Apropierea faţă de Occident şi productivitatea peste medie au atras investitorii. Preţul terenurilor din Banat a ajuns la 7.000 euro/hectar, dublu faţă de restul ţării

Terenurile agricole din Banat au ajuns să se tranzacţioneze la preţuri între 5.000 şi 7.000 euro/hectar după ce piaţa din regiune s-a aglomerat ca urmare a lichidităţilor pompate aici de investitorii străini, dar şi pe fondul mişcărilor făcute de fermierii români care au demarat la rândul lor adevărate programe de achiziţii.

Cotaţiile din Timiş sau Arad au ajuns astfel să fie comparabile cu cele din Polonia, această regiune fiind prima de pe piaţa locală care tinde să ajungă să aibă preţuri la terenurile arabile comparabile cu cele din alte economii europene.

„Am cumpărat 10 hectare cu 6.500-7.000 euro/hectar în acest an. Îmi reproşez că nu am cumpărat mai devreme teren, este cea mai mare greşeală pe care am făcut-o. Când preţurile erau mici, am preferat să iau două camioane de transport care între timp s-au uzat. Îmi pare rău acum“, spune fermierul Samson Popescu, proprietarul Semis­lend Company, o fermă de 300 de hectare în apropiere de Timişoara.

El spune că tranzacţiile se fac acum greu pentru că piaţa este aglomerată, iar cele mai atractive suprafeţe au fost deja achiziţionate de jucă­tori cu viziune pe termen mediu şi lung.

„O treime din terenurile din judeţul Timiş au ajuns deja la străini. Fermierii români nu au fost informaţi de valoarea terenurilor. Terenurile sunt bune, avem influenţă mediteraneană iar seceta este mai rară“, spune Popescu, care deţine numai 15% din terenurile din ferma sa.

Judeţele Timiş şi Arad au la dispoziţie 500.000 de hectare de teren arabil ce se pretează pentru producţia de cereale, ceea ce înseamnă active de cel puţin 3 miliarde de euro concentrate pe o rază de câteva sute de kilometri. Productivitatea medie la cereale în ultimii cinci ani în Timiş şi Arad s-a ridicat la 3,4 tone/hectar, ceea ce înseamnă încasări de 600 euro/hectar la preţurile din prezent. Atât Timiş, cât şi Arad sunt între primele zece judeţe în funcţie de producţia totală de cereale în ultimii cinci ani.

Creşterea preţurilor la terenurile agricole din Banat a fost alimentată de faptul că această regiune a reprezentat una dintre primele opriri ale in­ves­tito­rilor străini aflaţi în goana după pla­sa­mente în active mult mai ieftine faţă de cele comparabile din ţările lor de origine din Europa de Vest. Rând pe rând italieni, germani, olandezi sau danezi au cum­părat ferme în Banat sau au ridicat afaceri de la zero în agri­cultura din zonă. Banii aduşi de investitori au făcut ca piaţa să fie lichidă, iar fer­mierii ro­mâni au fost urmă­torii care s-au înscris în cursa pentru a cum­păra teren. În lipsa in­ves­ti­torilor străini, creş­terile de preţ nu erau sus­ţinute sufi­cient pentru că antre­pre­norii români se mul­ţumeau să îşi dezvolte afacerile pe baza contractelor de arendă pe termen lung.

„Străinii au ridicat „potul“ la preţul terenurilor, cumpără orice, chiar şi suprafeţe foarte mici de câteva arii. Am cum­părat eu recent cu 9.800 euro/hec­tar. Merită să cumperi chiar şi la acest preţ pentru că nu iei pentru un an. Iei pentru o viaţă, pentru copii. Este cea mai bună investiţie, nu cere de mân­care“, spune Dimitrie Muscă, pro­prietarul Combinatului Agroin­dustrial Curtici, o afacere în agricultură ce rulează 20 mil. euro/an.

O parte din primul val de investitori străini în agricultură sosiţi în Banat acum aproape un deceniu au marcat profitul din creşterea preţurilor şi au ieşit de pe piaţă însă jucătorii mari cu plasamente pe termen lung rămân în piaţă. Investitori precum italianul Luciano Martini (Emiliana West Rom - 10.000 de hectare şi ferme zootehnice), suedezii de la Ingleby (11.000 de hec­tare) sau fonduri de investiţii precum Agrarius (4.200 de hectare) sau Ger­managrar (8.000 de hectar) au poziţii de forţă pe piaţa agricolă din Banat, iar interesul unor astfel de com­panii este atât pentru recoltele de cereale şi seminţe oleaginoase, dar şi pentru câşti­gu­rile poten­ţiale din aprecierea din viitor a pre­ţu­rilor la teren.

„Terenurile in­teresante pentru investi­tori şi ale căror preţuri pot creşte în viitor sunt cele unde solul este fertil şi unde se poate iriga“, spune Dimitrie Muscă de la CAI Curtici.

Preţul mediu al terenurilor arabile pe piaţa locală a ajuns la o medie de 4.000 euro/hectar după ce a crescut de 25 de ori în ultimul deceniu, cu un ritm mediu de apreciere anuală de 40%. Cotaţia medie a terenurilor locale este apropiată de cea din Franţa şi Brazilia, dar peste valoarea unui hectar din Australia, Ungaria sau Canada.

Piaţa terenurilor agricole din România s-a liberalizat la începutul acestui an pentru investitorii persoane fizice din Uniunea Europeană, în consecinţă guvernul a adoptat o lege a tranzacţiilor cu terenuri agricole ce dă întâietate la achiziţie comunităţii locale. România are a şasea suprafaţă agricolă din Uniunea Europeană, cu 13,6 milioane de hectare, din care 8,5 milioane de hectare arabile şi o poziţie strategică la Marea Neagră.