Cinci ani pierduţi pentru bănci şi din păcate nu se opreşte aici. Cele 10 puncte care ţin sistemul bancar în loc

Autor: Cristian Hostiuc 09.06.2014

Dacă te uiţi pe datele macro ale sistemului bancar românesc, aproape că nu înţelegi nimic. Activele bancare au crescut în criză când creşterea economică lipsea, iar când economia a început să crească, activele scad. Depozitele cresc, iar volumul de creditele bate pasul pe loc, dacă nu chiar scade.

Cele 40 de bănci au făcut anul trecut un profit de 49 de milioane de lei, revizuit surprinzător de la 498 de milioane de lei, cât a anunţat BNR pentru finalul lui 2013. În 2009, când a fost căderea economică groaznică, de aproape 7%, sistemul a raportat un profit de 816 mil.lei. În septembrie 2012, când s-a atins vârful activelor bancare de 373 de miliarde de lei, pe tot anul pierderea sistemului a fost de 2,3 mld.lei.

În 2009 şi 2010, când ar fi trebuit ca bancherii să-şi facă curăţenie în seifuri, şi când ar fi putut să obţină preţuri bune pentru creditele neperformante, aproape că nimeni nu a  vândut nimic. Toţi s-au ascuns în spatele crizei care trebuia să se termine, nu să continue, iar BNR a încurajat acest lucru prin simpla neimplicare. Ce face acum când îi caută pe bancheri prin cotloane, putea să facă în 2010 şi era mult mai bine. Acum, când avem doi ani de creştere economică, de peste 3% pe an, toţi bancherii se reped să-şi vândă “npl-uri” (non performing loans) la discounturi care se învart în jurul a 90%. În 2010, când li se oferea un discount de 70%, nu era bun, era prea mic. Acum 90% este considerat chiar un discount foarte bun, pentru că alternativa este să nu mai ai nimic după un împrumut acordat unui IMM, (SME cum se spune în limbaj de power point).

 În cinci ani, bancherii nu au fost în stare să formeze o piaţă funcţională şi unitară a activelor şi a npl-urilor, deci nici a preţurilor pentru garanţii şi pentru credite. Aceasta este treaba lor, nu a clienţilor, vulturilor de npl-uri sau a evaluatorilor, care sunt de partea cealaltă a baricadei. Aceasta este o problemă sistemică, extrem de serioasă pentru că dă naştere la abuzuri, la cumetrii între bancherii de nivel 2,3 sau 4, evaluatori, proprietari, foşti debitori şi viitori noi proprietari ai activelor recumpărate la discount. Devalizarea din anii `90 a băncilor de stat a fost înlocuită cu devalizarea băncilor private.

Când ar fi trebuit  să accelereze creşterea economică, sistemul bancar trage înapoi businessul, fiind rigid, scump, învechit, rentier şi care aşteaptă să vină ora 18:00.

Cele 10 puncte slabe ale sistemului bancar după cinci ani de criză:

1.     Sistemul bancar se restrânge pe creştere economică - băncile mamă îşi cer liniile de finanţare înapoi pentru că banii stau degeaba la Bucureşti. În loc să intre banii în România, banii ies, băncile, cu acţionariat străin ajungând să se bazeze pe economisirea internă a românilor, şi aşa săracă. De la 373 mld. lei în septembrie 2012, activele bancare au coborât la 365 mld.lei în decembrie 2012 şi la 362 mld.lei în decembrie 2013. În martie 2014 activele bancare au ajuns la 352 mld.lei, deci un minus de 10 mld.lei în trei luni, adică peste 2 mld.euro., adică 50.000 de posibile credite ipotecare au dispărut. Poate a dispărut şi o datorie echivalentă, dar România nu este în postura de a lăsa banii să plece. Aceşti bani care se pierd acum nu vor mai veni aşa uşor înapoi.

