Dublă lovitură de 1 aprilie: taxa Ponta pe carburanţi şi gaze mai scumpe. Şoferii vor plăti mai mult pe benzină în România decât în Austria. Ce spun companiile?

Autori: Radu Bostan , Andreea Neferu 17.03.2014

Industria românească va primi o dublă lovitură de la 1 aprilie, odată cu introducerea accizei suplimentare de 7 eurocenţi pe litrul de carburant iniţiată de guvernul Ponta pentru că nu are venituri suficiente la buget şi majorarea tarifului gazelor naturale.

Companiile spun că vor fi nevoite să paseze costul adiţional de producţie către clienţi, iar marii consumatori de gaze spun că nu vor supravieţui pe piaţă şi cer amânarea calendarului de liberalizare a preţurilor.

„Scumpirea gazelor, a energiei electrice, a combustibililor precum şi creşterea redevenţelor vor majora cu minimum 10-15% costurile de producţie. Vom fi obligaţi să transferăm această scumpire în preţurile de vânzare“, a ară­tat Liviu Stoleru, director general al producătorului de că­rămizi Cemacon. Consumul de gaze naturale reprezintă în jur de 30% din costul de producţie al companiei.

După majorarea accizei, preţul la pompă al unui litru de benzină va creşte cu 6%, la circa 6,3 lei (1,41 euro), în timp ce preţul unui litru de motorină se va majora cu 5,8%, la circa 6,5 lei (1,44 euro), potrivit calculelor ZF pe baza datelor publicate de portalul energy.eu. Astfel, şoferii din România vor ajunge să plătească mai mult pe benzină decât cei din Austria, iar preţul motorinei va fi mai mare decât cel din Germania. Situaţia se suprapune cu un context de piaţă în care marii jucători spun că, în scenariul pozitiv, cererea internă de carburant va stagna la nivelul de circa 7 miliarde de litri de benzină şi motorină.

Dincolo de acciza mai mare, preţul la pompă va resimţi anul acesta şi impactul taxei pe construcţii speciale, aşa-numita „taxă pe stâlp“, care se va aplica inclusiv rafinăriilor şi staţiilor de alimentare cu carburant. De exemplu, în cazul Rompetrol, care în România deţine două rafinării de ţiţei şi a doua reţea de benzinării ca mărime, impactul taxei va fi de 10 mil. dolari, potrivit declaraţiilor oficialilor grupului.

 

Gazul intern se apropie de cel rusesc

Începutul lunii aprilie va însemna încă un pas pe calea dereglementării preţului gazelor din producţia internă, care se vor scumpi de la o lună la alta cu 24%, adică de la 72 lei pe MWh la 89,4 lei pe MWh (sau 287 dolari pe mia de metri cubi). Astfel, preţul gazului intern va ajunge la un nivel dublu faţă de cel de la începutul procesului de liberalizare, de 45,71 lei pe MWh.

„Impactul scumpirii gazelor se va resimţi pe domenii. Cel mai puternic afectate (sectoare din piaţa materialelor de construcţii - n.red.) vor fi industria cărămizilor şi a BCA-ului, unde costurile de producţie ar putea creşte cu 8-10%“, a declarat Claudiu Georgescu, preşe­din­tele Asociaţiei Producătorilor de Materiale de Construcţii din România (APMCR).

După 1 aprilie, preţul gazului intern va mai trece prin două faze de scumpire, în iulie şi octombrie 2014, iar preţul va ajunge la nivelul de 119 lei pe MWh (circa 382 dolari pe mia de metri cubi). Spre comparaţie, preţul gazelor ruseşti a fost de circa 420 dolari pe mia de metri cubi în perioada octombrie-decembrie 2013, potrivit datelor Autorităţii de Reglementare în Energie (ANRE).

Marii consumatori spun însă că este absurd ca industria locală să plătească preţuri europene pentru gazele extrase din ţară, în loc să profite de avantajul competitiv oferit de această resursă. Dincolo de puterea mai slabă de cum­părare, majorarea preţului gazelor naturale se va resimţi mai puternic în economie decât în alte state europene, pentru că ponderea industriei în produsul intern brut este de 34%, faţă de media de 18%, spunea recent Mihai Aniţei, CEO al Azomureş, într-o conferinţă organizată de ZF. Producătorul de îngrăşăminte chimice consumă cât 7% din cererea internă de gaze a României dintr-un an, iar gazele naturale reprezintă 85% din costul său de producţie.

În plus, calendarul de liberalizare prevede o perioadă de doar doi ani în care preţul gazului intern să se tripleze, astfel că industria românească nu a avut timp să se adapteze. Pentru consumatorii casnici, intervalul de dereglementare a preţului gazului intern se întinde până la sfârşitul lui 2018, cu patru ani mai mult decât în cazul companiilor.

Oricum, România nu este pregătită să liberalizeze piaţa de gaze, pentru că are doar două surse de aprovizionare, respectiv producţia internă şi Rusia, a mai spus Aniţei. Spre comparaţie, Marea Britanie are propria producţie de gaze (deşi aceasta este în scădere), importă gaze din Rusia, dar cumpără şi din Norvegia sau Qatar.

În acest context, marii consumatori au cerut în repetate rânduri amânarea liberalizării preţurilor la gaze, industria aflându-se şi sub presiunea costurilor în creştere la energia electrică. Statisticile europene arată că în România costul final al energiei electrice pentru consumatorii industriali a crescut cu 40% între 2008 şi 2013. Ultimul an din perioada analizată a adus şi cea mai drastică scumpire, de 30%, după ce factura industriei a început să includă şi costul schemei de sprijin pentru energia regenerabilă şi pentru cogenerarea de înaltă eficienţă.

Astfel, factura unui industriaş  din România era la jumătatea lui 2013 cu 30% mai mare decât cea a unui concurent din Franţa şi cu 50% mai mare decât cea din Bulgaria, arată datele Eurostat. Factura plătită de industria din România pentru electricitate a crescut de la 73,4 euro pe megawatt-oră, în primul semestru din 2008, la 101,8 euro pe megawatt-oră, în prima jumătate din 2013, potrivit statisticilor europene.

Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 17.03.2014