Hemoragia medicilor care emigrează trebuie oprită cu orice preţ: „România are mai puţini medici decât Republica Moldova la mia de locuitori“

Autor: Andrei Cîrchelan 07.05.2014

Din România au plecat până în prezent 15.000 de medici, iar numărul de doctori la mia de locuitori a ajuns la sub 1,9, ceea ce înseamnă un nivel sub cel înregistrat în Re­publica Moldova.

„România se confruntă în acest moment cu un deficit serios de personal. În ultimii şapte ani numărul doctorilor care au părăsit ţara depăşeşte 15.000. În 2009 eram printre ţările cu cei mai puţini doctori la mia de cetăţeni. Statistici din 2012 arată că numărul de doctori a scăzut la sub 1,9

la mia de cetăţeni. Acum România are mai puţini doctori decât Republica Moldova. Rezolvăm o problemă majoră în vestul Europei creându-ne una mare nouă“, a declarat Dorel Săndesc, secretar de stat în cadrul Ministerului Sănătăţii.

El a fost prezent ieri la ZF Regional Health Summit, conferinţă organizată de ZF în parteneriat cu Vipmed Internaţional şi Florence Nightingale Hospital Turcia, Metropolitan Hospital Grecia, Medlife, Neolife şi UTI.

Dorel Săndesc, secretar de stat din Ministerul Să­nătăţii, a mai declarat că, indiferent cum va arăta strategia naţională de sănătate, în sistemul sanitar „sunt câteva pete albe care trebuie neapărat umplute“, una dintre aceste probleme fiind lipsa medicamentelor compensate.  

„În România această listă nu a mai fost actualizată de şapte ani de zile. Suntem într-un proces de adaptare. Am in­tro­dus un prim pachet, cu 17 me­dica­mente, pentru pacienţi cu forme rare ale unor boli grave“, a declarat Dorel Săndesc, adăugând că bugetul pentru intro­ducerea acestor noi medicamente e de aproximativ 40 mil. lei, iar costurile vor fi acoperite de la fondul naţional unic de sănătate. De medicamente vor beneficia circa 7.000 de pacienţi.

Pe de altă parte, „bugetul de sănă­tate este întotdeauna insuficient“, a spus la rândul său Gheorghe Radu Ţibichi, pre­şedintele Casei Naţionale de Asi­gu­rări de Sănătate (CNAS), institu­ţie al că­rei buget a crescut în ultimii opt ani de la 1,7 mld. euro la peste 5 mld. euro.

„Din 20 milioane de locuitori, doar 18 milioane sunt asiguraţi. De ase­me­nea, din cei 18 milioane asiguraţi, 6 mi­lioa­ne nu plătesc asigurare de sănătate, fiind scutiţi“, a declarat acesta.

Totodată, sumele pe care statul român le are de achitat către clinicile şi spitalele private din străinătate se ridică în acest an la aproape 200 mil. euro, adică aproape 4% din bugetul CNAS. Tot mai mulţi români pleacă pentru tratament în străinătate, Turcia fiind una dintre destinaţiile în care ajung.

„Intenţionăm să dezvoltăm o punte între Bucureşti şi Istanbul (…)“, a spus Sinan Aran, chief operating officer al Flo­rence Nightingale Hospital, care a adăugat că instituţia are planuri pentru deschi­derea unui spital cu 100 de paturi în Bucureşti. Aceasta ar fi a doua mare investiţie a unor jucători din Turcia pe piaţa lo­cală, după ce anul acesta grupul Bozlu a inau­gurat centrul Neolife, un proiect de 15 mil. euro.

„Am decis să investim în România deoa­rece credem în nevoia de diagnos­ti­care şi tratament al cancerului. România are unul dintre cele mai reduse niveluri în ceea ce priveşte echipamentul pentru radioterapie“, a declarat Ismail Dernek, healthcare group chair şi member of the supervisory committee din cadrul Neolife Turcia. În opinia lui, este foarte greu pentru un antreprenor să înceapă un business în sectorul medical din Ro­mâ­nia şi a făcut o comparaţie cu Turcia, unde statul pro­mo­vează sistemul me­dical privat şi îl sus­ţine. „Din 1.450 de spi­tale, 450 sunt pri­vate. Aproximativ 25% din cheltuie­li­le medicale vin din me­diul privat“, a decla­rat acesta.