2.     Clienţii buni plătesc preţul creditelor neperformante anterioare date de bănci. Cum a zis odată un bancher, la costul unui credit nou, trebuie să adauge 2-3 puncte procentuale la dobândă, pentru că atât este nivelul de npl-uri în România. Dar ce treabă are un credit nou, un client bun, cu npl, pe care nu l-a dat el? Răspuns: aceasta este riscul finanţării. Din acest motiv, împrumuturile sunt scumpe în România. Dar şi clienţii buni sunt frustraţi, şi nu mai apelează la noi credite, cu toate că ar avea capacitate de îndatorare şi nu ar avea probleme cu rambursarea. Cum poţi să explici unui client că la depozite dobânzile sunt 3-4%, iar la credite depăşesc 10%, iar la cele pentru consum se duc spre 15%? Iar la carduri dobânda trece de 20%.

3.    În continuare bancherii aşteaptă să vină clienţii la ei, cu căciula în mână ca să le dea un credit ca şi când le-ar face un mare favor. Perioada anilor `90, când tu client “dădeai” ca să iei un împrumut,  s-a transmis mai departe şi la mijlocul anilor 2000, în sistemul bancar privat. De aceea România are un nivel atât de ridicat de credite neperformante.

4.     Acţionarii băncilor de la Bucureşti sunt slabi şi burghezi, care dacă nu mai sunt nevoiţi să trimită bani în România, să acopere pierderile sau să majoreze capitalul, sunt cei mai fericiţi. De ce ar vrea un director de la Atena, Paris, Viena, etc. să-şi bată capul cu o restructurare mai dură în România, de ce să clatine barca care tocmai a fost astupată să nu ia apă până trece criza? Plus că ceva operaţiuni în România ţin pe head count-ul centralei destul de mulţi oameni. Nu cred că grecii şi austriecii pot fi înlocuiţi din acest punct de vedere.

5.     Modalitatea de autorizare a conducătorilor de bănci de către BNR şi faptul că nu există o generaţie de bancheri tineri în spate care să ia locul celor de acum şi să opereze într-un alt mod. Nimeni nu riscă să încerce altceva. Dacă clientul vine la bancă, bine, dacă nu, nu e nicio problemă. Banca poate trăi şi din creditele date până acum. Aceasta este şi o problemă a Băncii Naţionale care cere “ani de experienţă” ca să dea aprobare pentru poziţii de conducere.  Prin aceste aprobări sistemul de management, în loc să se deschidă, se închide şi mai mult, câţiva oameni învârtindu-se în cerc, pe aceleaşi poziţii. Practic BNR le-a acordat nişte rente. Dar anii de experienţă bancară nu au împiedicat apariţia npl-urilor, ci dimpotrivă a permis mai degrabă abuzurile de creditare sau de risc. În sistemul bancar trebuie să intre oameni şi din alte sectoare care să vină cu idei proaspete, cu alte abordări, cu altă relaţie cu clienţii, cu energie şi determinare ca să schimbe lucrurile.  Poate un director de la Zara, o companie, care are în spate o logistică extraordinară şi un sistem informatic de vârf, ar fi mult mai bun pentru o poziţie în retailul bancar decât un bancher cu zece ani experienţă. Dacă BNR nu va schimba modalitatea de autorizare a conducătorilor de bănci, nu vom vedea un aer proaspăt.

6.     Sistemul bancar românesc nu este chiar aşa de primitor, nu încurajează venirea investitorilor, este costisitor şi birocratic.  Iar băncile care operează deja ştiu acest lucru şi nu le este frică că ar putea să vină altcineva. În condiţiile în care din sistem ies bani şi investitori cu forţă– cazul RBS – principala preocupare a BNR ar trebui să fie atragerea de noi jucători, să le întindă covorul roşu, numai să vină în România. Dacă un producător de panificaţie vinde halva în ţările scandinave, de ce Banca Naţională nu ar aduce un investitor suedez în sistemul bancar? Dar pentru asta şi BNR trebuie să cureţe sistemul şi să arate că este profitabil, nu că se îneacă în npl-uri. În noul mandat, conducerea BNR ar trebui să îşi asume şi atragerea de noi investitori, astfel încât 80% din sistem să nu fie controlat numai de 10 grupuri.  Birocraţia BNR aduce un cost pentru cine vrea să intre în piaţă, iar acest lucru se vede şi se aude.

