Câţi bani trebuie să pună deoparte în fiecare lună un român pentru a avea o pensie de 1.000 de euro. "Economisirea trebuie să înceapă de la vârste tinere, 20 sau 25 de ani"

Autor: Adrian Cojocar 21.04.2014

Cu cât o persoană începe să economisească mai devreme, cu atât efortul necesar pentru a strânge o anumită sumă la vârsta pensionării se reduce substanţial.

Spre exemplu, pentru a strân­ge 180.000 de euro la 65 de ani, su­mă care ajunge pentru o pensie de circa 1.000 de eu­ro pe lună (timp de 15 ani), sunt ne­cesare economii de circa 410 lei (91 de euro) pe lu­nă timp de 45 de ani, adică de la vâr­sta de 20 de ani, po­­trivit unei analize a ZF luând în calcul o dobândă sau randament anual mediu de 5%.

Pentru a beneficia de aceeaşi pen­sie, dacă economisirea începe spre exem­plu mai târziu, de la 30 de ani, su­ma care trebuie pusă deoparte lunar urcă la 724 de lei (162 de euro), res­pectiv la 1.371 de lei (307 euro) înce­pând cu vârsta de 40 de ani şi ajunge la 3.031 de lei (679 de euro) lunar pentru o persoană care începe să economisească pentru pensie de la 50 de ani.

În analiză a fost luată în calcul o perioadă de 15 ani în care se beneficiază de pensie după vârsta pensionării. Spe­ran­ţa de viaţă la naştere în cazul băr­ba­ţilor este de 70,3 ani (5,3 ani după pen­sionare) şi 77,8 ani (12,8 ani) în ca­zul femeilor, însă cei care ajung la vârsta pen­sionării, de 65 de ani, au o speranţă de viaţă mai mare, respectiv 14 ani în ca­zul bărbaţilor şi 17,2 ani în cazul fe­me­ilor şi se aşteaptă ca aceasta să urce în de­ceniile următoare.

Pentru că au o speranţă mai mare de viaţă, femeile trebuie să economi­seas­că o sumă de asemenea mai mare pen­tru a beneficia de aceeaşi pensie ca un bărbat.

„În Vest există de multă vreme cul­tu­ra economisirii pentru bătrâneţe, fapt care începe cât mai devreme. Ti­ne­rii sunt informaţi de către angajator, încă de la primul salariu, despre nece­sita­tea sau măcar posibilitatea înce­pe­rii econo­misirii într-un fond de pensii pri­vate (fie ocu­paţional, fie personal, fie facultativ).

În mod normal, 25 de ani ar trebui să fie o vârstă optimă pentru începerea eco­­nomisirii în cadrul fondurilor de pen­sii, cu un procent rezonabil din ve­nit sau măcar prin raportare la ve­ni­tul dis­ponibil. Specialiştii de pe pieţele ma­ture recomandă o contri­buţie de mă­car 10%-15% din venit timp de 40-45 de ani pentru a obţine un nivel de­cent al ra­tei de înlocuire (raportul pen­sie / sa­la­riu). Pe măsură ce creşte dura­ta de via­ţă - atât la nivel global, cât şi în Ro­mâ­nia - este nevoie ca şi perioada ac­­ti­vă, de eco­no­misire, să fie cât mai în­tin­să“, spune Mihai Bobocea, con­si­lier în ca­drul Asociaţiei pentru Pen­siile Ad­mi­­nistrate Privat din Ro­mânia (APAPR).

Potrivit datelor ASF, sumele strân­se de români în contul unui fond de pen­­sii obligatoriu după şase ani de contribuţii nu depăşeşte în medie 1.000 de euro, în condiţiile în care doar câteva pro­cente din salariu au fost virate în con­­­turile fondurilor de pensii obligatorii.

Ca urmare, cei care vor să aibă o pensie decentă la bătrâneţe sunt nevoiţi să economisească o parte însemnată din salariu.

„Se cunoaşte faptul că, matematic, pensia de la pilonul I pe care o va putea oferi statul va fi insuficientă iar cea de pilon II cu caracter obligatoriu va acoperi undeva la 20-25% din echi­va­lentul salariului mediu al unui proaspăt pensionar al anilor 2035-2040. De aceea economisirea şi investirea în instru­mente pe termen mediu şi lung ar trebui să înceapă de la vârste tinere, de pildă de la 20 sau 25 de ani. O zecime din salariul dintr-un an este un reper des utilizat în finanţele personale, pentru a fi investit pe termen lung, în vederea unor venituri viitoare“, spune Cristian Tudorescu,  managing partner în cadrul companiei de consultanţă Explore Asset Management.

Randamentele obţinute din sumele economisite sau investite pentru pensie joacă şi ele un rol important, găsirea unor oportunităţi de câştig pe termen lung mai mari decât dobânzile la bancă putând reduce substanţial suma necesa­ră care trebuie economisită.

Spre exemplu, dacă economiile sunt plasate în instrumente care aduc un randament de 10% pe an în loc de 5% pe an, o persoană trebuie să economi­sească numai 236 de lei pe lună în loc de 724 de lei pe lună timp de 35 de ani pentru a strânge aceeaşi sumă la vârsta pensionării, care să-i confere o pensie de 1.000 de euro pe lună.

„S-a observat inclusiv în România: cine ar fi investit în acţiuni ale companiilor de primă mărime de la Bursa de Valori Bucureşti în ultimii 15 ani ar fi obţinut un randament mediu anual de peste 10%, incluzând aici divi­dendele. Aşadar, cu toate aceste crize care au fost şi vor mai fi - un individ poate prinde 3-4 crize financiare pe par­cur­sul vieţii sale active - investiţia în ac­ţiuni trebuie să ocupe un loc important în portofoliul unei persoane. În funcţie de tipul de acţiuni, randamentele şi riscurile pot fi mai mari. Tripleta acţiuni - obligaţiuni, incluzând titluri de stat - depozite, în diverse proporţii în funcţie de apetitul pentru risc şi de suma disponibilă, rămâne valabilă pentru acumulare“, spune Tudorescu.

Spre exemplu, americanii investesc o mare parte din economii în acţiuni la tinereţe pentru a obţine randamente mai mari pe termen lung. Analiştii de pe bursa de la Bucureşti se aşteaptă ca acţiunile româneşti să aducă randa­mente medii cuprinse între 10% şi 12% în următorul deceniu, astfel că în anii timpurii cei care cotizează la un fond de pensii facultative pot să-şi aleagă spre exemplu un fond care investeşte o pondere mai mare în acţiuni, care teoretic ar trebui să aducă randamente mai mari pe termen lung, sau să investească singuri direct pe bursă.

„Noi trebuie să învăţăm acumu­la­rea de active financiare pe termen lung, căci indivizii din ţările dezvoltate pe care îi vedem mai înstăriţi au majo­ri­ta­tea dintre ei o schemă de pensie priva­tă sau mai multe, o asigu­rare cu econo­mi­sire-investire, nişte fonduri mutuale sau niş­te acţiuni în portofoliu. Dacă nu eco­no­miseşti, respectiv nu investeşti la 25 de ani, s-ar putea să nu o faci înce­pând cu vârsta de 40 de ani. Desigur, tre­buie ţinut cont de cheltuielile cu­rente şi de venitul disponibil, însă de un­deva trebuie început. Faptul că ro­mâ­nii au peste 30 de miliarde de euro în de­po­zite arată o capacitate bună de eco­nomisire, iar o parte din aceste su­me pot fi direc­ţionate spre acţiuni, obli­gaţiuni, titluri de stat“, a conchis Cristian Tudorescu.