Tangaj/ de Cezar Baltag

Îmi zăboveşti, iubire zveltă, cerul.

Din zborul rar al stelelor, din nou

în întâlniri de galaxii mă-ntunec

deasupra unui rotitor platou.

Din chipul tău aş vrea să-mi scutur chipul.

Dar împietresc şi iar tresar spre stele –

şi iar mă-nclină între două zbateri

tangajul veşnic al iubirii mele.