Premiile Bienalei 2014/ de Ziarul de duminică

Premiile celei de-a XI-a ediţii a Bienalei Naţionale de Arhitectură (BNA 2014) au fost decernate săptămâna trecută de Uniunea Arhitecţilor din România (UAR), în cadrul unei Gale desfăşurate la Teatrul Naţional Bucureşti. Evenimentul l-a avut ca invitat special şi preşedinte de onoare pe reputatul arhitect canadian de origine română Dan Hanganu. „Calitatea proiectelor este foarte bună! Aveţi de ce să fiţi mândri!”, a apreciat domnul Hanganu lucrările prezentate în cadrul Bienalei.Au fost acordate şapte premii, medalia preşedintelui UAR şi medalia Opera Omnia,.

Premiul pentru Arhitectura locuinţei, la categoria locuinţe individuale, a fost câştigat de arhitecţii Bogdan Pavel Babici şi Eliodor Streza pentru „Locuinţa eco urbană Alexandrina”, din Bucureşti. La secţiunea locuinţe colective, premiul a fost adjudecat de arhitecţii Adrian Untaru, Bogdan Brădăţeanu, Andrei Şerbescu, Valentina Ţigâră, Simina Ignat şi Claudiu Forgaci pentru proiectul „Complex de locuinţe în Bucureşti pe Strada Dogarilor”.

La următoarea categorie, Arhitectura dotărilor comunitare şi de producţie, premiul a revenit arhitectului Szabolcs Korodi pentru proiectul „Amenajare loc de îmbăiere pe lacul Tineretului”, din Sovata, Judeţul Mureş.

În cadrul secţiunii de Patrimoniu cultural, a fost premiat arhitectul Constantin Gorcea pentru lucrarea „Centrul de arhitectură, cultură urbană şi peisaj Uzina de Apă”, din Suceava.

Pentru Arhitectura spaţiului interior, premiul a revenit arhitectului Attila Kim, care a realizat expoziţia artistului Mircea Cantor, din cadrul Muzeul Naţional de Artă Contemporană din Bucureşti.

La categoria Arhitectura spaţiului public şi urbanism, a fost premiată arhitecta Cerasella Crăciun pentru proiectul de amenajare peisagistică a terasei Promenada Mall din Bucureşti.

La rubrica publicaţiilor de arhitectură au fost acordate două premii: Asociaţiei Zeppelin pentru cartea „Dincolo de oraş” şi domnului Horia Radu Moldovan, autorului cărţii „Johann Schlatter: cultură occidentală şi arhitectură românească (1831-1866)”.

În cadrul galei au mai fost acordate şi mai multe premii speciale. Astfel, preşedintele Uniunii Arhitecţilor din România, prof. dr. arh. Viorica Curea, a acordat medalia preşedintelui UAR arhitecţilor Oliver Nemeş, Adrian Roşca şi Laura Nemeş pentru proiectul Hotelului Privo din Târgu Mureş.

La rândul său, preşedintele de onoare al ediţiei din acest an a Bienalei, arhitectul Dan Hanganu, a acordat un premiu special pentru proiectul „Casa Om”, din Hărman, judeţul Braşov, realizată de arhitecţii Ondin Opriţă şi Mihai Roşca.

Nu în ultimul rând, în cadrul galei au fost acordate două medalii Opera Omnia arhitectului Sever Niţă şi prof. dr. arh. Emil Barbu Popescu.

Locuinţa eco-urbană Alexandrina a fost descrisă astfel pe site-ul Bienalei, uar-bna.ro:

Alegerea terenului pentru viitoarea casă a fost determinată de vecinătatea imediată a parcului Herăstrău, fapt care a adus la alegerea unui teren relativ mic cu vecinătăţi destul de ostile. Rezultanta directă a fost o desfăşurare pe verticală a spaţiilor (garaje la parter, zona de zi la etajul 1, zona de noapte la etajul 2 şi zona de relaxare cu terasă şi spa la etajul 3 (în compensarea curţii mici şi umbroase de la nivelul terenului). Deşi situată într-un sit puternic construit ca POT şi CUT, cu o suprafaţă mică a terenului comparativ cu nevoile beneficiarului, volumetria, prin retrageri şi terasări, reuşeşte să creeze zone înverzite şi luminate natural direct pe toată înălţimea clădirii. La acest lucru contribuie şi secţiunea casei realizată cu planuri la jumătate de nivel care crează un spaţiu interior unitar, spectaculos, dinamic, fluent, comunicativ, uşor de intuit şi parcurs de la un etaj la altul.
În contextul străzii, faţada cortină de la stradă se orientează spre lumina de sud-est în timp ce aliniamentul străzii este susţinut de ansamblul balcoane metalice îmbrăcate în vegetaţie. De asemenea este menţinută înălţimea cornişei străzii prin retragerea etajului 3. Decroşul volumetric realizat în faţada sud are un rol multiplu: evită amplasarea vitrajelor direct către clădirea vecină; asigură iluminarea naturală est a camerelor situate în spatele lotului; asigură lumina vest spre zona de zi de la etajul 1 şi 2; crează o zonă de terasă adiacentă livingului (peste parter).

