Davos: dincolo de optimismul aparent, o listă lungă de temeri. „Am mai avut crize profunde în Europa şi le-am făcut faţă. Totuşi, a existat întotdeauna o singură criză odată. Acum, avem aproximativ cinci“.

Angela Merkel a lipsit de la Davos anul acesta, însă mantra optimistă a liderului german a avut ecou în întreaga staţiune din Alpii elveţieni, scrie Reuters.

Încetinirea creşterii economiei chineze? Poate fi ţinută sub control. Pră­bu­şirea pieţelor financiare? Tem­porară. Criza refugiaţilor din Europa? O mare pro­vocare, însă una care în ultimă in­stan­ţă îi va aduce pe membrii blocului mai aproape unul de altul.

Sub această aparenţă de siguranţă şi op­timism a persistat totuşi temerea că poli­ticienii, diplomaţii şi bancherii cen­trali care participă în fiecare an la reuniu­nea din Davos a Forumului Eco­nomic Mondial se află la mila unor forţe geo­politice şi econo­mice pe care nu le pot controla.

În capul listei lungi de temeri a stat Eu­ro­pa, ai cărei stra­tegi rămân adânc divi­zaţi cu privire la modul de solu­ţio­nare a crizei refu­giaţilor într-un mo­ment în care blocul se confruntă cu o serie întreagă de alte ameninţări, de la extre­mis­mul islamic şi ascensiunea populiş­ti­lor de extremă dreapta la o posibilă ie­şire a Marii Britanii din UE.

„Am mai avut crize profunde în Europa şi le-am făcut faţă. Totuşi, a existat întotdeauna o singură criză odată. Acum, avem aproximativ cinci“, a declarat Josef  Joffe, publisher-editor al săptămânalului german Die Zeit.

Pe partea economică, a existat un sen­timent în creştere de neputinţă a stra­tegilor. În ianuarie anul trecut, Ban­ca Centrală Europeană şi-a anunţat pro­gra­mul de stimulare a economiei (QE) me­nit să restarteze creşterea economică şi inflaţia în zona euro, încă nerefăcută după turbulenţele de pe pieţele finan­ciare şi de pe urma temerilor de frag­men­tare.

Un an mai târziu, în ciuda asigu­rărilor preşedintelui BCE Mario Draghi că banca dispune încă de „o mulţime de instru­mente“, sentimentul general în Da­vos a fost că banca şi-a epuizat muni­ţia monetară şi că politicienii nu au reu­şit să profite de timpul „cumpărat“ de BCE pentru a implementa reforme eco­no­mice pe plan local. Între timp, creş­terea s-a menţinut modestă şi inflaţia în apropiere de zero.

„Înţelegem că poate nu există limită în ceea ce BCE este dispusă să facă, însă există o limită foarte clară în ceea ce poate şi ceea ce va realiza BCE“, a de­cla­rat Axel Weber, preşe­dinte al băncii elve­ţiene UBS şi fost şef al Bundesbank.

Pe de altă parte, majoritatea partici­panţilor s-au declarat optimişti că eco­no­mia chineză nu se va îndrepta către o aterizare dură. Iar puţini au considerat că ceea ce CEO-ul Credit Suisse Tidjane Thiam a descris drept „cel mai prost început de an înregistrat vreodată pe pieţele finan­ciare“ anunţă o nouă criză financiară la nivel mondial.

Optimiştii au indicat de asemenea acordul cu privire la schimbările climatice încheiat în decembrie în Paris drept semn a ceea ce strategii pot încă realiza la nivel mondial dacă îşi unesc forţele.