trebui mo­dificată pentru a prevede un tarif fix de livrare la reţea (feed-in tariff), după modelul din alte state, în loc de un preţ variabil pentru certificatele verzi.

"De ce nu spune statul că preţul va fi 40 euro per certificat? Cu venituri nesigure, cum pot să îmi realizez planul de afaceri?", a spus Demirdag, care are în portofoliu peste 40 MW instalaţi în parcuri fotovoltaice în Turcia, Bulgaria, Grecia şi România. Investitorul turc a adăugat că fără subvenţii sectorul solar nu poate fi dezvoltat, deoarece valoarea investiţiei necesare nu mai poate scădea.

Deşi producţia energiei din soare este recompensată în prezent cu şase certificate verzi pentru fiecare MWh, segmentul a atras investiţii mici comparat cu cele eoliene. Potrivit datelor prezentate de preşedintele RPIA, în România funcţionează în prezent parcuri fotovoltaice cu o capacitate de 88 MW, în timp ce parcurile eoliene au o putere instalată de peste 1.700 MW. "Esti­marea ANRE este de 500-1.000 MW nou insta­laţi în fotovoltaice anul acesta. Având în ve­dere cum a început anul, mă tem că multe pro-iecte foto­voltaice se vor suspenda, dar mă aştept ca la sfârşitul anului să fie aproximativ 350 MW din producţie fotovoltaică", a conchis Glodeanu.

• Constantin Niţă, ministrul delegat pentru energie

Este timpul să creăm companii româneşti puternice, care să joace nu numai în România, ci şi în zona noastră de influenţă, unde am putea să devenim un jucător important în energie.

Pe 10-20 de ani trebuie să ne gândim la o strategie, la investiţiile pe care trebuie să le facem în acest domeniu pentru a putea să ne aliniem la preţurile globale, să finalizăm piaţa liberă.

Suntem singura ţară din UE care are complexe energetice sau companii care funcţionează pe o singură sursă. Nu poţi să pui, pe o piaţă concurenţială liberă, cărbunele să concureze cu apa. Trebuie creat un mix care să permită companiilor să pornească pe picior de egalitate în piaţă.

Important este să creăm două-trei companii puternice, care să poată fi jucători şi pe piaţa bursieră, dar şi pe piaţa energiei electrice. Preţul pe piaţă va fi totdeauna creat de cerere şi ofertă. Companiile care produc pe cărbune vor fi cu un preţ mai mare decât cele pe apă, nuclear sau gaz. De aceea nu vom putea rezista decât cu acest mix de resurse pe o companie.

Nu amân niciun termen de listare a companiilor de stat.

Vom modifica legea privind acordarea de certificate verzi. Nu e un subiect plăcut, dar nu putem distruge industria românească de dragul industriei regenerabile. Cei care au investit în regenerabile trebuie să înţeleagă. Suntem prinşi ca în menghină între consumatorul casnic şi cel industrial. Trebuie să luăm măsuri ca în tot acest palier să existe un echilibru, pe principiul win-win. Suntem interesaţi în continuare ca energia regenerabilă să fie promovată, numai că investitorii, pe o perioadă de timp, cât e criză, trebuie să înţeleagă că vor câştiga mai puţin. Nu vor câştiga foarte mult, ci mult.

Nu am văzut investitori în energia regenerabilă care să vină să ne propună să facem o fabrică de turbine. Efectul de multiplicare în economie e aproape zero. În afară de firme de pază nu se creează locuri de muncă. Statul câştigă prin impozite şi taxe, dar nu e suficient.

Dacă sunt şi alte societăţi care au în plan capacităţi gen Tarniţa mai mici, sunt bineveniţi, dar nu avem o asemenea ofertă de la nimeni.

Avem oferte pentru reactoarele 3 şi 4 (de la Cernavodă), vedem dacă mai vin şi altele şi vom începe negocierile. Aici e o reaşezare a sistemului energetic pe bază nucleară. Lucrurile trebuie făcute cu multă atenţie şi pe nişte studii care să nu ne permită să greşim în viitor. Dar aceste investiţii sunt începute şi corect ar fi să le terminăm.

