Fuga de realitate sau despre sinceritatea bugetară! Privatizarea legii, nesinceritatea bugetară, ce mai urmează pentru stat?

Autor: Mădălin Irinel Niculeasa 12.11.2013

Dupa ce mediul privat a suportat consecintele ignorarii si pervertirii realitatii a venit randul mediului public, statului sa-si creeze propria realitate, ignorand-o pe cea care noi ceilalti o vedem. Daca criza care a devenit parte din viata noastra a plecat de la crearea unei realitati scriptice si contabile diferite de cea faptica, creand banii doar pe hartie (a se vedea finantarea si refinantarea, subrime, etc.), demitizarea statului incepe prin ceea ce Curtea Constitutionala din Franta numeste sinceritatea bugetara, sau in cazul Romaniei minciuna bugetara.

N-am sa ma mai refer la faptul ca structura bugetara din Romania este identica cu cea existenta acum 20 de ani in termeni de venituri si cheltuieli, in conditiile in care nevoile individuale si colective s-au schimbat in mod semnificativ. In acest sens as oferi ca exemplu nevoia de servicii de sanatate, unde nevoia de servicii de baza s-a schimbat semnificativ fata de cea existenta acum multi ani atat in termeni cantitativi cat si calitativi.

Ma refer de data aceasta la constructia bugetului pe venituri inexistente respectiv pe cheltuieli inutile pentru contribuabil si cetateni. Sa maresti conformarea voluntara la plata taxelor si impozitelor doar pe hartie, astfel incat abacul bugetului sa dea bine atat fata de membrii de partid cat si fata de electorat reprezinta o modalitate semnificativa de subminare din interior a statului, adica de demitizare a acestuia. Nu poti construi un buget plecand de la un grad artificial crescut de colectare a taxelor si impozitelor, fara a ajunge la rectificare bugetara negativa.

Nu se poate construi un buget, atat in termeni de venituri cat si in termeni de cheltuieli luand in calcul eventuale modificari legislative. In mod normal un astfel de buget nu ar trebui sa treaca de instanta constitutionala intrucat exista o discordanta intre venituri si cheltuieli ceea ce contravine prevederilor constitutionale.

Cand administratiile fiscale raporteaza ca venituri colectate veniturile cuprinse in somatiile si titlurile executorii emise in mod nelegal, pentru venituri achitate sau pentru venituri inexistente, este clar ca minciuna bugetara a determinat un stat debil. Inteleg sa trimiti scrisori cu nuante de amenintare pentru a determina cresterea conformarii voluntare la plata, dar sa creezi venituri doar pentru hartie astfel incat bugetul sa se inchida politic, este o nebunie. A devenit o obisnuinta ca bugetele nationale sa fie construite pe venituri mincinoase si inexistente. Pe nimeni nu inspaimanta acest lucru, anormalitatea devenind normalitate. Cum raspunde Guvernul, altfel decat politic, pentru rectificarea bugetara de acum ceva vreme in conditiile in care stia inca de la inceputul anului ca nivelul de venituri bugetare nu va fi atins?

Nu inteleg de ce nu este posibil o dimensionare reala a veniturilor respectiv a nevoilor statului. De ce nu se pleaca de la veniturile efective din anul anterior construirii bugetului respectiv de ce nu se tine seama de eficientizarea cheltuielilor bugetare in sensul de nevoi publice. Bugetul public national este un instrument esential al statului modern, or asemenea activitatii de legiferare care se instraineaza pe zi ce trece de stat, si bugetul devine un instrument artificial, politic si total strain de functionarea statului. Bugetul nu este al politicienilor, dupa cum nu este nici al cetatenilor, fiind al statului. Dar ce se intampla atunci cand statul devine prizonierul politicienilor iar bugetul de asemenea devine un instrument pur politic.