Tsipras acasă la Putin: trădare, disperare, pragmatism? Cine ce are de câştigat sau de pierdut

Grecia are de rambursat astăzi 460 de milioane de euro Fondului Monetar Internaţional, ceea ce va goli cuferele guvernului de la Atena. Unii analişti şi jurnalişti speculează că dând prioritate unor investitori ca FMI în dauna furnizorilor sau pensionarilor, Grecia se îndreaptă spre sau chiar este într-un default mascat.

Sub aceste presiuni financiare, la care se adaugă critici din propriul partid şi de la propriul electorat că îşi încalcă promisiunile electorale de a sta neclintit în faţa creditorilor internaţionali, premierul elen Alexis Tsipras s-a întâlnit ieri la Moscova cu preşedintele rus Vladimir Putin.

 

Cel fără de păcat să arunce primul piatra

Înaintea vizitei presa rusească a vehiculat ideea că Putin va oferi Atenei finanţare în schimbul accesului companiilor ruseşti la active strategice elene. În timp ce criza economică din Rusia şi faptul că rezervele valutare ale Moscovei au ajuns la cel mai scăzut nivel din 2008 duc pe tărâmul fanteziei un eventual ajutor financiar dat de Rusia Greciei, nu se poate tăgădui că Grecia are nevoie de orice fel de ajutor, fie el reducerea preţului gazelor naturale pe care i le vinde Gazprom sau posibilitatea de a-şi vinde produsele pe piaţa rusească. Rusia a interzis anul trecut importurile de produse agroalimentare din ţările UE ca răspuns la sancţiunile economice şi financiare impuse de statele occidentale. În timp ce un tratament special acordat de Rusia Greciei enervează Comisia Europeană, Germania a făcut clar că nu este îngrijorată că Atena va sabota planurile UE de a pune presiuni suplimentare pe Rusia. De altfel, vizita efectuată luna trecută la Moscova de premierul italian Matteo Renzi nu a stârnit atâta vâlvă ca vizita lui Tsipras. De asemenea, în Austria, care a avertizat că Grecia se „joacă periculos“ apropiindu-se de Kremlin, la conducerea OMV a venit preşedintele boardului companiei germane Wintershall, Rainer Seele, un personaj cu vădite „slăbiciuni“ de afaceri pentru Rusia.

Mai important pentru Tsipras, vizita sa la Moscova şi întâlnirea cu Putin arată votanţilor şi membrilor parlamentului că guvernul său îşi ţine deschise opţiunile geopolitice în pofida presiunilor de la Bruxelles, notează The Wall Street Journal. Problema cea mare a grecilor este că guvernul nu pare interesat să repare încrederea partenerilor din zona euro, care şi-au pierdut răb­darea cu eschi­vările Atenei de a implementa re­forme, ci din contră, agită spiri­tele, poate pentru a putea învinovăţi forţele externe pentru problemele de acasă.

Beneficiile unei astfel de situaţii sunt evidente pentru Putin şi pentru maşinăria de propagandă a Moscovei, deoarece Kremlinul este nerăbdător să scoată în evidenţă şi să lărgească spărturile din frontul occidental contra politicilor pe care Rusia le duce în Ucraina. Vizita lui Tsipras a fost lăudată de oficiali ruşi cu mult timp înainte de a avea loc drept un semn că liderii UE vor ca tensiunile legate de Ucraina să se termine. Cititorii presei ruseşti sunt bombardaţi cu articole de genul „Când va curma Rusia durerea Occidentului?“, o referire la interzicerea importurilor agroalimentare din UE.

 

Zăpăcite de aroma banilor, ţări din UE fac jocul lui Putin

Când Cipru a confiscat în urmă cu doi ani sute de milioane de dolari din depozitele bancare, multe dintre acestea ruseşti, ca parte dintr-un acord de bailout internaţional, Putin a denunţat strategia ca fiind „periculoasă“ şi „necinstită“ şi a avertizat de răcirea relaţiilor, scrie The New York Times.

Dar când l-a primit, recent, la Moscova pe preşedintele cipriot Nicos Anastasiades, Putin jubila. El a salutat relaţiile bilaterale ca fiind „întotdeauna sincere şi prietenoase şi în folosul ambelor părţi“ şi a acceptat să extindă un împrumut rusesc de 2,5 miliarde de dolari şi să relaxeze semnificativ condiţiile acestuia în favoarea Ciprului.

Trecerea de la declaraţii furioase la unele de prietenie eternă nu este ceva neobişnuit pentru Putin.

Este o strategie care, aplicată acum, demonstrează hotărârea Moscovei de a sparge zidul sancţiunilor occidentale construit după anexarea peninsulei Crimeea şi invadarea Ucrainei. Putin a luat metodic la ţintă, folosind şarmul, banii, istoria şi ideologia verigile mai slabe ale UE pentru a-şi mări influenţa în cele mai problematice colţuri ale Europei. Un scop clar este de a sparge unitatea fragilă occidentală în ceea ce priveşte războiul din Ucraina. La nivel de discurs, Tsipras se opune sancţiunilor, pe care le consideră o politică fără rezultat.

Sancţiunile sunt criticate şi de premierul maghiar Viktor Orban. În februarie, Putin a vizitat Ungaria fluturând acorduri economice. Un acord încheiat între Budapesta şi Moscova prevede finanţare rusească de 10 miliarde de euro pentru extinderea centralei nucleare ungureşti cu tehnologie rusească. La extindere vor lucra firme aparţinând unor apropiaţi ai partidului de guvernământ. Ca şi Tsipras, Orban este în conflict cu Bruxellesul, iar apropierea sa faţă de Putin este mai degrabă un mesaj de independenţă dat alegătorilor decât un semn de alianţă cu Moscova. Partidul lui Orban, măcinat de scandaluri de corupţie, îşi pierde rapid din popularitate în favoarea unei formaţiuni naţionaliste cu puternice legături cu Moscova. Orban este nevoit să adopte politici naţionaliste.

Recent, eforturile lui Putin de a seduce guverne europene au deschis o nouă crăpătură în frontul occidental după ce ambasadorul American de la Praga a criticat decizia preşedintelui ceh Milos Zeman de a participa pe 9 mai la o paradă în Moscova.

Până acum niciun stat UE nu şi-a exercitat dreptul de veto în deciziile privind sancţionarea Rusiei. Astfel de decizii pot fi luate doar dacă au acordul tuturor statelor membre.