Este foarte bine că marile companii petroliere din lume au venit şi încearcă să exploreze şi să exploateze gaze naturale din Marea Neagră. Mi-aş fi dorit ca Romgaz să fie mult mai agresiv. Perimetrele sunt ale noastre şi noi mergem la alţi jucători să luăm 10%. Vom schimba acest lucru.

Preţul gazelor naturale a scăzut de la 480 la 420 dolari mia de metri de cubi. Influenţa explorării gazelor de şist în Europa va duce la scăderea preţului gazelor din Rusia.

În măsura în care e rezolvată problema Oltchim, va fi rezolvată şi problema Arpechim. Problema ca atare, însă, există, pentru că nu numai Arpechim nu funcţionează. Nu funcţionează nici Rafo, nici rafinăriile de la Ploieşti. Trebuie să găsim o formulă de reaşezare a acestei industrii. Ar trebui să nu pierdem experienţa pe care o avem în domeniul rafinăriilor.

• Titov Buzescu, consilier CEO al Grupului Rompetrol

Sunt planuri în Kazahstan ca toate activele externe ale Kazahstan să fie operate de Rompetrol. Un prim pas a fost făcut prin unirea celor două agenţii de trading (Rompetrol şi KazMunaiGaz) din Elveţia.

Aportul serviciilor din benzinării este o contribuţie importantă în lanţurile de distribuţie pe care le operăm în Franţa. Marja brută este mai mare decât cea de la benzină şi motorină.

Mi se pare un proces firesc de a închide o situaţie de neînţelegere între acţionarul majoritar şi stat. E foarte bine că cineva e deschis dialogului şi vrea să acţioneze pentru stingerea acestui diferend. S-a creat un memorandum, prin care ambele părţi cad de acord să rezolve diferentul şi care va fi avizat în ambele ţări prin forurile de decizie.

KazMunaiGaz a transformat acţiunile în favorea statului. La vremea respectivă statul a fost cel care a pus sechestru pe acţiunile Rompetrol Rafinare, pe mijloace fixe, a oprit procesul de delistare şi a început diferendul.

Pe de o parte, ca orice business, businessul de petrol şi gaze trebuie să producă profit ca să poată supravieţui. Pe de altă parte, fiind un domeniu care necesită capitaluri mari, ciclurile de recuperare ale banilor nu sunt foarte scurte, de multe ori şi o strategie care are o componentă politică poate juca un mare rol.

În regiunea Mării Negre, România are o staţie de benzină cam la 10.500 de locuitori, aproape de norma europeană. Bulgaria are o staţie la 2.500 de oameni. Turcia, Moldova, Georgia, Ucraina au o staţie cam la 6.500 de oameni. În România cam 35-40% din staţii vând 1 milion sau sub un milion de de litri pe an, aşa că aceste staţii cu greu vor supravieţui în viitor

Piaţa regională este un importator net de diesel şi exportator net de benzină. Probabil acest dezechilibru regional pe partea de motorină va dispărea şi s-ar putea chiar să apară o supraproducţie de benzină şi motorină în bazinul Mării Negre în următorii cinci ani.

Am putea asista la o scădere a marjelor de rafinare. Cele care nu au poziţii strategice sau o logistică bună în spate ar putea să-şi reducă gradul de utilizare în zonă. Acum gradul de utilizare al diverselor rafinării este rezonabil, de 75-80%.

Dacă ne uităm la ţările europene, citim ziarul de mâine. Probabil marjele brute în serviciul de distribuţie al produselor petroliere vor rămâne constante sau vor scădea. Există previziuni că vânzările magazinelor vor creşte de trei ori în următorii ani.

• John L. Knapp, director general, ExxonMobil Exploration & Production Romania Ltd.

Căutăm oportunităţi în care resursele sunt suficient de mari pentru a se încadra în portofoliul ExxonMobil. Când căutăm ceva ne uităm la o zonă precum Marea Neagră.

Înainte de asocierea cu Petrom, aveam date disponibile tuturor şi făcusem anumite studii geologice, care au arătat că sunt elemente pozitive în oportunităţile de la Marea Neagră.

Momentan e o gamă foarte largă de estimări asupra naturii resurselor. Va fi nevoie de noi studii şi foraj pentru a confirma dimensiunea şi productibilitatea resurselor.

