Fluierul/ de Vasile Alecsandri

În poiana verde am găsit un fluier
Şi i-am zis în treacăt: „O! Fluier perdut,
Ai avut odată mult măestru şuier
Care uimea lumea, ş-acum eşti tăcut.

Astfel şi poetul viu în tinereţe
Gingaş, cu iubire, dulce a cântat,
Dar i-a plecat fruntea trista bătrâneţe
Şi i s-a stins glasul ş-a rămas uitat.”

Fluierul răspunde: „Frate, frăţioare,
A sosit amurgul, jalea ne-a cuprins,
Dar a noastră soartă e mulţumitoare;
Am cântat o doină, şi e de ajuns.”