Scoal’, nea Nicule, din morţi, să ne dai servici la toţi!
Asta n-o pricep, să mă pici cu ceară: de ce se-adună lumea la mormântul lui Ceauşescu, cântând prohodul Statului cel Drept, “Scoal’, nea Nicule, din morţi,/ să ne dai servici la toţi!”, şi nu se strânge lumea în Marriott, unde dă audienţe ministra la Finanţe.
Am crezut că tehnocraţii-s ăia care tac şi fac. Na, că nu tac. Ne iau la trei păzeşte. Că cum putem trăi din vânat şi săpat după rădăcini fără să plătim impozit? Că să luăm exemplu de la indieni, care-s săraci şi mulţi şi tot ştiu să facă ceva pe 2 lei. Că, dacă ţinem să prindă anestezia, să muncim şi noi ceva. Că, dacă s-au dat smartfoane la tot poporu, ce aichiuul nostru mai vrem? E drept, mănâncă un pensionar pe zi cât tot tribul Pila Nguru într-o lună!
Te fac ăştia nostalgic la cap. Ajungi să oftezi după un guvern politic - o vorbă bună, o promisiune, o speranţă, un desfăcător de bere. Unde aţi văzut politicieni să zică: venim noi, ca să nu facem nimic! Alegeţi-ne, că noi furăm mai mult!
Ni s-a luat de fabrici şi uzine, am vrut capitalism de mol şi de breichingniuz, avem capitalism de mol şi de breichingniuz. Oaierless am vrut, oaierless avem.
Dacă s-ar scula Ceauşescu din morţi să ne dea servici la toţi, în primul rând că n-ar înţelege ce vorbim. Nici nu ne-ar recunoaşte. “Io sînt! Like! Şoimu patriei lu matale!”. Adevărul e că nici noi n-am mai recunoaşte lopata.