Explorarea este o afacere riscantă, iar o rată de succes de 30% e destul de bună. Dată fiind această descoperire iniţială la prima sondă, e încurajatoare. A încerca să înţelegi conţinutul de rocă a unui rezervor e o chestiune dificilă, care solicită investiţii majore. E un grad ridicat de incertitudine legat de ceea ce ştim despre rezervor.

Trebuie să vă reamintesc că de-abia am avut descoperirea iniţială şi mai durează până când gazul se va duce undeva. Piaţa românească va avea o parte importantă. Nu există niciun motiv pentru care gazul nu s-ar duce în România (în contextul implementării pachetului energetic 3).

Lucrăm deja cu companii româneşti. Avem parteneriatul cu Petrom, am semnat recent un acord şi cu Romgaz pentru lucrările la blocul Midia. Cât priveşte potenţialul pe partea de servicii, trebuie să avem în vedere unele lucruri. Unul este că lucrul la mare adâncime este diferit de cel de pe uscat, unde România are o bogată istorie. Serviciile necesare pentru explorarea la mare adâncime sunt diferite şi la fel şi cerinţele tehnice.

În România, ExxonMobil a intrat pe blocul Neptun Deep cumpărând drepturile de la Petrom. În Bulgaria şi Ucraina, guvernele au licitat drepturile de concesiune. În Bulgaria, Exxon a depus o propunere împreună cu Romgaz pentru un bloc. Propunerea nu a câştigat.

În Ucraina, lucrăm cu Petrom şi Shell şi negociem împărţirea drepturilor de producţie cu autorităţile.

Cadrul legal curent (în privinţa redevenţelor - n.r.) se încheie în 2014 şi înţeleg că statul analizează regimul fiscal. Părerea noastră este că guvernul trebuie să privească la diferitele domenii de investiţii şi să vadă că e o diferenţă majoră între investiţiile pe uscat şi cele pe mare, iar regimul fiscal trebuie să recunoască diferenţele de cost şi de risc. Nu trebuie să permitem ca schimbarea regimului fiscal să aibă consecinţe care ar încetini investiţiile.

• Remus Gabriel Hanea, head of research of the Fast Modeling Updating Department, Statoil S.A.

În explorare şi producţie un rol important e jucat de caracterizarea rezervorului. Orice companie petrolieră vrea să îşi maximizeze cantitatea de petrol pe care o scoate din zăcământ, ceea ce este o problemă de optimizare a exploatării.

O companie mare, de exemplu, are date despre ce se întâmplă în offshore, au date seismice, au date de satelit, dar toate aceste date sunt marcate de incertitudine. Ulterior se face un studiu de fezabilitate, cu un anumit procentaj de succes sau nu, după care investesc.

Descoperirea de resurse din Marea Neagră este foarte importantă din punct de vedere financiar, de cercetare şi colaborare cu restul lumii. Dacă există 84 miliarde de metri cubi, ExxonMobil va avea nevoie de parteneri, ceea ce va permite altor companii cu experienţă în forarea offshore să se implice în proiect. Statul nu ar fi putut să facă exploatarea cu companiile de stat, deoarece realizarea măsurătorilor seismice este foarte scumpă.

La ora actuală, captarea şi stocarea carbonului e un subiect fierbinte peste tot, pentru că este o iniţiativă a Uniunii Europene. În continuare vom produce mult din surse fosile şi cu cât producem mai mult, cu atât mai rău face mediului. O soluţie este reinjectarea carbonului în rezervoare golite. Avem destule rezervoare în sudul României, unde această recuperare poate ajunge la 10%.

În general, toate companiile naţionale de petrol au grijă foarte mare de rezervele ţărilor respective. Vor investi mulţi bani astfel încât rezervoarele să aibă o durată de viaţă cât mai lungă şi să producă cât mai mult.

Petrolul de şisturi e destul de greu de controlat. Rezervoarele fiind foarte înguste, e greu să forezi astfel încât să poţi optimiza un astfel de proces.

• Hamza Karimov, CEO al Socar România

Aş dori să nu tratăm Socar ca o companie de benzinării, noi nu am venit în România ca să deschidem benzinării. Suntem foarte activi pe partea de petrol şi gaze naturale.

Acum câţiva ani a început dezvoltarea Socar, am investit foarte multe miliarde de dolari pe partea de transport, am construit conducte. În ultimii 10 ani, nu ştiu dacă există vreo companie care a construit aşa ceva.

