Soluţia pentru agricultura românească sunt afacerile care să producă în lanţ din fermă până pe rafturile magazinelor

Se pare că acest an va fi cel puţin bun, dacă nu bun pentru agricultură. Pro­ducţia de cereale va fi probabil de aproximativ 18-19 milioane de tone. Vestea bună este că zilele următoare o să dăm drumul subvenţiilor pentru agricultori, iar plăţile pentru segmentul zootehnic sunt în contul agenţiei de plăţi“, a declarat Achim Irimescu, secretar de stat în Ministerul Agriculturii şi Dez­voltării Rurale (MADR) la seminarul organizat de Ziarul Financiar în parte­neriat cu Bancpost, Cec Bank, Cargill şi Agricover, Azomureş şi Fondul de Garantare a Creditului Rural.

O recoltă totală de cereale de 18-19 milioane de tone strânsă în acest an de pe câmp ar însemna o creştere de cel puţin 50% faţă de rezultatele de anul trecut, atunci când productivitatea a fost trasă puternic în jos de secetă şi de temperaturile ridicate din timpul verii. În consecinţă valoarea producţiei agricole, indicator direct dependent de evoluţia recoltei de cereale, a coborât cu 20%, la 14,5 miliarde de euro.

O astfel de recoltă ar aduce în economie aproximativ 4,5 miliard de euro prin banii încasaţi de fermieri pentru recoltele lor de cereale, potrivit calculelor ZF, ce au în vedere preţurile din prezent.

Cu toate acestea, Achim Irimescu a subliniat că producţia agricolă este în continuare dependentă de vreme şi că până când cerealele nu vor fi strânse de pe câmp datele sunt doar „pe hârtie“.

„Până când recolta nu va fi strânsă putem avea doar speranţe“, a mai spus Irimescu.

Agricultura a fost în ultimii doi ani, perioadă în care alte sectoare precum construcţiile sau  consumul nu au dat semne clare de revenire, atât în poziţia de vedetă pentru economie, cât şi în cea de cenuşăreasă. În 2011, an agricol record, agricultura a pus serios umărul la creşterea de 2,5%, dar seceta de anul trecut a tăiat 20% din producţie, astfel că avansul economiei a încetinit până la un plus de 0,3%.

La rândul său, fermierul Nicolae Sitaru, care exploatează în judeţul Ialomiţa 2.600 de hectare de teren arabil, a spus că producţia de cereale ar putea fi dublă faţă de estimările din prezent în condiţiile în care pe plan local există loc suficient pentru creşterea productivităţii.

„Avem o rezervă uriaşă de creştere. Ne lăudăm cu anul 2011, când am avut 21 de milioane de tone de cereale, când ar trebui să ne lăudăm cu o recoltă de peste 40 de milioane de tone.“

Producătorul a adăugat că unul dintre motivele pentru care fermele din România nu sunt la fel de productive precum cele din vestul Europei este dotarea, dar şi faptul că cele mai vechi businessuri de pe această piaţă au numai 21 de ani, perioadă considerată de el a fi scurtă.

„Toate fermele din România sunt extrem de tinere, cele mai bătrâne au 21 de ani. Producţia agricolă este corelată şi cu dotarea fermei. Atunci când ferma este tânără dotările sunt minime, iar atunci când ferma este mai bătrână atunci cresc şi randamentele. Este un cerc vicios.“

El a dat exemplu fermei sale şi a adăugat că mediile multianuale ale producţiilor sale de grâu şi porumb s-au dublat la 3 tone/hectar, respectiv 8 tone/hectar.

Productivitatea fermei lui Nicolae Sitaru pentru grâu este în media de anul trecut a recoltei, însă în cazul porum­bului randamentul este de patru ori mai mare decât media la nivel de economie.

Creşterea productivităţii din fer­mele locale a fost adusă în lumină şi de Vasile Varvaroi, membru în consiliul de administraţie al traderului american Cargill. El a arătat că în ultimele trei decenii economiile din Europa de Est au transformat regiunea într-unul dintre primii trei jucători de pe piaţa comerţului cu materii prime agricole, singurii jucători mai puternici fiind cei din America de Nord şi de Sud.

„Faţă de 1975 producţia globală (de cereale - n.red.) s-a dublat, bineînteles că nu putem creşte la nesfârşit terenurile cultivate, ele sunt limitate. Va trebui să mărim producţiile medii ca să putem alimenta populaţia care continuă să crească. Dacă în anii 1980 fostele ţări sovietice erau net importatoare, acum sunt printre principalii exportatori.“

Cu toate că face parte din „clubul“ economiilor de la Marea Neagră cu agricultură puternică, România, cu o piaţă funciară extrem de fragmentată şi cu o agricultură slab industrializată, a rămas până acum în umbra unor jucători precum Rusia sau Ucraina. În aceste două economii ex-sovietice fermele de sute de mii de hectare continuă să facă jocurile.

