Tinerii în România plătesc pentru asigurarea RCA de 5 ori mai mult decât un adult

Asigurările RCA din România sunt mult mai scumpe comparativ cu cele din Germania sau Marea Britanie raportate la salariul minim pe economie. Tinerii plătesc poliţa RCA de aproape 5 ori mai mult decât persoanele mature în România, faţă de nemţi de 3 ori mai mult, iar faţă de britanici aproape de 2 ori mai mult. De ce?

Pornim de la o analiză despre ASF, raiul rudelor USL şi al salariilor complet aiuritoare, plătite din banii românilor pentru că jecmănirea lor este posibilă. Azi vă dau exemplul costurilor poliţelor de asigurare auto. Iată concluziile simple:

1. Asigurările RCA, domeniu care se află în directa subordine a ASF, nu sunt transparente.
2. Nu este cunoscută formula de calcul care duce la diferenţele enorme între asigurarea pentru un tânăr şi cea pentru o persoană cu vârsta de peste 30 de ani şi se ajunge la anomalii în preţuri şi riscuri de fraudă.
3. Nu este publică valoarea de bază de la care porneşte o poliţă de asigurare şi ce costuri se adaugă apoi.

Să parcurgem dovezile în continuare.

I. Normele de aplicare pentru poliţa de asigurare obligatorie auto RCA sunt diferite în statele europene. Nu există o legislaţie europeană care să asigure un cadru unitar. Fiecare companie impune propriile norme şi valori de aplicare într-un cadru naţional de reguli şi de supraveghere.

Sistemul din România nu dispune însă de norme clare de diferenţiere a conducătorilor şi de stabilire a costurilor asigurărilor. În ţările vestice sunt criterii mai multe şi mai clare. Iau spre comparaţie două ţări etalon ca dezvoltare a sistemelor financiare: Marea Britanie şi Germania.

• În România nu este nevoie nici măcar de carnet pentru a întocmi o poliţă de răspundere civilă auto. În ţările vestice este necesară înregistrarea tuturor şoferilor care vor conduce maşina asigurată.
• În România nu este luată în considerare vechimea în trafic; vârsta este elementul de bază care determină diferenţa între un şofer experimentat şi unul începător.

Pentru a asigura echitatea pentru cetăţeni este necesară o legislaţie mai bună şi mai transparentă în acest domeniu. ASF este responsabilă în mod direct de sectorul asigurărilor. Un control mai riguros şi competenţele sunt necesare pentru a garanta coerenţa în acest domeniu.

II. Diferenţele sunt mari când vine vorba despre raportarea asiguratorilor la vârsta tinerilor, care ne dezavantajează grav pe noi, românii. Concret, vârsta până la care se presupune că un tânăr prezintă un risc mai mare în trafic este de 23 de ani în Marea Britanie şi de 25 în Germania. În România, această vârstă este stabilită la 30 de ani.

Sumele care trebuie scoase din buzunar sunt diferite. Pentru a putea compara costurile poliţelor din diferite state ale Uniunii Europene am calculat valorile medii ale poliţelor de asigurare (Tabelul 1). Trei observaţii se desprind aici:

• În toate ţările analizate tinerii plătesc mai mult pentru asigurările auto.
• În România, suma plătită de tineri este mult mai mare faţă de restul statelor analizate. Dacă în Germania sau Marea Britanie un tânăr plăteşte de 3 ori mai mult decât un adult pentru o poliţă RCA, în România diferenţa este de 5 ori mai mare.
• La stabilirea costurilor poliţelor de asigurare nu este luată în considerare experienţa şoferilor, adică perioada cuprinsă între momentul dobândirii carnetului de conducere şi cel în care se întocmeşte asigurarea. Asta înseamnă, ipotetic, că o persoană  care are 31 de ani şi un carnet eliberat cu o zi în urmă va plăti considerabil mai puţin decât o persoană care are aproximativ 12 ani de experienţă la volan şi 30 de ani. În celelalte ţări se iau şi aceste elemente în calcul în momentul în care se întocmeşte poliţa de asigurare.

III. În România, în calculul preţului pentru asigurarea RCA nu avem o baza clară de raportare:

• Se iau în considerare mai multe elemente, esenţială fiind vârsta conducătorului auto, cu ponderea cea mai mare, conform răspunsurilor oferite de companiile de asigurări. Un procentaj exact nu am primit, pe considerentul că aceste valori sunt actualizate constant în funcţie de piaţă.
• Experienţa la volan, vă spuneam, nu e luată în calcul. Contează în schimb alte elemente, precum: sexul persoanei care conduce maşina, localitatea în care a fost asigurată maşina, capacitatea cilindrică a maşinii sau istoricul daunelor persoanei pe a cărui nume a fost întocmită asigurarea. Diferenţa este însă uriaşă între preţul pe care îl are de plătit un şofer din Bucureşti sau unul din Sibiu de pildă, pentru acelaşi tip de maşină (Tabelul 2). Companiile de asigurări nu ne spun însă de unde provine această diferenţă mare de preţ.
• Poliţele de asigurare sunt mult mai ieftine pentru persoanele care au ieşit la pensie sau pentru persoanele cu dizabilităţi. Aceste avantaje alimentează tentaţia de a frauda sistemul.
• Spuneam mai sus ca o persoană care nu are un carnet de conducere poate să faca o asigurare în nume propriu, deşi nu are cum să răspundă pentru daunele care se produc în urma unui accident. În acest mod se poate frauda foarte uşor sistemul pentru că asigurările nu sunt întocmite în nume propriu pentru fiecare şofer în parte. Multe maşini conduse de tineri sunt asigurate pe numele unor persoane apropiate mature sau care beneficiază de reduceri suplimentare dacă au un certificat de invaliditate sau un cupon de pensie. Aşadar, nu este necesară înregistrarea, pe poliţa de asigurare, a tuturor persoanelor care vor conduce maşina.

În Germania, fiecărui model auto care este liber să circule pe stradă îi este asigurată o clasă. Pentru calcularea valorii asigurării se iau în calcul factori precum: frecvenţa furturilor pentru respectivul tip de maşină, frecvenţa  implicării în accidente rutiere. În Marea Britanie se merge şi mai departe, se specifică dacă maşina este prevăzută cu sisteme de alarmă şi locul unde este ţinută zilnic, în mod normal. Această bază de date este actualizată anual.

Concluzia:  nu există o legislaţie clară de aplicare a normelor asigurarilor auto, fiecare societate privată este liberă să impună preţurile şi regulile după bunul plac, iar responsabilii din ASF încaseaza salarii grase din comisioanele pieţei incoerent reglementate. Românii plătesc. Pentru a asigura coerenţa este necesar un sistem de reguli de bază, clare şi transparente. Aceste norme nu trebuie să fie complicate sau inventate în bunul stil românesc, ci se pot prelua din buna practică europeană şi adaptată pentru piaţa din România. Condiţia este să avem profesionişti responsabili, numiţi la ASF, de Parlament.