Din 2007 avem birou în România. Decizia preşedintelui Azerbaidjanului: trebuie să avem un birou în ţara noastră prietenă.

Câte staţii Socar o să vedem? Anul acesta sperăm să mai deschidem încă 20 de staţii. Noi am început anul trecut cu activitate comercială. Până în acest moment am investit peste 20 de milioane euro. Pentru anul acesta avem un buget aprobat, suntem în dezvoltare.

Prin România, cu poziţia ei strategică, intenţionăm să mergem şi spre alte ţări europene. În acest moment nu cred că este interesant pentru Socar să intrăm în rafinării în România sau altundeva. Oricât ar scade consumul, tot petrolul şi gazele vor fi produsele importante. Există piaţă.

Noi susţinem investiţiile noastre în România, vom continua, dar timpul va arăta dacă mergem la 300 de benzinării sau nu. Nu e uşor să controlezi 300 de benzinării, dar trebuie văzut dacă piaţa va accepta 300 de benzinării sau nu.

• Halil Demirdag, CEO al Smart Group

În ceea ce priveşte energia solară, dezvoltarea se poate face în România. Forţa de muncă poate fi locală, la fel şi conectarea la reţea, metalul folosit, elemente care ajung la o pondere de aproximativ 40% din costul unui proiect.

Nu putem vorbi despre energie verde, după care să anunţi un preţ neclar. Trebuie să anunţi un preţ clar pentru certificate verzi, după care investitorii pot veni să dezvolte proiecte.

În energia solară timpul de recuperare a investiţiei poate fi de aproximativ 4 ani la preţul de 55 de euro pe certificat.

Potenţialul solar al României depinde de potenţialul hidro. Dacă ne uităm la Hidroelectrica şi scoatem din calcul această capacitate, consider că 4.000 MW din energia solară nu ar fi un pericol pentru sistem în România.

În Bulgaria am creat peste 25.000 locuri de muncă prin dezvoltarea de proiecte fotovoltaice. Multe din locurile de muncă au fost temporare, în faza de construcţie, dar poate fi şi asta o soluţie. Hrănim oamenii anul acesta, iar între timp caut o altă soluţie pentru a le oferi locuri de muncă.

• Nicolae Havrileţ, preşedinte al ANRE

ANRE are sarcina ingrată de a prelua chiar cu forţa cantităţi de energie de la producătorii interni şi le stabilim şi preţul.

Avem cel mai bun preţ pe PZU (piaţa pentru ziua următoare - n. red.) din Europa, cu 20% sub media europeană.

Variantele analizate de ANRE pentru schimbarea schemei de sprijin:

ANRE şi specialiştii săi sunt de părere că această taxă pe monopolul natural nu trebuie să intre în tariful perceput populaţiei. Având un monopol natural, nu există concurenţă, nu există posibilitatea de a da faliment, pentru că întotdeauna ANRE va recunoaşte costurile făcute în mod corect. Noi considerăm că această taxă, care nu este foarte mare, 0,2% din tarif în cazul energiei electrice, poate fi preluată din profitul companiilor. Până acum nicio companie nu ne-a solicitat o discuţie pe acest subiect.

Ungaria şi Bulgaria au ieftinit cu 10% gazele şi energia, dar sunt încă foarte departe de preţul gazelor din România.

S-ar putea repeta situaţia din Bulgaria în România? Teoretic ar putea să apară situaţia. Cui îi place să-i crească factura? ANRE-ul trebuie să asigure un echilibru între consumatorul final şi producătorul, furnizorul de servicii pe piaţă.

Ideea este de a pune în discuţie ce este mai bine pentru consumatorul final: să plătească preţul cel mai mic sau să plătească preţul corect? Dacă alege să plătească preţul cel mai mic, s-ar putea să nu mai aibă această facilitate şi producătorii să dispară de pe piaţă.

Energia convenţională este foarte importantă în perspectiva creşterii cantităţii de energie regenerabilă. Romgaz ar putea investi într-o centrală pe gaze de randament mare.

Un producător privat de gaze naturale nu este obligat, conform legii, să vândă producţia prin metode concurenţiale, aşa cum se impune producătorilor de energie electrică.

Totuşi, ANRE a propus ca toţi producătorii să folosească mijloace concurenţiale de vânzare pentru a facilita accesul cât mai multor furnizori la această afacere.

