Pe ultimele locuri în UE: România mai are de recuperat 7 - 8 ani la speranţa de viaţă

O femeie din România trăieşte, în medie, 78,7 ani, în timp ce speranţa de viaţă a unui bărbat născut în România este de 71,6 ani, potrivit datelor aferente anului 2013. În Franţa, ţară care a acordat în ultimele decenii o atenţie deosebită îmbunătăţirii indicatorilor demografici, speranţa de viaţă a femeilor a fost de 85,6 ani în 2013, iar a bărbaţilor a fost de 79 de ani în acelaşi an.

Speranţa de viaţă, indicatorul care arată starea de sănătate a populaţiei unei ţări, este o preocupare constantă a specialiştilor în demografie, care avertizează asupra faptului că guvernele trebuie să îşi facă planuri, pentru creşterea speranţei de viaţă, dar şi pentru recuperarea mai rapidă a decalajelor în cazul unor ţări precum este Ro­mâ-nia faţă de statele dezvoltate, pentru că în prezent progresul tehnologic o permite.

„România are un decalaj de 7 - 8 ani la speranţa de viaţă faţă de alte state din Europa de Vest. (…) Valorile cele mai mici ale speranţei de viaţă la naştere sunt în ţările ex-comuniste, cu valori mai îngrijorătoare la bărbaţi. Dacă dorim o creştere a speranţei de viaţă, aceasta nu se poate face decât prin schimbări sociale şi economice“, a explicat profesorul Vasile Gheţău, director al Centrului pentru Cercetări Demografice al Academiei Române. El a fost prezent ieri la o conferinţă organizată de Institutul Naţional de Statistică pe tematică demografică, la care au participat şi specialişti în demografie din Franţa.

O analiză a profesorului Gheţău realizată pentru intervalul 1960 - 2013 arată că, în statele fost comuniste, speranţa de viaţă a populaţiei a scăzut în perioada 1975 - 1990, ceea ce înseamnă că aceasta a fost perioada în care regimul şi-a atins limitele din punct de vedere social, economic sau medical, iar acesta este un caz tipic în care un sistem social şi politic îşi pune amprenta asupra speranţei de viaţă la naştere. Unul dintre principalii factori care au generat creş­terea speranţei de viaţă a fost „re­voluţia cardio­vasculară“. Factorii medicali (prevenţia, me-dicamente noi, descope­ririle în chirurgie, dezvoltarea ser­viciilor de urgenţă etc.), cei economici (costurile asociate  vindecării bolilor cronice şi reformarea sistemelor de să­nătate), dar şi cei sociali (scăderea consumului de alcool şi tutun) au stat astfel la baza creşterii speranţei de viaţă în ultimii ani, însă statele dezvoltate au avut un avans mai puternic din acest punct de vedere.

„Statelor din Europa Centrală şi de Est le-a luat mai mult timp să intre în această etapă a «convergenţei» decât multora dintre statele Europei de Vest, dar cert este că această convergenţă se întâmplă. Ţinta viitorului este ca speranţa de viaţă să crească cât mai mult în toate statele. Este adevărat că în ultimii 60 de ani speranţa de viaţă a populaţiei a crescut, dar în statele din Vest rata de mortalitate continuă să scadă mult mai rapid decât în Europa Centrală şi de Est“, a explicat France Meslé, cercetător în cadrul INED (Institut national d'études démographiques) din Franţa.

Cea mai mare speranţă de viaţă în rândul femeilor o are Spania (de 86,1 ani în 2013), iar cea mai mică este în Republica Moldova (de 74,9 ani în 2012). La bărbaţi, cea mai mare speranţă de viaţă s-a înregistrat în Elveţia (de 80,7 ani în 2013), iar cea mai mică în Ucraina (66,1 ani).

Media Uniunii Europene indică o speranţă de viaţă de 83,3 ani la femei şi de 77,8 ani la bărbaţi în 2013.

Speranţa de viaţă la naştere, indicator cunoscut şi sub denumirea de durata medie a vieţii, reprezintă numărul mediu de ani pe care îi are de trăit un nou născut dacă ar trăi tot restul vieţii în condiţiile mortalităţii pe vârste din perioada de referinţă. Acest indicator a fost elaborat pe baza datelor privind numărul populaţiei, precum şi a deceselor pe ani de naştere şi vârste, din perioada de referinţă (2013).