Pe de altă parte, în Turcia, sistemul me­dical public se confruntă cu „produc­ţia în masă“, un număr mare de doctori ie­şiţi din facultăţi, fără o specializare anume, la care se adaugă politici publice prin care spitalele trebuie să fie profi­ta­bile, nu eficiente din punct de vedere medical, şi să opereze la costuri minime.

„Avem schimbări foarte dramatice în sistemul din Turcia. An­te­rior scopul era succesul medical, acum e profitul. Spi­ta­lul public trebuie să câştige bani, ceea ce e incredibil“, a spus prof. dr. Sumer Yamaner, chirurgie ge­ne­rală, chirur­gie colorectală la Group Flo­rence Nightingale, adăugând că „pro­duc­ţia în masă nu e acceptabilă în chirurgie“?.
 

Dr. Sinan Aran, chief operating officer, Florence Nightingale Hospital din Turcia

Narcisa Marinescu, preşedinte, Vipmed International

Prof. dr. Dorel Săndesc, secretar de stat, Ministerul Sănătăţii

Gheorghe Radu Ţibichi, preşedinte al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate

Dr. Konstantinos Dretakis, chirurg ortoped, Ph. D. , director Departament Chirurgie Robotică Ortopedică, Metropolitan Hospital, Grecia

Avem scopul ca la 80 de ani toţi să poată face orice tip de activitate. Considerăm că vârsta de 80 de ani nu e una avansată, chiar am avut un pacient în vârstă de 80 de ani căruia i-am făcut o operaţie de chirurgie robotică pentru a-i repara genunchiul.

Până în prezent, am făcut 135 operaţii de chirurgie robotică ortopedică.

Rezultatele sunt foarte bune, suntem entuziasmaţi şi vrem să mai aducem şi alte sisteme în Grecia, pentru a trata cât mai mulţi pacienţi.

Avem pacienţi ruşi, ucraineni, din Libia, Liban şi Belgia. Există doar trei ţări în lume cu această tehnologie şi suntem mândri să fim una dintre ele.

Pentru pacienţii privaţi preţurile sunt de aproximativ 13.000 – 14.000 de euro. Pentru pacienţii care au asigurare preţul poate fi de 9.000 de euro. Spitalul primeşte GRD, asigurarea plăteşte o parte, iar pacientul plăteşte restul.
 

Mihai Ianciu, vicepreşedinte al UTI Group

Dosarul electronic e un proiect dezvoltat cu finanţare din fonduri europene. Valoarea totală a fost de 19 milioane de euro, iar proiectul a fost realizat în 13 luni. Luna trecută a intrat în producţie. Sistemul desk colectează datele despre pacienţi din câteva sisteme existente şi este folosit de medicii de familie pentru a introduce datele de consultaţii.

El oferă un portal pentru pacienţi, unul pentru medici, unul pentru spitale, aplicaţia pentru medicii de familie, un portal intern pentru Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi unul de raportare.

Este primul sistem adresat pacientului şi medicului versus celelalte sisteme realizate, care aveau rolul de a optimiza managementul fondurilor şi a gestiona decontările dintre CNAS, spitale şi medici. Este de asemenea primul sistem din regiune realizat pe standard HL7.

Datele medicale din dosar sunt proprietatea pacientului. Le poate pune la dispoziţia doctorului sau nu, iar acesta poate lua decizia optimă în interesul pacientului.

 

Principalele concluzii ale dezbaterii „Alternative de tratament: Grecia, Turcia, România“

Avem pacienţi de peste tot din lume. Majoritatea pacienţilor provin din nordul Africii, iar acum ne extindem în Rusia. Avem trei domenii majore: chirurgie spinală (70%), neurochirurgie (20%) şi chirurgie endoscopică (10%). Majoritatea pacienţilor vine cu boli degenerative. Avem aproximativ 100 de cazuri pe an, sunt pacienţi tratabili continuu, cu prezenţă în spital de 2- 3 zile. Cu noul departament vrem să avem indicaţii adecvate şi să tratăm pacienţii în moduri minim invazive, pentru a reduce morbiditatea. Anul trecut am avut 10-15 pacienţi români.

