Pentru denominarea în LEI a tarifelor serviciilor de telecomunicaţii

La 1 decembrie 2014, Ziarul Financiar ”îşi asuma trecerea completă la leu”, însemnând ca începând de atunci ”toate articolele din paginile ZF vor indica valori ale cifrelor de afaceri, ale profiturilor, ale tranzactiilor sau ale altor indicatori financiari exprimate in primul rand in lei”. Este o acţiune lăudabilă şi normală dat fiind faptul că leul este moneda naţională. Dar, ar trebui mai mult decât practica/formalismul de a prezenta cifrele in lei. România, ţară a cărei monedă naţională încăeste leul, ar trebui să aibă toate tarifele, sau preţurile serviciilor, bunurilor denominate numai în lei.  

Şi exemplific cu telecomunicaţiile, unde marii operatori (Orange, Vodafone, Telekom) au tarifele serviciilor denominate în Euro. Excepţia este UPC România şi partial RCS&RDS, care are tarife denominate in lei (Internet,TV) şi în Euro (telefonie). Chiar şi ANCOM, autoritatea de reglementări a telecomunicaţiilor, denomineaza în Euro tarifele (terminare, etc.), preţurile (licenţe, etc.)

De ce sunt denominate tarifele din telecomunicaţii în Euro atâta vreme cât moneda naţională este Leul? Din comoditate sau din neîncredere în moneda naţională? Unii operatori motiveaza aceasta prin unele cheltuieli, de capital mai ales, care se fac in Euro, iar fluctuaţia parităţii monedei naţionale faţă de euro face imprevizibilă suma în lei a importurilor în Euro. Este o poziţie şi de comoditate a operatorilor noştri, care transferă astfel riscul lor către cele circa 25 milioane SIMuri existente pe piaţa noastră. Ca urmare, utilizatorii finali nu ştiu ce sume au de plătit (lunar) pentru servicii cu tarife denominate în Euro. Mai mult, în perioade de turbulenţe ale monedei naţionale utilizatorii finali plătesc mai mult pentru acelaşi serviciu.

De ce ar trebui revenit la moneda naţională şi denominate în lei tarifele serviciilor de telecomunicaţii (telefonie, Tv, Internet) din România? In primul rând, pentru că moneda naţională este leul. Ca urmare, marea majoritate a românilor au salariile denominate in lei şi nu în Euro, astfel că tarife denominate în Euro devin impredictibile la plată. Marea majoritate a bunurilor, produselor şi serviciilor pe care românul le cumpără din salariul denominat şi plătit în lei au preţurile denominate in Lei. Ceapa, merele, roşiile, chiar şi cele importate, au preţuri în lei. Apoi, în România contabilitatea companiilor, inclusiv a operatorilor de telecomunicaţii, se ţine în moneda naţională, leul. În fine, un ultim argument poate fi şi faptul că trecerea la moneda naţională Euro nu pare iminentă, pentru a spera prea curând la denominarea în Euro a salariilor.

Câteva argumente macroeconomice pentru liniştirea operatorilor - în ultima vreme leul pare să se fi stabilizat în raport cu Euro (variaţii mici in intervalul 4,4-4,45 lei pentru un euro), iar inflaţia a scăzut continuu în ultimii ani, astfel că riscul pare a se diminua. Chiar şi în aceste condiţii liniştitoare, pentru predictibilitatea cheltuielilor in lei aferente importurile denominate în Euro, operatorii noştrii de telecomunicaţii au la îndemână hedging-ul pentru minimizarea riscului şi a cheltuielilor financiare. Nu şi utilizatorii finali!

Telecomunicaţiile din România ar trebui să revină la normalitate, la tarife denominate în lei, aşa cum era înainte de lansarea pe scară largă a servicilor de telefonie mobilă.

Tonul ar trebui să-l dea autorităţile şi în primul rând ANCOM, autoritatea de reglementări, şi MSI, ministerul comunicaţiilor, care ar trebui să-şi denomineze în lei toate tarifele şi preţurile cu care lucrează: tarife de interconectare, tarife de închiriere, tarife de utilizare a spectrului, preţurile licenţelor, etc. şi să ceară operatorilor acelaşi lucru.

Apoi, Consilului Concurenţei ar trebui să analizeze, poate împreună cu ANCOM, dacă nu sunt create probleme concurenţiale pe o piaţa cu tarife denominate în mai multe monede.

Şi nu în ultimul rând, ANPC, care are menirea să protejeze utilizatorii finali având astfel printre atribuţii ”să propună Guvernului spre adoptare şi să avizeze proiecte de acte normative în domeniul protecţiei consumatorilor…”, ar trebui să propună guvernului, împreună cu celelate autorităţi, un proiect de act normativ pentru protejarea consumatorul român de servicii de telecomunicaţii prevăzând obligativitatea denominării tarifelor în lei, moneda naţională a României.

Nu este pentru prima data când solicit public normalitate prin denominarea tarifelor serviciilor de telecomunicaţii în moneda naţională, dar sper să fie ultima, astfel ca anul 2015 să fie unul al intrării în normalitate şi în tarifarea întelecomunicaţiile româneşti.

Dr. Nicolae Oacă, analist telecom, fost consilier al preşedintelui ANCOM