Ce a învăţat Klaus Iohannis de la Donald Trump

Autor: Sorin Pâslaru 12.06.2017

Cea mai importantă propoziţie din discursul de la Washington al preşedintelui Klaus Johannis a fost la sfârşitul discursului său: parteneriatul strategic româno-american este esenţial pentru creşterea „bunăstării“ cetăţenilor.

„Suntem responsabili, preşedintele Trump şi cu mine, nu numai pentru securitate, suntem responsabili pentru bunăstarea cetăţenilor noştri şi aceasta este ceea ce am decis – (extinderea parteneriatului strategic – n. red.).

Vom vedea în lunile/anii următori de unde şi cum a venit peste România această vizită, cum de un preşedinte american încolţit de acuzaţii la el acasă privind influenţarea FBI şi prins într-un clash global cu liderii UE a decis să includă în calendarul său o întâlnire cu preşedintele României la doar câteva luni de la instalare.

Ştirea despre vizită, cu doar o săptămână înainte, apoi vizita în sine, anvergura sa, au fost ca un blitzkrieg pe frontul diplomatic. Nu erau anunţate intenţii despre această întâlnire nici de o parte, nici de cealaltă. Ceva pluteşte în aer, această regiune a devenit dintr-o dată importantă pentru Statele Unite?

Se va vedea. Cert este că România a luat oportunitatea şi a folosit-o. Oricât s-ar discuta astăzi despre multilateralism, multiple centre de putere şi disiparea hegemoniei americane, SUA deţin un sfert din PIB-ul lumii de 70.000 mld. dolari şi au cel mai mare buget anual de apărare, de 600 mld. $ (3,3% din PIB), cât următoarele nouă ţări în clasamentul înarmării - China, Rusia, Arabia Saudită, India, Franţa, Marea Britanie, Japonia, Germania şi Coreea de Sud - la un loc.

Sigur, nimeni nu ar vrea să audă discuţii despre cât de mulţi bani poţi cheltui pentru armament – cursa înarmărilor poate fi continuată teoretic nelimitat şi nu aduce nimic bun în sine. Nu aşteptau românii ca jumătate din discursul preşedintelui Trump din cadrul conferinţei de presă comune să se refere spre exemplu la Qatar. România aşteaptă investitori americani, bănci americane, extinderea Oracle, Amazon, HP sau IBM, transfer de know-how, fonduri de investiţii care să aducă bani în start-up-urile de IT de la Bucureşti, finanţare pentru infrastructură sau sistemele de irigaţii.

În context, aşteaptă poate de la partea americană o soluţie pentru a recupera măcar o parte din miliardul de dolari plătit către firma americană Bechtel pentru doar 50 de kilometri de autostradă neterminată în Transilvania.

Şi aşteaptă şi o soluţie de la ExxonMobil, gigantul mondial al petrolului, care a fost condus de noul secretar de stat de la Washington, Rex Tillerson, pentru a folosi gazul care va fi extras din Marea Neagră pentru a încălzi cetăţenii României şi a pentru a fi folosit de industria românească.

„Bunăstarea“ de care vorbea preşedintele Iohannis înseamnă inclusiv dezvoltarea de reţele de gaz metan care să fie folosit de români pentru gătit şi încălzire, dar şi pentru industrie. În timp ce preşedintele Iohannis vorbea pe pajiştea de la Casa Albă, 35.000 de familii din oraşul Galaţi încălzeau apă la aragaz pentru că furnizorul de apă caldă a dat faliment. Locuitorii din Turnu Severin sunt în aceeaşi situaţie. Nu despre această „securitate energetică“ este vorba?

Propoziţia preşedintelui Iohannis despre „bunăstarea“ românilor este esenţială pentru că urmează o perioadă grea pentru România, cum nu a mai fost până în prezent, iar acesta este un criteriu după care va putea lua decizii în perioada următoare.

Urmează o perioadă în care România va fi pusă în faţa unor alegeri de opţiuni de politică internaţională: Franţa/Germania sau Statele Unite? Care este interesul practic al României spre exemplu în ceea ce priveşte Tratatul Climatic de la Paris? Nu cumva un producător de oţel precum Arcelor Mittal Galaţi ar avea nevoie de mai multă libertate în ceea ce priveşte emisiile de dioxid de carbon pentru a putea rămâne pe piaţă?

Donald Trump a câştigat alegerile cu sintagma „America First!“. Se va vedea dacă preşedintele României Klaus Iohannis se va întoarce acasă cu ceva din ideile acestui preşedinte american, cu care de altfel a părut că se înţelege foarte bine.

sorin.pislaru@zf.ro