Principalele probleme medicale pentru care pacienţii caută rezolvare în alte părţi decât în România sunt probleme de chirurgie plastică, cancer, infertilitate, laparoscopie şi ortopedie. Aceste zone sunt acoperite şi în România. Nu la acelaşi nivel ca în Turcia, dar România are un început bun, care are premisele unei dezvoltări sănătoase. Singura condiţie ca acest lucru să continue e cadrul legislativ în care vom acţiona.

Colegii din Turcia vor face investiţii în România, au analizat atent condiţiile de business, care nu au fost cele mai prietenoase. 

Spitalele private din România au început timid, cu operaţii fără complicaţii, dar acum se operează patologie complexă, care poate fi rezolvată de regulă în orice fel de spital public şi de afară. Principalele elemente în destinaţia de tratament sunt expertiza şi competenţele echipei medicale, costul tratamentului (aici intervin discuţii legate de potenţialul pieţei, puterea de cumpărare a pacientului şi condiţiile specificie pieţei), condiţiile de cazare, de spitalizare pe care le oferă operatorul respectiv.

Anul trecut am tratat peste 5.000 de pacienţi şi am efectuat peste 500 de operaţii. În spital ne concentrăm pe pediatrie. Avem peste 50 de pediatri, peste 50 de incubatoare şi o unitate de terapie intensivă neonatală.  Colaborăm cu toate departamentele. Avem toate instrumentele hi-tech necesare, inclusiv un departament de medicină nucleară.  Nu am operat pacienţi români, în general avem pacienţi din Libia, Azerbaidjan şi Irak.

Am decis să investim în România deoarece credem în nevoia României de diagnosticare şi de tratament al cancerului. România are unul dintre cele mai reduse niveluri în ceea ce priveşte echipamentul pentru radioterapie.

Istanbul e centru de competenţă şi considerăm că, dacă oferim diagnostic devreme pacientului, el poate fi tratat. La Băneasa avem echipamentul echivalent pe care îl avem în Istanbul. Lucrăm cu doctorii români şi îi instruim la noi sau trimitem specialişti să ţină cursuri aici, pentru că vrem să avem un centru de competenţă în regiune. Va fi nevoie de metode foarte sofisticate de tratament.

Unii dintre doctori au plecat din România către alte ţări. Dacă ar avea aceeaşi infrastructură şi calitate a serviciilor local, nu cred că ar pleca.  Una dintre părţile cele mai dificile pentru investitorii privaţi în România este că e foarte greu pentru un antreprenor să înceapă un business medical. În alte ţări, în Turcia, guvernul promovează sistemul medical şi îl susţine. Din 1.450 de spitale, 450 sunt private, iar 25% din cheltuielile medicale vin din mediul privat. Deci mediul privat e stimulat.

Facem o operaţie folosind doar o incizie mică în piept. E diferit de chirurgia robotică în care trebuie să foloseşti patru incizii. Aici, însă, foloseşti doar o incizie. E diferit de tehnica tradiţională, pentru că cererea este în creştere. Când compari celelalte tehnici deschise tradiţionale, putem vedea că e o procedură chiar mai puţin invazivă. Facem această procedură şi pentru cancerul pulmonar, care este una dintre cele mai importante operaţii din domeniul nostru. Când cererea e în creştere, tehnologia e în dezvoltare, iar experienţa creşte, operaţiile devin din ce în ce mai mici. Am operat în total 303 pacienţi cu videotoracoscopie. La pulmonar am avut 21 de pacienţi. Am operat doi sau trei pacienţi cu această tehnică. Una dintre tumori era benignă în plămân. Pacientul era din Cluj-Napoca şi am operat cu o singură incizie. A stat în spital o noapte, după care a mai stat două zile în Turcia, revenind ulterior în Cluj-Napoca. Am fost invitat la Timişoara şi Cluj-Napoca. Nu am făcut operaţii, dar am ţinut câteva cursuri pentru studenţii din România.