O piesă de teatru celebră/ de Ziarul de duminică

George Bernard Shaw

Pygmalion

Editura Litera

Traducere din limba engleză de Petru Comarnescu.

Pygmalion este o piesă de teatru scrisă de dramaturgul irlandez George Bernard Shaw în anul 1914, devenită cea mai populară piesă a lui Shaw. A câştigat Premiul Oscar pentru cel mai bun scenariu adaptat pentru film în 1939 Astăzi este cunoscută audienţei sub forma de muzical, My Fair Lady.

Poetul roman Ovidiu, în a zecea carte a Metamorfozelor, spune povestea unui sculptor care s-a îndrăgostit de propria operă. Pygmalion, fiul lui Belus era un sculptor singuratic care a făcut din fildeş sculptura unei femei. El s-a rugat lui Venus (Afrodita), zeiţa frumuseţii şi a dragostei, care din milă, a dat viaţă sculpturii. Din uniunea lui Pygmalion cu femeia sculptată în fildeş a rezultat un fiu denumit Pathos (suferinţă in greacă) . După unii autori, ulteriori lui Ovidiu, statuia se numeşte Galateea sau Elise (Goethe), după confuzia cu Dido (Elissa).

George Bernard Shaw reia mitul şi ideea lui de bază într-o piesă de teatru cu acelaşi nume: Pygmalion. În piesă, profesorul Henry Higgins, un lingvist snob, pariază că va transforma o florăreasă simplă, Eliza Doolittle, într-o atracţie a lumii mondene londoneze numai învăţând-o să vorbească cu un accent specific înaltei clase. Ca şi Pygmalion, el se îndrăgosteşte de propria creaţie, dar aceasta îl respinge căsătorindu-se cu un tânar aristocrat.

Piesa lui George Bernard Shaw stă la baza filmului muzical My Fair Lady.

Eliza reprezintă tipul feminităţii, e unul dintre cele mai reprezentative personaje feminine în dramaturgia lui G.B.Shaw. Eliza doreşte să-şi depăşească propria condiţie, îşi doreşte să devină dintr-o florăreasă o domnişoară educată. Ea se remarcă prin naivitatea şi naturaleţea ei. Eliza este un personaj ambiţios, sensibil, vulcanic.