Antreprenorii locali încep să ridice glasul: Suntem cocoşaţi de taxe, suntem alungaţi din oraşe, statul nu face decât să omoare investiţiile, iar pe 25 ale lunii, dacă nu am bani în cont mă execută. Nu ştiu dacă o ducem bine

Autor: Cristian Hostiuc 05.10.2014

De la Bucureşti, unde se învârt marile companii, multinaţionalele sau oamenii de afaceri puternici, business-ul local nu intră chiar în topul priorităţilor. Companiile sunt mult mai mici, iar antreprenorii locali nu sunt atât de cunoscuţi la nivel naţional, „nu trec sticla”,  deci pot să nu fie luaţi în considerare, nu intră în breaking news.

Criza prelungită, lipsa încrederii în viitor, pe care nu îl mai văd, şi mai ales mediul economic românesc stresant îi face pe antreprenorii locali să devină mai vocali, să se revolte, chiar dacă acum într-un cadru mai restrâns, în cercul lor din oraş sau din judeţ.

Ei cred că statul le ia tot prin taxe (taxa pe stâlp) şi impozite şi nu le dă nimic înapoi, nicio facilitate, nicio autostradă (parcă aici în Moldova vor să rămânem săraci), nu le aduce niciun investitor străin (să vină străini nu ne ferim, avem nevoie de investiţii în Constanţa), şi oricum discută numai cu multinaţionalele (cărora le dă HG-uri, iar nouă ne trimite DNA-ul – Bucureşti).

Dacă firmele mari au reuşit să treacă prin criză mai puţin lovite, companiile româneşti care activează local au fost lovite în plin, au ajuns pradă Fiscului, băncilor (condiţiile de restructurare a creditelor sunt grele, spune un antreprenor) şi autorităţilor locale (Mazăre), iar ca să reziste şi să obţină contracte trebuie să fie în acelaşi partid care este la putere sau în aceeaşi camarilă locală.

Antreprenorii locali au început să ridice glasul şi la adresa politicienilor, guvernului, statului, dar şi la adresa băncilor. De ce să plătesc eu creditele neperformante, se întreabă Niculae Apostol, proprietarul Kosarom. M-am dus la bancă cu o analiză din ZF privind costul creditelor şi le-am cerut să-mi reducă dobânda (aproximativ două puncte procentuale din costul unui credit nou reprezintă riscul pentru creditele neperformante acordate anterior) – n.r. Cum pot eu să am un cost mai bun pe produs dacă nemţii iau credite cu 2%, iar eu plătesc de 3-4 ori mai mult, spune un antreprenor din Braşov. La un transfer de 5.000 de euro în Austria plăteşti 5 euro, iar în România la aceeaşi bancă plăteşti 25 de euro, de ce, spune un antreprenor din Cluj.  


„Problema acum nu o reprezintă dobânzile la credite, ci politicile conservatoare ale băncilor“

Ca să iasă din sărăcie regiunea Moldovei ar trebui să beneficieze de facilităţi speciale pentru a atrage investiţii

Adevăratul genocid economic: companiile locale şi multinaţionale au nevoie de 200.000 de muncitori calificaţi pentru că au comenzi, iar Bucureştiul, rupt de realitate, oferă absolvenţi de facultate pe bandă rulantă, de care nimeni nu are nevoie

„Să fim realişti, fără multinaţionale şi fără finanţare de afară noi nu am fi crescut“

Drama actuală a antreprenorilor români, care nu au mai apucat să facă bani din inflaţie, curs, privatizări, salarii, lipsa concurenţei sau credite


De ce cresc toate utilităţile, azi gazul cu 5%, apa cu 20%, iar energia cu 10%, le-am dat totul la străini, se revolta un antreprenor din Iaşi. Acum vine iarna şi o să moară toate vânzările (populaţia o să trebuiască să plătească facturi mai mari la întreţinere), afirmă un antreprenor din Constanţa, unde gigacaloria lui Mazăre are cel mai ridicat preţ din toată ţara.

Toţi se întreabă unde se duc banii pe care îi plătesc lună de lună la stat, pentru că nu se vede nimic. Spitalele sunt la fel, nu se mai învaţă carte, iar tinerii nu ştiu nimic, nici să ţină un ciocan în mână, drumurile sunt la fel de proaste, cu toate că plătesc taxa pe benzină (euroacciza), iar politicieni şi pe guvernanţi nu îi interesează ce se întâmplă cu noi, din partea lor putem să şi închidem (să vină ministrul IMM-urilor din biroul lui şi să vadă cu ce ne confruntăm, a cerut un antreprenor din Constanţa).

Furia antreprenorilor s-a îndreptat şi către ZF: Să veniţi aici, în mizeria noastră, să vedeţi cum este, voi scrieţi numai despre lucrurile macro, de sus, dar business-ul se face aici jos, la talpă, veniţi să scrieţi realitatea, nu numai despre companiile mari care vă plătesc (antreprenorul Gheorghe Avram, de la DAS Iaşi).

Am încercat să redau prin câteva fraze culese la întâlnirile dintre Volksbank, ZF şi comunităţile locale, în cadrul proiectului editorial ”România pe profit”, ceea ce cred  şi simt acum antreprenorii locali despre cum merge economia (nu merge bine deloc), despre cum este mediul de afaceri local (depresiv) şi care se uită spre Bucureşti în speranţa unei soluţii salvatoare.

Atâta timp cât antreprenorii locali nu îşi vor face simţită vocea cu mai multă tărie şi libertate, atâta timp cât ei nu vor cere socoteală primarilor, parlamentarilor lor, până la urmă miniştrilor, premierului şi preşedintelui, şi nu invers, când antreprenorii trebuie să se ducă cu şapca în mână şi cu geanta de bani la partid ca să respire, cei de la Bucureşti nu îi vor băga în seamă.

Fiecare business local are în spate câţiva angajaţi, cu familiile lor, iar adunaţi ajung la două milioane, ceea ce reprezintă o forţă. Din acest motiv antreprenorii locali ar trebui să fie conştienţi de acest lucru şi să îşi folosească această putere la nivel naţional.

Dacă nu protestaţi public, dacă nu vă ridicaţi în picioare, mâine veţi fi şi mai mult asupriţi economic.