• Mihai Aniţei, CEO al Azomureş

Azomureş vinde îngrăşăminte din China până în America, Australia, Africa, e un nume cunoscut peste tot şi vrem să contribuim la creşterea agriculturii româneşti. Gazul înseamnă 85% din costuri la noi. Nu cred că există industrie în care gazul să însemne aşa de mult în cost. Pentru noi un dolar înseamnă foarte mult.

S-au făcut studii anul trecut, în decembrie au apărut, studiul de fezabilitate finală a dovedit că fracturarea hidraulică nu afectează mediul. Dacă Europa va ezita prea mult asupra gazelor de şist, America va veni aici şi va închide toată industria chimică din Europa.

Începând din 2010, deoarece Rusia opune rezistenţă în a negocia preţul gazului, Europa a consumat cu 30% mai puţin gaz din Rusia. Industria găseşte soluţii până la urmă. Se vor face terminale de gaz lichefiat, va veni şi America cu gaze la noi, se vor găsi soluţii.

Gazele de şist vor schimba dramatic industria, în special cea chimică. Deja s-au anunţat investiţii de peste 15 mld. dolari în America în combinate chimice.

În următorii trei ani vom investi 200 de milioane de dolari. Principalul obiectiv este eficientizarea. Ne gândim la investiţie în aburi, dar există o inflaţie de energie electrică pe piaţă şi ne gândim dacă rentează să investim în propriile capacităţi de producţie a electricităţii.

Eu, care cumpăr 10% din producţia de gaz a României, am acelaşi preţ cu cel care cumpără un metru cub. Nu e un principiu comercial. Ar trebui să am acces la negocieri, atâta timp cât plătesc şi cumpăr o cantitate atât de mare.

Din momentul în care am preluat combinatul, nu am schimbat preţul în lei, în condiţiile în care gazul a crescut cu 3% pe parcursul anului. Acest preţ se va duce în agricultură şi va avantaja agricultorul.

• Ciprian Glodeanu, preşedinte RPIA - Romanian Photovoltaic Industry Association

Suntem îngrijoraţi, industria este îngrijorată, considerăm că nu-şi are loc modificarea schemei cu certificate verzi.

Se va reduce semnificativ poluarea. La fotovoltaic sunt instalaţi momentan 88 MW cu licenţă de exploatare comercială, cu şase certificate verzi.

Piaţa începe să funcţioneze. Preţul certificatelor verzi continuă să scadă, acum fiind 52 de euro. Piaţa se echilibrează. Acesta a fost spiritul acestei legi. Mai mult, sunt perspective că de la anul vom atinge cota obligatorie. De ce să reduci acum numărul de certificate verzi?

Aproximativ 40-45% din componentele unui proiect fotovoltaic sunt produse în România, iar proiectele produc locuri de muncă.

Având în vedere cum a început anul, mă tem că multe proiecte pe fotovoltaic se vor suspenda, dar mă aştept ca la sfârşitul anului să fie aproximativ 350 MW din producţie fotovoltaică.

Companiile din China au venit destul de mult în România pentru motivul principal de a furniza echipamente.

Din ce în ce mai multe companii vor realiza faptul că fotovoltaicul poate fi o sursă de scădere a costurilor. România, în acest moment, este foarte interesantă şi pentru investitori, şi pentru producători şi deţinători de hale industriale, care au acoperişuri nefolosite şi pot instala panouri solare datorită schemei favorabile, dar şi condiţiilor climatice.

• Jan Veskrna, CEO, CEZ Romania

Combinarea capacităţilor de stat în producţia electricităţii este singura soluţie bună. Trebuie, însă, calculată variaţia costului de producţie. Acesta trebuie să fie un parametru decisiv. De asemenea, companiile care nu pot răspunde eficient la schimbările rapide din piaţă trebuie modernizate sau închise. Reforma ar trebuie făcută după ce sectorul energetic a fost eficientizat. Dacă România vrea să revină la situaţia din 2010, când era exportator net de electricitate, trebuie să se trezească, să restructureze sectorul energetic şi să majoreze preţurile pentru consumator pentru a reinvesti banii în proiecte inteligente de cogenerare. Aceasta este calea de a ieşi la suprafaţă pentru România.

