Supăraţi pe supermarketurile şi investitorii Occidentului, est-europenii întorc spatele pieţei unice

Autor: Catalina Apostoiu 17.05.2017

Cele mai noi state membre ale UE se împo­trivesc cu cea mai mare înver­şunare pieţei unice, motivul central fiind, ca în multe din cele mai dure con­flicte de la Bruxelles, fermierii şi alimentele, scrie Politico.eu.

Guvernele est-europene au creat o reţea complexă de noi legi prin care să-i oprească pe străini de la a achiziţiona suprafeţe mari de terenuri agricole ultraieftine.

Comisia Europeană consideră noua legislaţie din ţările fost comuniste ca fiind o ameninţare existenţială la adresa liberei circulaţii a bunurilor, persoanelor şi capitalului în UE, pe scurt la adresa pieţei unice, şi a ripostat cu cazuri de infringement.

În Bulgaria, de exemplu, Comisia a lansat o procedură de infringement anul trecut legată de o lege potrivit căreia investitorii trebuie să aibă rezidenţă de peste cinci ani înainte de a putea cumpăra teren arabil. În cazul României, autorităţile europene au obiectat în acest an faţă de regle­mentările care cer ca super­marketurile să-şi obţină 51% din produsele proaspete de la furnizorii locali. În niciunul dintre cele două cazuri nu a fost luată o decizie.

Lupta cea mai crâncenă este purtată însă în Polonia, cea mai mare economie a regiunii. Bruxelles-ul a cerut deja autorităţilor de acolo să pună capăt unei legi privitoare la sectorul de retail pe motiv că aceasta conferă un avantaj magazinelor mici, locale, cu o cifră mică de afaceri, în defavoarea marilor supermarketuri cu capital străin. Acum, toate privirile sunt aţintite asupra modului în care Comisia Europeană va reacţiona la un tir în creştere de plângeri în Polonia privitoare la dreptul străinilor de a cumpăra pământ.

Lupta pentru pământ a început după expirarea unei serii de acorduri intermediare din Europa Centrală în perioada 2014-2016.

Înainte, ţărilor li se permitea să impună restrictţii asupra achiziţiilor de pământ, însă aşteptările au fost ca acestea să-şi alinieze legislaţia naţională la piaţa unică europeană.

Comisia Europeană este în continuare preocupată de accesul investitorilor şi a lansat proceduri de infringement împotriva Bulgariei, Letoniei, Lituaniei şi Slovaciei. Autorităţile europene nu au luat o decizie în nici unul din aceste cazuri.

“Actualele reglementări dintr-o serie de state membre din est sunt clar menite să dea întâietate cumpărătorilor locali de terenuri agricole în defavoarea celor ale altor cetăţeni UE”, arată Emmanuelle Mikosz, consilier pentru Organizaţia Europeană a Proprietarilor de terenuri (ELO).

Un oficial polonez insistă că ţara sa încearcă să prevină speculaţiile, care au scumpit terenurile de până la şapte ori din 2004, dar că aceasta este deschisă investitorilor străini. Acesta a arătat că în perioada 30 aprilie-31 decembrie 2016 autorităţile poloneze au emis 4.087 decizii, atât pentru străini, cât şi pentru polonezi, legat de achiziţia de terenuri agricole, 91,3% dintre care au fost pozitive.

Este uşor de văzut de ce fostul bloc sovietic este atât de atractiv. Preţul mediu al terenurilor agricole din Polonia, nicidecum cea mai ieftină destinaţie din Europa de est, se situa la 9.481 euro pe hectar în 2016, în timp ce în Olanda preţul mediu atingea 59.115 euro pe hectar în martie acest an.

“Există în mod clar o mişcare de subminare a pieţei unice, însă nu cred că aceasta este nejustificată”, spune Attila Szocs, de la Eco Ruralis din România.

“Europa este scena unei goane după pământ, unde multinaţionalele şi fondurile de hedging investesc masiv în terenuri în scopuri pur industriale sau speculative, tinerii fermieri având din ce în ce mai puţin acces la această resursă”.

Est-europenii au multe motive să se teamă că nu sunt trataţi corect, una dintre cele mai obişnuite plângeri fiind că subvenţiile acordate lor au fost calculate la niveluri mai scăzute comparativ cu ţările occidentale.

Comisia Europeană s-a făcut de asmenea ţinta unor acuzaţii de standarde duble prin faptul că nu a sancţionat Franţa şi Italia pentru comportamente privite de asemenea în mod tradiţional drept o ameninţare pentru piaţa unică.

Totuşi, Szocs remarcă faptul că în unele cazuri există motive ambigue pentru restrictţiile impuse investitorilor străini.

Autorităţile sugerează că ar putea exista o soluţie diplomatică pentru acest gen de conflicte.