Scara şi liftul amplasate central au închideri şi balustrade din sticlă şi devin astfel un turn de ventilare naturală prin ventilarea în partea de sus la ieşirea pe terasă şi asigură pătrunderea luminii naturale directe pe toată înălţimea casei.
Realizarea proiectului s-a axat pe două direcţii distincte dar care au fost urmărite în paralel datorită interconectărilor rezultate: elementele de arhitectură pasivă (reduc costurile investiţiei şi utilizarii) şi proiectarea sistemelor active.

Elementele de arhitectură pasivă sunt direct legate de amplasarea terenului, de un plan conceput în funcţie de punctele cardinale (însorire), de vecinătăţi, de direcţiile cu privelişte. Astfel s-au utilizat: umbrirea zonelor puternic însorite (în special cu vegetaţie); tâmplărie de aluminiu şi sticlă cu înalt grad de protecţie termică şi solară; termoizolarea exterioară -15 cm vată bazaltică; ventilaţia şi lumina naturală.

Ca sisteme active s-au folosit: pompa de căldură (dublată de centrala termică cu combustibil gazos); încălzirea radiantă în pardoseală; încălzirea şi răcirea radiantă prin pereţi şi tavane; ventilaţia cu aport de aer proaspăt şi schimbător de căldură; panouri solare; dezumidificarea zonei de spa; generator electric (în special pentru pompa de căldură, dar şi pentru iluminat); iluminat eonomic cu LED; controlul centralizat al întregului sistem prin B.M.S. (Building Management System).

Complexul de locuinţe de pe strada Dogarilor a fost descris astfel pe site-ul Bienalei, uar-bna.ro:

Una dintre cele mai importante şi problematice aspecte ale oraşului Bucureşti astăzi este densificarea rapidă a zonei centrale. Deşi credem că densitatea poate, şi de multe ori trebuie să fie văzută ca o formă de sustenabilitate, admitem, de asemenea, că relaţia de multe ori fragilă dintre locuirea într-un cartier vechi şi creşterea densităţii ar putea uneori modifica considerabil locul, reducându-i din calităţile actuale. Proiectul nostru caută un răspuns pertinent la această problemă. Acesta încearcă să medieze între diferite mărimi şi densităţi, într-un cartier destul de central caracterizat de străzi mici, parcele lungi, înguste şi un puzzle de clădiri vechi şi noi de toate tipurile şi scările. Clădirea caută să păstreze, la propria ei scară, porozitatea şi „profunzimea” parcelelor înguste, în timp ce încearcă să redea o parte din aspectul de „colaj” al împrejurimilor.

În acelaşi timp, proiectul propune un tip de locuire pe care o consideră adecvată pentru centrul oraşului contemporan: un loc în care spaţiile relativ mici şi densitatea sunt completate de diversitate şi spaţii comune mai largi. Cele mai multe dintre apartamente sunt diferite unul de celălalt, nu numai ca dimensiuni, dar mai ales ca tipologie: ele variază de la studiouri, la apartamente cu patru camere – fiecare dintre ele pe unul, două sau chiar trei etaje, având curţi private, balcoane sau terase de diferite dimensiuni. Toate acestea sunt completate de o serie de spaţii interioare şi exterioare comune (terase, cafeteria, holuri mari etc.), în timp ce parterul oferă mai multe spaţii comerciale şi ateliere de închiriat, spre stradă şi spre curtea interioară.  Apartamentele sunt gândite în aşa fel încât să permită o mare flexibilitate, făcând posibilă conectarea (orizontală sau verticală) a două sau mai multe unităţi mici într-una mai mare, ceea ce a condus, în cele din urmă, la o clădire formată din 77 de unităţi rezidenţiale, oferind 50 de tipuri de apartamente.