Avertisment în privinţa viitorului: Deşi economia creşte peste aşteptări, afacerile companiilor antreprenoriale româneşti continuă să sufere, pierd sânge şi oameni, datoriile nu scad şi nu văd un viitor

În timp ce Dacia, cea mai mare companie din România, anunţă că intră într-o nouă eră – angajăm oameni specializaţi pe controlul roboţilor - firmele antreprenoriale româneşti nu reuşesc să iasă din mlaştina în care s-au prins în criză.

Iar viitorul unora dintre ele este mai aproape de insolvenţă, nereuşind să-şi reducă gardul de îndatorare, decât de creşterea în piaţă, dezvoltare şi câştigare de teren.

Companiile româneşti sunt mult îndatorate, la furnizori, la bănci, la stat şi au o structură de conducere slabă.

Multe dintre firme ar trebui să-şi întărească managementul financiar, adică să-şi aducă un directorul financiar care să amendeze şi să corecteze în funcţie de resursele companiei, planurile proprietarului, care de cele mai multe ori se extinde în toate direcţiile cu toate că de multe ori nu are nici cunoştinţe şi nici experienţă pentru alte domenii, decât cel de bază.

De ce au intrat atât de multe companii în insolvenţă, de unde nu au mai ieşit? Proprietarii, antreprenorii, patronii au negat realitatea, au amânat restructurarea în speranţa că va veni un miracol, au folosit resursele pe termen scurt pentru investiţii pe termen lung în alte domenii şi nu au avut oameni în companie care să li se împotrivească la ceea ce fac.

Deşi au văzut ce s-a întâmplat în criză, antreprenorii români nu au tras prea multe învăţăminte.

Dacă au trecut prin criză, asta nu înseamnă că vor face faţă şi următoarei crize. Companiile româneşti ar trebui să genereze mai mult cash şi să-şi crească profitabilitatea prin diferenţiere şi inovare, spune Eugen Anicescu, managerul pentru România al firmei franceze de risc şi analiză Coface.

Dacă ne uităm în datele agregate pe 2015, bilanţul companiilor româneşti nu arată deloc bine. Probabil că în 2016 rezultatele nu vor fi mult îmbunătăţite.

Liviu Voinea, viceguvernator al BNR, spune că în acest moment locul băncilor în creditarea companiilor este luat de furnizori, IFN-uri, bănci de afară.

Pentru că banca nu-i mai dădea credit, având în vedere că nu şi-a îmbunătăţit situaţia, iar antreprenorul nu a mai venit cu bani de acasă, scoşi în perioada de boom, multe dintre companiile antreprenoriale româneşti se finanţează de la furnizori, care la rândul lor sunt disperaţi să vândă mai mult şi dau marfa pe credit în speranţa că le va fi plătită.

De la 90 de zile, termenul de plată a ajuns astfel la aproape de 150 de zile, ceea ce nu este decol încurajator nici pentru furnizori, nici pentru companiile româneşti.

Creanţele către furnizori reprezintă nu mai puţin de 40% din totalul activelor companiilor şi au un risc extrem de ridicat, dacă un client nu plăteşte, spune Alina Popa, director Coface.

Dacă o bancă dă un leu, un furnizor dă acum 3 lei.

Feliciu Paraschiv, proprietarul unor supermarket-uri din Vrancea, spune că pentru o mai bună funcţionare a antreprenoriatului în România, statul ar trebui să dea o lege prin care toate lucrurile să fie plătite pe loc.

Această disciplină financiară ar scoate de pe piaţă multe businessuri care trăiesc din banii furnizorilor, fără să investească în nimic, dar ar îmbunătăţii situaţia multor altor companii.

Creşterea economică din ultimii ani din România, aproape cea mai mare din Europa, se vede prea puţin în firmele româneşti şi mai mult în cele multinaţionale.

Doar firmele româneşti care sunt în top pe pieţele unde activează au reuşit să prindă ceva din trendul de creştere economică.

Situaţia nu se va îmbunătăţii în următorii ani, ci dimpotrivă, multinaţionalele vor câştiga mai mult teren pentru că au forţă şi resurse.

PSD, care a preluat guvernarea la mijlocul lui 2012, a preferat să aducă creşterea economică prin consum, prin modelul majorării salariilor la stat şi a salariului minim pe economie, a pensiilor şi mai puţin prin modelul investiţiilor sau restructurarea administraţiei.

Dar majorarea salariilor şi a pensiilor este susţinută prin datorie, rostologolirea celei vechi şi generarea alteia noi. Diferenţa este că împrumuturile sunt mai mult în lei decât în valută, decât în euro sau dolar, ceea ce atrage mai puţin atenţia.

Căderea investiţiilor statului, la cel mai redus nivel din ultimul deceniu, afectează însă companiile româneşti care sunt principalii furnizori în proiecte.

În aceste condiţii, s-ar putea să asistăm la “protestul” companiilor româneşti, antreprenorilor români, care nu vor mai dori să lupte şi se vor retrage treptat din business şi economie.

Ironic, România va avea cea mai mare creştere economică din Europa, dar companiile româneşti vor scădea.