Adrian Vasilescu, BNR: De ce se apreciază leul

Autor: Adrian Vasilescu 28.05.2014

Piaţa valutară a devenit plictisitoare. Fără nervi, fără intrigi, fără urcuşuri şi coborâşuri spectaculoase ale cursului leu-euro. Aproape că s-a obişnuit cu urcuşul calm al leului. Au dispărut până şi zvonurile. Doar sumele în valută se înmulţesc. şi volumul tranzacţiilor. În rest… piaţa se menţine operativă, fluidă, transparentă. Fără evenimente.

Se bucură BNR? Voi nuanţa. „Cursul e determinat de piaţă, nu de ce vrem noi, la BNR”, a precizat guvernatorul BNR. şi a adăugat că nu-şi doreşte întă­rirea leului. Precizare importantă, ce sugerează că în actua­lele împrejurări leul e împins în sus de piaţă şi nicidecum de intervenţii ale Băncii Centrale. Iar piaţa nu e stimulată de rezultatele economice ale ţării, care nu justifică aprecierea leului. şi atunci, de unde acest urcuş, încet dar persistent al monedei noastre? Intră capitaluri. E criză în Ucraina, pleacă bani de acolo, dar nu se duc în Turcia. Probabil că vin la noi.

Ce face leul? Urcă. Sare peste praguri psihologice. După ce, în ianuarie şi începutul lui februarie, a avut momente pre­lun­gite de depreciere, cursul marcând şi niveluri de 4,50 de lei pentru 1 euro, a început încet să urce. De fapt, 1 euro a început să se vândă cu tot mai puţini lei: 4,49; 4,48; 4,47… şi tot aşa, până când, în zilele din urmă, evoluţiile au tins de la 4,43 la 4,40 ajungând, marţi, la 4,39 lei pentru 1 euro. Pe tot acest parcurs, câteva vârfuri, expresii ale unei uşoare nervo­zităţi, au fost urmate de mişcări calme ale cursului leu-euro. 

Sigur, efectele bat în sensuri diferite. Mulţi se bucură. Leul, având numeroase momente de apreciere, o mare parte a populaţiei, care a luat credite în valută în etapele de depreciere, a ieşit în câştig. N-ar fi însă exclus, într-o altă etapă, ca leul să se deprecieze, şi atunci vor pierde toţi cei care se bucură acum. Cert este că au sfidat avertismentele, s-au împrumutat în valută deşi sunt plătiţi în lei, şi şi-au asumat un risc. Se mai bucură, acum, importatorii. şi sunt ceva mai trişti exportatorii, dacă nu s-au protejat la timp. Adevărul este că piaţa valutară le administrează tuturor o lecţie. şi anume, că nu piaţa trebuie să-şi ajusteze deciziile în raport cu diversitatea intereselor participanţilor la schimbul valutar, ci invers; prin urmare, cumpărătorii şi vânzătorii de valută, creditorii, debitorii ajung la competitivitate numai în măsura în care sunt atenţi la semnalele pieţei.

În condiţii de normalitate, participanţii la schimbul valutar au fie şansa de a se adapta deciziilor pieţei sau chiar de a le influenţa (exportatorii cu deosebire), fie neşansa de a pierde partida. Dar, nici importatorii şi nici exportatorii  nu au încă deplina conştiinţă a faptului că ei sunt competitori pe piaţă şi că, prin acţiunile lor, pot să-i direcţioneze mişcările.

Un lucru rămâne clar: BNR îşi păstrează dreptul de a interveni. Oricând… dacă împrejurările o cer. Fără să aibă însă o ţintă de curs. Ţinta este stabilitatea pieţei valutare. Sigur, într-o economie în care marile mize nu sunt productivitatea, competitivitatea şi eficienţa, nu sunt excluse nedumeriri referitoare la stabilitatea pieţei. Cine o asigură? Totuşi, creşterea economică merge mai departe, dezinflaţia de asemenea, şomajul scade. Aceste succese evidente sunt însă însoţite de competitivitate modestă, de indisciplină financiară. Numai că în piaţa valutară e prezentă şi BNR, înzestrată cu mecanisme viabile, care o ajută să depăşească stările febrile. Fără îndoială, pot interveni şi factori imprevizibili, care să schimbe lucrurile. Dar şocurile sunt mereu de mică intensitate şi de scurtă durată. Piaţa rămâne stabilă.