Interviu cu Ion Iliescu despre securitatea politică şi militară a României
Fostul preşedinte Ion Iliescu a declarat, într-un interviu acordat MEDIAFAX, că aderarea la NATO, care a avut loc la sfârşitul ultimului său mandat, a făcut parte din proiectul strategic al României post-revoluţionare, care a întrunit în cel mai înalt grad consensul politic şi social.
Iliescu a arătat că acest proiect de integrare euro-atlantică a fost susţinut de cetăţenii români, care au acceptat costurile economice şi sociale ale reformelor cerute pentru aderare
Fostul şef de stat a menţionat că aderarea la un sistem de securitate colectivă a fost necesară din cauza instabilităţii din jurul României.
El a arătat că România a dovedit, în perioada premergătoare aderării, că este un stat matur, capabil să devină un furnizor de securitate şi că nu a adus nici în NATO, nici în UE, elemente de conflict sau de instabilitate.
Iliescu a spus că, după aderare, Armata română s-a dovedit receptivă la schimbare şi profesionistă, fiind capabilă să devină rapid interoperabilă cu armatele ţărilor membre, lucru dovedit în Irak şi în Afganistan.
Iliescu a spus că, dacă nu ar fi existat o anumită conjunctură în context european, România ar fi fost invitată să adere la NATO încă din 1997, la Madrid.
El a subliniat faptul că este "nedreaptă" susţinerea "unora" că România a fost invitată să adere ca urmare a atentatelor din 11 septembrie 2001, şi nu ca urmare a meritelor sale şi ca o confirmare a succesului reformelor politice şi militare.
Iliescu a spus că România are capacitatea de a îşi îndeplini angajamentele, lucru care reprezintă o realizare importantă.
El a spus că forţa de descurajare pe care NATO o posedă este cea mai bună poliţă de asigurare pentru toţi membrii săi.
Fostul şef de stat a apreciat că România este în siguranţă şi la adăpost de consecinţele crizei din Ucraina, politic şi militar vorbind, dar „mai puţin” din punct de vedere economic.
Iliescu a mai spus că trebuie să ne dorim cu toţii ca scutul antirachetă de la Deveselu să iasă din funcţiune "de bătrâneţe", fără a fi folosit vreodată.