„Mărimea medie a unei ferme din Rusia şi Ucraina este în jur de 5.000 de hectar, iar sub 6% din populaţie este angajată în agricultură. Cu toate acestea eu nu cred că acele ferme sunt mai eficiente decât fermele noastre de top din România.“

Fermierii au anunţat până acum în mai multe rânduri că unul dintre motivele pentru care productivitatea din agricultură nu creşte, iar România rămâne în spatele altor economii cu resurse comparabile este acela că mediul bancar nu a direcţionat suficiente fonduri către companiile fermierilor. La începutul acestui an stocul de credite din agricultură a ajuns la 12,1 miliarde de lei, adică puţin sub 4% din totalul împrumuturilor acordate.

„Dacă tot sistemul bancar şi-ar uni forţele, am putea să facem din agri­cultură o «vedetă». Noi vedem agri­cultura ca pe o afacere integrată. Un fermier poate avea o fermă, dar poate avea şi o FNC (fabrică de nutreţuri combinate - n.red.), poate avea un abator“, a spus Mirela Iovu, vicepre­şedinte al Cec Bank.

Ea a explicat că aproape o treime din creditele acordate de CEC, bancă cu capital de stat, sunt direcţionate către agricultori atât persoane fizice, cât şi către firmele de pe această piaţă. „Oferta de finanţare se raportează la potenţialul fiecărui client. Rata de default este de 1% în agricultură. Avem clienţi atât agricultori mici, dar şi mari agricultori. Cel mai mare credit pe care l-am dat a fost de câteva zeci de milioane de euro şi a fost un credit de producţie.“

Creşterea portofoliului de credite în agricultură este însă o misiune dificilă în condiţiile în care structura fermelor din România este polarizată între exploataţiile de dimensiuni foarte mici şi fermele industriale de mii sau zeci de mii de hectare.

„Lipsesc filierele de comercializare a produselor agricole, iar sistemul agricol este un domeniu greu predicta­bil. Anul trecut a crescut numărul creditelor luate pentru producţie, dar nu şi pentru investiţii pentru că din cauza secetei fermierii s-au gândit de două ori dacă să facă investiţii sau nu“, a spus şi Veronica Toncea, directorul general al Fondului Naţional de Garantare a Creditului Rural.

Ea a mai arătat că anul trecut numărul de beneficiari ai garanţiilor acordate de FGCR a crescut de patru ori faţă de 2011, dar că valoarea medie a garanţiilor s-a redus cu 82%, în con­diţiile în care creditele s-au concentrat către zona finanţărilor pentru capital de lucru, acolo unde împrumuturile acoperă sume mai mici faţă de creditele de investiţii.

Achim Irimescu, secretar de stat în Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale

• Se pare că acest an va fi cel puţin bun, dacă nu bun pentru agricultură. Producţia de cereale va fi de aproximativ 18-19 milioane de tone;

• În primul rând trebuie să ne asigurăm autosuficienţa pentru că dacă România nu poate să-şi asigure alimentele, e o mare problemă;

• Atâta timp cât producătorii nu se vor asocia, nu vor reprezenta o forţă. Ei nu au niciun cuvânt de spus în faţa supermarketurilor. Atât timp cât nu putem forţa producătorii să se asocieze, vom avea o problemă cu alimetarea pieţei;

• Am făcut o mare greşeală în anii trecuţi. Am plătit subvenţii pentru trei vaci. Normal era să fie subvenţii pentru trei vaci în primul an, în al doilea pentru cinci. Trebuia să-i stimulăm pe fermieri. Acest fapt nu i-a făcut pe producători să se asocieze;

• Mai este problema igienei laptelui. Noi acum suntem în tranziţie, de la anul nu vom mai putea lua lapte neconform în sistem. Asta înseamnă că după tranziţie cel mai probabil vor dispărea producătorii mici;

• Din păcate, trebuie să conştientizăm un lucru. Administraţia românească încă lucrează foarte greu. Avem proiecte de lege care sunt frânate, iar lucrurile nu merg aşa cum mi-aş dori. În ultima vreme, din cauza crizei s-a înregistrat un reviriment în agricultură, dar nu este suficient. România este încă o ţară cu potenţial. Ce putem face?  O soluţie este aplicarea TVA redusă.

Vasile Varvaroi, membru în consiliul de administraţie al Cargill

• Pentru o bursă a produselor agricole este nevoie de multă lichiditate şi de multă disciplină. M-aş mira ca pe o piaţă aşa ca a noastră să avem o bursă funcţională;

• TVA este una dintre problemele care preocupă întreaga ramură. Ne îngrijorează faptul că nu suntem convinşi că începând din luna iunie vom avea TVA la cereale;

• Noi (Cargill - n. red.) nu ne uităm la capacităţi individuale foarte mici. În jurul a 20.000 sau 30.000 de tone cred că este optim. Contează rapiditatea cu care putem recepţiona şi livra marfa;

• Mărimea medie a unei ferme în Rusia şi Ucraina este în jur de 5.000 de hectare, iar  sub 6% din populaţia activă este  angajată în agricultură. Nu militez pentru luarea modelului rusesc. Cred că peste o  anumită suprafaţă mărimea fermei nu mai este productivă;

• La momentul acesta, când împingem decizia de vânzare în momentul recoltării, o mai bună organizare ne va da posibilitatea să extindem această decizie la nivelul întregului an. Ne bucurăm pentru o creştere de câţiva dolari, dar uităm că ne aflăm pe o piaţă care funcţionează întreg anul;

• Ce se întâmplă pe celelalte pieţe ne influenţează şi pe noi. Trăim într-o lume diferită faţă de acum zece ani. Nu mai suntem o insulă, suntem bine legaţi la ce se întâmplă pe celelalte pieţe.