7.     Sunt prea multe bănci autorizate să facă de toate şi prea puţine bănci pentru nişe de piaţă. Niciodată o bancă mare, autorizată cu operaţiuni universale nu va şti să opereze pe piaţa medicală, de exemplu, ca o bancă de nişă care numai acolo se învârte. Din acest motiv, sistemul bancar românesc este prizonierul unui sistem universal care face de toate şi la finalul zilei arată că jumătate dintre bănci sunt neprofitabile.

8.     Economia este la mâna băncilor, având în vedere că 95-98% din finanţarea afacerilor este dată de sistemul bancar. Iar nimeni nu arată că vrea să încurajeze alternativele. De la vârfurile sistemului bancar nu are cum să vină o altă abordare de a se găsi noi surse de finanţare pentru companii şi persoane fizice, pentru că ar însemna să li se ia pâinea şi cuţitul. Bursa există dar lipseşte cu desăvârşire de pe piaţa finanţărilor, iar fondurile de investiţii caută numai oportunităţi, nu să formeze o piaţă. În condiţiile în care sistemul bancar se răstrânge, iar acordarea de credite va deveni mai dificilă, cine va mai acoperi golul? Deja acest lucru se vede în economie, sistemul financiar românesc fiind arhaic şi fanariot. Iar acest lucru pare să nu ridice mari întrebări celor care conduc România, atât politic, cât şi economic.

9.     Bancherii spun că nu mai acordă credite atâta timp cât clienţii nu vin şi ei cu partea lor în business. Dar clienţii şi-au tras partea lor în anii de boom cu ajutorul bancherilor, pentru că banii au plecat în afară sau în ţară tot prin sistem. Dacă le-ar reaminti clienţilor unde le sunt banii, poate o parte dintre ei s-ar reîntoarce în România şi în afaceri. Nu se poate ca economia să îşi revină de la sine fără ca “plapuma” să nu fie dată puţin la o parte.

10.    Băncile au crescut în anii `90 şi 2000 pe inflaţie mare şi cu un curs valutar administrat, care a dat naştere la nişte marje de rentabilitate foarte mari pe volume mici de business. Acum, când inflaţia a scăzut de nici nu o mai vezi, iar cursul se învârte în cerc, bancherii nu ştiu să lucreze cu marje mici şi cu volume mari pentru că nu au fost învăţaţi să facă business. Acel model al anilor `90 şi 2000 apune.  

 

Paradoxurile sistemului bancar românesc : Activele scad când revine creşterea economică; depozitele cresc, dar creditele scad, numărul de salariţi şi sucursale scade, iar salariile cresc
Ani Active bancare (mld.lei)  Profit/pierdere (mld.lei) Depozite (mld.lei) Credite (mld.lei) Credite neperformante (%) Sucursale  Salariaţi    Salariul mediu   net sistem      bancar (lei)
dec.2008 314 4.6 151 215 - 6552 71622 3028
dec.2009 330 0.816 167 247 7.89 6425 67898 3765
dec.2010 341 -0.516 177 270 11.8 6137 66753 3758
dec.2011 353 -0.777 187 294 14.3 6046 65772 3904
dec.2012 365 -2.3 197 305 18.2 5723 61769 3833
dec.2013 362 0.049 216 299 21.87 5492 58612 3831
Sursă: BNR, date ZF                

Marţi şi miercuri avem ZF Bankers în care vom discuta cu bancherii şi o parte din aceste puncte: încotro se îndreaptă sistemul bancar?