Băncile greceşti sunt din nou în atenţie: bail-in ori bail-out?

Guvernul elen este presat pe de o parte de diverse grupuri de interese, cum sunt fermierii, să le accepte cererile, iar pe de altă parte de creditorii ţării să le implementeze planurile de reformă bugetară, cum ar fi cele din sistemul de pensii.

Aceasta poate fi considerată o alegere uşoară în comparaţie cu alta care se întrevede: deteriorarea  cli­matului economic şi lipsa progresului în rezolvarea problemei creditelor neper­formante ar putea forţa guvernul să opteze între sacrificarea deponenţilor şi cea a debitorilor, scrie Kathimerini.

Acţiunile băncilor elene sunt „masacrate“ pe burse de la începutul anului. Declinul lor este atribuit de cei mai mulţi îngrijorărilor legate de sănătatea sistemului bancar eurpean şi unor probleme specifice Greciei, cum ar fi prima evaluare a celui de-al treilea program de bail-out şi riscurile politice în creştere. Ca rezultat al scăderii, acţionarii care au participat la majo­rările de capital de anul trecut consem­nează pierderi uriaşe.

Însă sunt şi alte implicaţii. Persoa­nele fizice şi diferite entităţi se află printre acţionarii care se pare că au luat împrumuturi de la băncile locale pentru a se alătura recapitalizărilor de anul trecut. Nu există cifre oficiale, însă unele estimări pun suma totală la mai multe sute de milioane de euro. Suma nu este neglijabilă şi există un risc semnificativ ca aceste împrumuturi să devină ne­performante în următoarele trimestre în condiţiile în care valoarea  garanţiilor -acţiunile - se prăbuşeşte.

Trebuie spus că planurile de afaceri ale băncilor, pe care se bazează testele de stres bancar, riscă să fie depăşite pe măsură ce situaţia economică se schimbă, iar guvenul nu face nimic să împiedice acest lucru. Aceasta înseamnă că reevaluarea acestor împrumuturi ar putea ascunde surprize urâte.

Se poate argumenta că în urma recapitalizărilor poziţia capitalurilor băncilor este una confortabilă, suficient de solidă pentru a face faţă riscurilor legate de calitatea activelor. Însă trebuie subliniat că mari părţi din capitalurile acestora, variind de la 40% la 70% în funcţie de bancă, sunt reprezentate de obligaţii fiscale amânate (transformate în venituri), forme slabe de capital.

Dacă sunt incluse aceste tipuri de active, unii analişti estimează că băncile pot rezista unei creşteri cu peste 10 puncte procentuale a creditelor neper­formante şi unei creşteri a ratei de acoperire similare în următorii trei ani. Rata de acoperire, care se referă la proporţia creditelor acoperite cu banii puşi deoparte de bănci, adică pro­vizioane, pentru amortizarea even­tualelor pierderi, este estimată la mai puţin de 60% în medie. Ponderea medie a creditelor neperformante este de 34% din total.

Deşi pare că băncile au rezerve-tampon de capital suficiente în acest punct, situaţia se poate schimba rapid dacă nu se acţionează curând şi hotărât pentru rezolvarea problemei creditelor toxice. Noile reguli ale recapitalizărilor bancare, care au intrat în vigoare pe 1 ia­nuarie, complică lucrurile. 

Dacă va fi nevoie de alte reca­pitalizări, nu plătitorii de taxe (bail-out), ci acţionarii băncilor, deţinătorii de obligaţiuni şi deponenţii (bail-in) vor fi forţaţi să suporte nota de plată.