Casa de Pensii numără 4,5 milioane de angajaţi, iar Casa de Sănătate 6,5 milioane. Şase instituţii publică cifre diferite pentru numărul de salariaţi din România

Autor: Adelina Mihai 12.05.2014

Confuzia privind numărul de salariaţi a fost şi mai mult sporită după ce la sfârşitul săptă­mânii trecute un studiu realizat de Blo­cul Naţional Sindical, unul dintre ce­le mai puternice sindicate locale, a pre­zentat o comparaţie între nu­mărul de salariaţi înregistraţi la Agen­ţia Na­ţio­nală de Administrare Fiscală (ANAF) şi cel de la Casa Naţională pentru Asi­gurări de Sănătate (CNAS). Nou­tatea este că datele privind numărul de salariaţi furnizate de aceste instituţii nu au mai fost făcute publice până în prezent.

Şi ZF a cerut în trecut aceste infor­maţii, fără să primească un răspuns.

Cea mai mare anomalie se reflectă însă în diferenţele dintre statisticile sala­riaţilor asiguraţi la Casa de Sănătate şi cele ale asiguraţilor din sistemul naţional de pensii: 4,5 milioane de angajaţi plătesc contribuţia la pensie şi 6,5 milioane la sănătate.

„Probabil că multe persoane îşi plătesc pe cont propriu contribuţiile la sănătate, dar nu şi la pensie. Cred că există această posibilitate şi la persoanele fizice autorizate, deci diferenţele privind numărul de asiguraţi la sănătate şi la pensie nu mă miră“, a explicat Ionuţ Du­mitru, preşedintele Consiliului Fiscal.

O explicaţie ar putea fi şi faptul că în prezent contribuţia la sănătate este de aproape trei ori mai scăzută decât cea la pensie, astfel că, raportat la salariul brut lunar, contribuţia la sănătate este de 10,7% (5,5% la angajat şi 5,2% la angajator), în timp ce contribuţia la pensie este de 31,3% (10,5% la angajat şi 20,8% la angajator). Cu alte cuvinte, la un salariu brut lunar de 2.000 de lei, costul total al contribuţiei la sănătate este de 214 lei, iar cel al contribuţiei la pensie (angajat+angajator) este de 626 de lei.

Şase instituţii – Fiscul, Casa de Să­nătate, Institutul de Statistică, Inspecţia Muncii, Casa de Pensii, Asociaţia pentru Pensiile Administrate Privat – deţin statistici legate de numărul de salariaţi, dar informaţiile fiecăreia indică date diferite. Cel mai mare număr de salariaţi îl raportează statisticile Fiscului (6,55 milioane de persoane), iar cel mai mic Institutul de Statistică (4,3 milioane de persoane).

Un număr de 6,55 milioane de salariaţi erau înregistraţi în 2013 în baza de date a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF) şi 6,48 de milioane de angajaţi număra anul trecut Casa Naţională pentru Asigurări de Sănătate (CNAS), arată un document publicat la finele săptămânii trecute de Blocul Naţional Sindical (BNS). Aceste cifre, prezentate în cadrul unei analize a pieţei muncii realizate de BNS pentru un proiect cu finanţare europeană, readuc în atenţie eşecul centralizării bazelor de date din administraţie, promisă încă din guvernările trecute şi care rămâne un ideal greu de atins.

„Analiza datelor reflectă diferenţe uriaşe în unii ani în ceea ce priveşte salariaţii care plătesc contribuţii de sănătate şi cei aflaţi în evidenţa medicilor de familie şi care beneficiază gratuit de asistenţă medicală“, se arată în analiza BNS. Cea mai mare diferenţă dintre numărul de salariaţi înregistrat la Fisc şi cel de la CNAS a fost în 2010, când sistemul de sănătate număra cu peste 600.000 de salariaţi mai mult decât ANAF (adică 6,83 milioane de angajaţi erau asiguraţi la CNAS). Autorii cercetării BNS precizează că în datele ANAF sunt înregistrate ca salariaţi şi persoanele care obţin venituri din salarii din străinătate, dar care desfăşoară activităţi în România, precum şi personalul angajat al misiunilor diplomatice şi posturile consulare acreditate în România.

În prezent, numărul de salariaţi prezentat pe site-ul Ministerului Muncii indică, pentru finalul anului 2013, un efectiv total de 4,32 milioane de angajaţi, pe baza infor­maţiilor furnizate de Institutul Naţional de Statistică în buletinele lunare. În analizele trimestriale însă, Statistica prezintă, pentru finalul lui 2013, un număr de 6,27 milioane de salariaţi în economie, incluzându-i pe cei care muncesc la negru şi pe angajaţii din forţele armate.

O a treia statistică privind numărul de salariaţi raportată de către INS, de 4,32 milioane de persoane în 2012, este prezentată în anchetele anuale (în cercetarea „Salariile în luna octombrie“).

Dincolo de aceste statistici, mai există un instrument folosit de Inspecţia Muncii în ultimii ani care poate oferi numărul de salariaţi. Astfel, în Revisal – aplicaţia unde angajatorii înregistrează contractele de muncă ale angajaţilor – existau la finele anului 2013 un număr de 5 milioane de salariaţi. „Din păcate, este greu de spus ce se numără şi când se numără, aceste instituţii folosesc metodologii diferite, iar centralizarea datelor este complicată tocmai din cauza acestor metodologii. Există contracte part time sau pe perioadă determinată care sunt interpretate diferit“, a adăugat Ionuţ Dumitru, preşedintele Consiliului Fiscal.

De asemenea, Casa de Pensii avea în evidenţe la finele anului trecut un număr de 4,48 milioane de asiguraţi, acesta putând fi un alt indicator al numărului de angajaţi din economie.

Totodată, Asociaţia pentru Pensiile Administrate Privat din România avea în evidenţe la finalul anului trecut un număr de 6 milioane de participanţi la sistemul de pensii private obligatorii (pilonul II), din care 3,7 milioane sunt participanţii pentru care se plătesc lunar contribuţiile la pilonul II.

În martie 2012, în timpul guvernării conduse de Mihai Răzvan Ungureanu, şefii a opt instituţii s-au reunit într-o şedinţă pentru a vorbi despre o corelare a bazelor de date în aşa fel încât să se afle numărul exact de salariaţi din ţară, însă rezultatele acelui protocol nu se văd încă, deşi au trecut mai mult de 3 ani de la semnarea lui. Instituţiile care ar putea da o evaluare a numărului de salariaţi, „patronate“ de ministerele muncii şi cel al finanţelor, sunt: Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, Institutul Naţional de Statistică, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Casa Naţională de Pensii Publice, Inspecţia Muncii şi Comisia Naţională de Prognoză.

Şi Sulfina Barbu, fostul ministru al muncii din guvernarea PDL, a admis, la finalul lui 2011, că bazele de date de la Inspecţia Muncii nu comunică cu cele de la Şomaj sau de la agenţia de prestaţii sociale, aceasta fiind o explicaţie a risipei guvernului la capitolul ajutoare sociale.
 

Câţi angajaţi existau în România la finalul lui 2013?