• În ceea ce ne priveşte, fluxurile noastre de export sunt direcţionate către portul Constanţa. Un avantaj competitiv important este capacitatea logistică bună.

Mirela Iovu, vicepreşedinte al CEC Bank

• Credem că sunt foarte multe oportunităţi în domeniu şi credem că putem finanţa agricultura bio. Probabil că dacă ar exista o mai mare concentrare de forţe pe agricultura bio, nu ne-am mai „intoxica“;

• Noi vedem agricultura ca pe o afacere integrată. Un fermier poate avea o fermă, dar poate avea şi o fabrică de nutreţuri combinate, poate avea un abator, avem şi astfel de clienţi care sunt mari procesatori, dar avem şi zeci de mii de clienţi cărora le acordăm credite doar până vin subvenţiile;

• Dacă tot sistemul bancar şi-ar uni forţele, am putea să facem din agricultură „vedetă“;

• Un alt domeniu important este cel al irigaţiilor, dacă în 2011 am avut un an agricol bun a fost pentru că am avut precipitaţii, dar anul trecut s-a văzut lipsa infrastructurii în irigaţii. Aici vedem o dezvoltare în parteneriat public-privat;

• Oferta de finanţare se raportează la potenţialul fiecărui client. Rata de default este de 1% în agricultură;

• În agricultură nu sunt garanţii reale, acceptabile, uşor de lichidizat, iar fondul de garantare vine în ajutorul nostru şi ajută fermierul să ia credit;

• Un comision de 3,8% la un microcredit este foarte costisitor pentru un agricultor. 32,5% din creditele de la CEC sunt pentru agricultori. Avem clienţi atât agricultori mici, dar şi mari agricultori, atât persoane fizice, cât şi juridice.

Nicolae Sitaru, proprietarul Elsit Com, fermă de 2.600 ha

• Toate fermele din România sunt extrem de tinere, cele mai vechi au 21 de ani. Producţia agricolă este corelată şi cu dotarea fermei. Cu cât ferma e mai tânără, dotările sunt mici, iar când ferma e mai „bătrână“ atunci cresc şi randamentele. E un cerc vicios;

• În trimestrul trei din 2012, când este cel mai mare consum de motorină, aproape 40% din consumul anual, şi a fost vorba să ne plătească acciza, s-a dat o hotărâre de guvern şi nu ne-a mai dat-o. Sunt multe probleme care au cauzat pierderi în sistemul agricol;

• Avem o rezervă uriaşă de creştere. Ne lăudăm cu anul 2011, când am avut 21 de milioane de tone, când ar trebui să ne lăudăm cu o producţie de peste 40 milioane de tone;

• Nu ai niciun fel de predictabilitate. Ajunseserăm să-i convingem să nu plătim o acciză la motorină. Nu am plătit-o doi ani, acum o plătim iar;

• Ca să ne asociem la vânzare trebuie să avem o calitate a produselor asemănătoare. Am încercat să facem o tehnologie asemănătoare pentru că, de exemplu, ca să vinzi grâu împreună trebuie să aibă aceeaşi calitate;

• Problemele sunt multe, avem potenţial de dezvoltare foarte mare. Cred că fără să ne propunem ţinte şi fără să avem strategii, o să tot băltim şi o să ne văităm că tot avem şanse şi nu le-am folosit;

• Ar trebui ca pentru fiecare hectar să avem investiţii de 1.000-1.500 de euro. A fost încurajată nemunca în mediul rural, s-au condiţionat anumite venituri „dacă ai vacă nu primeşti ajutor social“ şi oamenii au vândut ca să primească aceste ajutoare.

Veronica Toncea, director general la Fondul de Garantare a Creditului Agricol

• Lipsesc filierele de comercializare a produselor agricole, iar sistemul agricol este un domeniu greu predictabil;

• Agricultura are un mare avantaj: beneficiază de o politică comună, ceea ce înseamnă o piaţă comună;

• A crescut numărul creditelor luate pentru producţie, nu pentru investiţii;

• Patru milioane de hectare de terenuri nu primesc subvenţii, deci nu putem vorbi de competitivitate;

• În anul 2012 a crescut exponenţial numărul de beneficiari ai garanţiei Fondului, respectiv de patru ori faţă de 2011.

• S-a redus dramatic cu 82% valoarea medie a unei garanţii din portofoliul, activitatea s-a concentrat asupra creditelor de lucru cu sume foarte mici.