Dacă cineva vrea să creeze un holding al companiilor din sectorul energetic, ar fi o iniţiativă binevenită, dar trebuie să vedem şi de unde vin banii pentru un astfel de proiect. Prima greşeală a României pe sectorul energetic este legată de companiile de stat, care au un management incompetent. Apoi, ar fi mult mai rezonabil dacă România nu ar începe cu privatizarea preţurilor de consum (companiile de distribuţie), ci cu sectorul generării de electricitate. România a pierdut timp, pentru că nu e clar nici acum care este direcţia sectorului energetic. Nu sunt clare principiile care ghidează legislaţia în acest domeniu.

La noi sunt doar trei sau patru cehi în companie. Restul sunt români. Deci specialişti există, dar trebuie să îi găsiţi, să îi angajaţi şi să-i plătiţi. Obiectivul imediat este o capacitate instalată pe eoliene de 240-300 MW. Planul pe termen lung este 1 TW de energie eoliană. CEZ a investit până acum 2,2 miliarde de euro în România din 2005.

• Vladimir Oprescu, regional sales manager, AB Energy România

Deşeurile municipale pot fi folosite în condiţiile în care se realizează o presortare. În momentul în care s-a realizat această sortare, materia organiză poate fi folosită în tancurile de digestie, devenind gaz. Materia neorganică poate fi folosită pentru obţinerea gazului de emanaţie sau există soluţii care sunt în studiu prin care deşeurile sunt transformate prin piroliză în gaz sintetic. Acesta, spre deosebire de biogaz, are o componentă de metan foarte redusă, dar componenta de hidrogen e mare, ceea ce îl face un pic mai greu de folosit în astfel de aplicaţii.

În România, dacă ne referim strict la fermentare anaerobă, sunt 4-5 MW, dar instalaţiile nu sunt funcţionale 100%.

Investiţia în echipamente care vin cu elemente de colectare a gazului din gropile de gunoi e de aproximativ 1 milion de euro per MW. Când vine vorba de echipament de digestie, investiţia este de aproximativ 4 milioane de euro per MW. Partea mai puţin plăcută în România este aceea că deşeurile sunt mult mai puţin neutralizate sau se neutralizează mai puţin decât în celelalte ţări. Sunt foarte multe ţări din Europa în care deşeurile de orice natură sunt valorificate la maxim.

În momentul de faţă în România sunt foarte mulţi antreprenori care au înţeles că genul ăsta de afacere se dezvoltă pe termen lung şi stă la baza unei dezvoltări durabile.

• Carmencita Constantin, directorul Departamentului de Strategii Energetice şi de Mediu din cadrul ISPE

România are specialişti. Trebuie doar să ne agregăm şi să începem să lucrăm pe proiecte importante.

Regenerabilele vor continua cu şi fără scheme de sprijin, pentru că vor beneficia în intervalul 2014-2020 de cele mai multe fonduri europene.

Avem nevoie de cunoştinţe pe tot ce înseamnă legislaţie, piaţă de energie, tehnologii noi, la nivel instituţional e nevoie de foarte multă creştere a calităţii cunoştinţelor şi a înţelegerii efectelor pe care această lipsă de cunoştinţe le poate avea. Pledez pentru încrederea în specialişti, însă nivelul de cunoştinţe e în scădere.

După mai mult de 30 de experienţă, pot să spun că există o singură cheie ca să avem succes. Cheia se numeşte "determinare politică". Nu e un cuvânt mare, este pura realitate. Trebuie forţe noi, specialişti şi oameni mai mulţi. Dacă nu e determinare politică şi dacă nu se concentrează puţinii bani pe care îi mai avem în programe naţionale dedicate, sectorul energetic nu poate trăi de pe o zi pe alta. El e obligat să trăiască pe termen mediu şi lung, pentru că investiţiile durează. România, în ultimii 20 de ani, nu a investit aproape nimic în unităţi noi de generare de electricitate. Trebuie, deci, o determinare de a recunoaşte că energia este infrastructură, nu industrie. Fără acest Minister al Energiei ne pierdusem speranţa. Dacă nu se focalizează atenţia pe energie, tot lanţul, de la resursa primară până la consumator, pe sursele de producţie şi pe viitorul energetic al României, nu putem dezvolta proiecte mari pe viitor.