Radu Nechita: În acest an, ziua libertăţii fiscale este 10 mai: până azi lucrăm pentru stat, pe urmă muncim pentru noi

Cei care propun ca 10 mai să fie ziua naţională a României au în acest an un argument în plus în acest sens: ea coincide şi cu ziua libertăţii fiscale. Altfel spus, în ţara noastră povara fiscală este la un asemenea nivel încât românii muncesc pentru stat 130 de zile.

Există mai multe variante de calcul al poverii fiscale. Cea reţinută aici porneşte de la raportul procentual dintre cheltuielile publice şi produsul intern brut al ţării analizate. Acest procent este convertit în numărul de zile dintr-un an. Se evidenţiază astfel mai clar cât reprezintă partea cheltuită de guvern din bogăţia creată într-un an de către salariaţii şi întreprinzătorii din ţara respectivă.

Potrivit Eurostat, în 2015, cheltuielile publice din România au reprezentat 35,5% din PIB. Aceasta este echivalent cu 130 de zile dintr-un an, deci sărbătoarea eliberării fiscale poate avea loc în cea de-a 131-a zi a anului.

Contribuabilul din România este îndreptăţit să conteste valoarea explicativă a acestui indicator deoarece el percepe o povară fiscală mai ridicată decât cea sugerată de rezultatele calculului de mai sus. Oricine intercţionează cu autorităţile publice poate să amintească faptul că acest indicator se limitează la mărimi monetare, macroeconomice, medii etc., deci ignoră componenta nemonetară a poverii fiscale. Este vorba tocmai de cea mai nocivă şi mai destructivă formă a sa: birocraţia, incertitudinea şi instabilitatea legislativă, aplicarea neuniformă a legilor.

De asemenea, oricine cunoaşte noţiunea de „salariu complet“ ştie că din valoarea muncii sale, doar puţin peste jumătate ajunge în buzunarele sale. Dacă un salariat mediu din România ar dori să-şi „personalizeze“ ziua libertăţii fiscale, ar trebui să mai aştepte câteva luni.

Pe datele din 2016, La un câştig salarial mediu net de 1892 lei, salariul său complet (brut + contribuţiile sociale impropriu numite „ale angajatorului“), adică salariul care reflectă valoarea muncii sale se ridică la 3298 lei (cf. www.calculatorsalariu.ro). Prelevările obligatorii reţinute la sursă reprezintă deci 57,36% din valoarea muncii sale. Ziua libertăţii fiscale ar fi pentru el 5 iunie. În ipoteza că el cheltuie integral salariul net pe produse cu cota de TVA normală (şi nu cumpără produse accizate), el ar mai plăti un TVA lunar de cca 315 lei, ceea ce amână ziua libertăţii fiscale pe 9 iulie. Iar dacă plăteşte şi impozite locale...

Ziua libertăţii fiscale este în primul rând un vector al educaţiei economice. Ea ajută să ne aducem aminte că resursele redistribuite de către stat-guvern-politicieni trebuie mai întâi produse de către salariaţii şi întreprinzătorii din România. Ea ne ajută să înţelegem cât de mult costă statul şi toate pseudo-gratuităţile sale. Poate că prin conştientizarea poverii fiscale, contribuabilii vor deveni mai exigenţi faţă de administratorii banului public.

Acest lucru este cu atât mai necesar după recentele dezvăluiri privind modul în care se cheltuie banul „public“ pentru a asigura „sănătatea gratuită“. Poate dacă la emoţia şi revolta care ne-au cuprins în mod legitim adăugăm şi un pic de educaţie economică, vom înţelege că un astfel de sistem nu poate fi reparat prin soluţii de tipul „10%“ din PIB pentru sănătate“. Un sistem corupt şi căpuşat nu poate fi reparat dublând resursele aflate la dispoziţia sa. Un sistem viciat prin construcţie nu poate fi reformat doar pron schimbarea oamenilor aflaţi în funcţie de conducere.

Radu Nechita este conferenţiar doctor la Facultatea de Studii Europene din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca