Avertismentul unuia dintre cei mai mari investitori din lume: Economia Chinei se îndreaptă spre o aterizare dură
"O aterizare dură este practic inevitabilă. Nu o aştept, o observ", a afirmat Soros într-un interviu la televiziunea Bloomberg.
Soros, care a construit o avere de 24 de miliarde de dolari prin speculaţii pe pieţele financiare, a spus că pariază împotriva indicelui Standard & Poor’s 500, a ţărilor producătoare de materii prime şi a monedelor asiatice şi cumpără titluri de Trezorerie.
Încetinirea economiei chineze se va reflecta asupra restului lumii, chiar dacă autorităţile de la Beijing dispun de mijloace pentru a ţine sub control declinul.
Fostul manager de fonduri de hedging, transformat în filantropist, s-a alăturat altor investitori importanţi, între care Jeffrey Gundlach, de la fondul DoubleLine Capital, şi Scott Minerd, de la Guggenheim Partners, care avertizează asupra riscurilor de scădere a activelor riscante, după ce din iunie vânzările au şters 16.000 de miliarde de dolari din valoarea acţiunilor, în timp ce preţurile materiilor prime au atins cele mai scăzute niveluri din ultimele două decenii.
Îngrijorările legate de China au agitat pieţele globale în acest an, pe fondul scăderii încrederii investitorilor în capacitatea guvernului de a restructura economia evitând o criză.
Soros a avertizat în mai multe rânduri în ultima perioadă în privinţa pericolului repetării catastrofei din 2008.
În septembrie 2011, Soros a afirmat într-o comisie la Washington că criza datoriilor din Grecia, declanşată în Grecia, este mai seriosă decât criza din 2008. El a reitareat ideea în această lună, afirmând că pieţele globale se confruntă cu o criză care aminteşte de cea de acum peste şapte ani.
Soros nu a elaborat definiţia aterizării dure a economiei chineze, dar a spus că o măsură mai corectă a creşterii actuale este 3,5%, faţă de avansul de 6,8% anunţat de autorităţi pentru trimestrul patru.
El a adăugat că datoria nesustenabilă a Chinei şi ieşirile de capital sunt semne ale aterizării dure.
Potrivit estimărilor Bloomberg, ieşirile de capital din China au totalizat circa 843 de miliarde de dolari în primele 11 luni ale anului 2015.
Încetinirea din China se combină cu prăbuşirea preţurilor petrolului şi devalorizări unor monede, amplificând riscul de deflaţie la nivel mondial, consideră Soros.
Preţurile de consum au scăzut în SUA cu 0,1% în decembrie, în timp ce preţurile la producători în China s-au redus timp de 46 de luni consecutiv.
Soros a mai spus că se va mira dacă Rezerva Federală (Fed) a SUA va creşte dobânda de politică monetară la următoarea şedinţă, după ce a decis acest lucru în decembrie pentru prima oară în aproape un deceniu, în pofida faptului că instituţia a anunţat că va mai face acest lucru în 2016.
În opinia investitorului, Fed a făcut o greşeală când a mărit dobânda luna trecută, întrucât aşteptările de deflaţie erau deja instalate, iar probabilitatea ca populaţia să crească cheltuielile este mai scăzută.â
Panica investitorilor, posibil factor declanşator al unei recesiuni mondiale
Teama de pe pieţe trezeşte analiştilor o altă teamă: nu cumva aceasta este atât de puternică încât va trage economia în jos? Ce ar putea calma nervii investitorilor acum când alianţele sunt fragile şi coordonarea „cavaleriei“ lipseşte?
Istoria sugerează că guvernele şi băncile centrale ar trebui să fie foarte atente la acest aspect, însă în condiţiile în care coordonarea la nivel de strategii se află la cel mai scăzut nivel din ultimele decenii, o reacţie coerentă din partea acestora este puţin probabilă, scrie Reuters.
În contextul în care 6.000 de miliarde de dolari au dispărut din valoarea pieţelor de acţiuni la nivel mondial de la începutul anului şi încă 25% din preţurile petrolului deja aflate foarte jos, există riscul real ca nervozitatea investitorilor să devină un catalizator al unei recesiuni la nivel mondial.
Iar când turbulenţele de pe pieţe încep să cristalizeze exact problema în legătură cu care investitorii îşi fac griji, atunci aceste căderi rare, dar periculoase, ale încrederii sunt extrem de dificil de stopat.
În ultimii 28 de ani, sau 336 de luni, numai 12 luni au văzut pierderi mai mari ale indicelui MSCI World decât cele din ianuarie 2016. Mai mult de jumătate din acestea au fost asociate cu crize majore.
Anunţând o reducere a estimărilor de creştere a economiei mondiale de către FMI cu încă 0,2%, până la 3,4%, economistul-şef al Fondului, Maurice Obstfeld, a declarat că pieţele reacţionează „foarte puternic“ la noile date într-un climat volatil, cu aversiune ridicată faţă de risc, dar unul în care puţine elemente fundamentale s-au schimbat.
Predecesorul său Olivier Blanchard este de acord cu acesta, dar avertizează să nu se ignore amploarea crizei de pe pieţe.
„Cât de mult ar trebui să ne facem griji? Aici economia nu mai are un răspuns“, a afirmat Blanchard.
Banca americană Morgan Stanley a anunţat recent că vede 20% şanse ca lumea să se confrunte cu o recesiune în 2016.
Dar de ce toată această panică la început de an? Majoritatea economiştilor dau vina pe un mix de evenimente mai degrabă decât pe un şoc brusc.
Toată lumea vede clar o spirală formându-se, dar puţini pot întrevedea cum se va termina totul. De-acum faimoasa notă „vindeţi (aproape) tot“ emisă de banca britanică RBS săptămâna trecută nu a fost o avertizare goală.
„Lumea este în criză“, mai avertiza nota.
Şi atunci, unde este cavaleria?
Sentimentul general este că par să existe la fel de multe şanse ca un amplu acord la nivelul politicii economice, care să crească încrederea, să fie încheiat în acest an ca petrolul să revină la preţuri de 100 dolari pe baril.
Întâmplător, China va prezida reuniunea G20 din acest an. Dar din cauza dilemelor interne, China nu va plasa probabil coordonarea la nivel mondial în capătul listei de priorităţi.
Banca centrală americană a acordat doar puţină atenţia temerilor internaţionale când a majorat rata dobânzii, în timp ce Arabia Saudită nu prea ţine seama de ceilalţi exportatori de petrol în războiul preţurilor pe care-l poartă.
Germania, cea mai mare economie europeană, se află de mulţi ani în conflict cu cea mai mare parte a celorlalte ţări membre ale zonei euro şi cu partenerii din G7 cu privire la politica fiscală şi austeritate.