Soluţia individuală a expirat. Soluţia colectivă presupune să întoarcem ţării mai mult

Autor: Dragoş Dragoteanu 17.07.2017

Cunosc sute de oameni de afaceri care au vile frumoase, sedii de firme reprezentative, bani multi, masini de lux, afaceri care merg bine, etc. Isi permit aproape orice. Din pacate, cu greu mai vezi bucurie si fericire pe chipurile lor. Desi nu le lipseste nimic, plafonarea si nemultumirea le domina viata. Multi au intrat in vrie, devenind sclavii banilor. Vor din ce in ce mai mult si sa dea din ce in ce mai putin. In opinia mea, s-au plafonat. Pe mana lor. Au uitat de unde au plecat si unde s-au realizat. Numai la ei se gandesc.

Cine face un business si nu recunoaste ca are initial exclusiv in vedere prosperitatea lui si a familiei este un ipocrit. Faptul ca un antreprenor serios isi plateste corect angajatii si nu fura statul ar trebui sa fie o normalitate, nu neaparat o mandrie sau exceptie. In opinia mea, astazi, multi investitori romani refuza sa se implice in evolutia tarii, respingand asumarea unui efort colectiv. Mentalitatea isi spune cuvantul si nu sunt de condamnat. Suntem doar la prima generatie de oportunisti ai Revolutiei din 1989.

Noi, antreprenorii, ne batem in piept cu realizarile noastre. Individuale, sa fie clar. Acum ne merge bine si tot invocam ca suntem motorul economiei tarii. Ca Romania depinde de noi si nu noi de ea. De parca am castiga aici, dar am trai in alta tara. Dar, oare, ne-am gandit vreodata serios daca nu depindem si noi de tara in care traim!?... Eu cred nu numai ca depindem, dar si datoram ceva acestei tari, in afara de respect, prin taxele si impozitele pe care le platim. Poate ar fi timpul sa ne gandim si sa acceptam ca statul merita mai mult, ca sa avem speranta ca vom trai mai bine la nivel colectiv. Altfel, ma tem ca vom fi catalogati ca preotii din Biserica Ortodoxa Romana, care nu vor sa plateasca nimic statului. Astazi, Romania are nevoie de un imput financiar ca sa avem o viata mai buna, impreuna.

 

In ultimul timp, in spatiul pubilic s-a dezbatut nevoia statului de a aduna mai multi bani la buget. Lasand la o parte politica, promisiunile PSD, furturile si ineficienta din administratia publica, acum vreau sa vorbesc strict de un principiu. Cand Romania a intrat in criza venita din SUA, mai toti antreprenorii au fost afectati. De bine de rau, politicienii nostri, pe care-i injuram constant, au inteles importanta continuitatii afacerilor private in economie si au oferit facilitati concrete, atat investitorilor romani cat si straini. Da, au existat greseli si aberatii, dar una peste alta masurile luate s-au dovedit benefice mediului de afaceri.

 

Faptul ca multi antreprenori si-au consolidat companiile dupa 2011-2012 nu se datoreaza exclusiv priceperii lor. Expertiza si motivatia de a-si tine business-urie in viata au fost esentiale, dar nu ar fi fost suficiente. Desigur, e greu sa recunosti asta. Si mai greu este sa imparti succesul individual cu cel colectiv, recunoscand contributia statului in economie. Cel mai elocvent exemplu este modelul "Prima casa". Mii de antreprenori care au astazi afaceri prospere in domeniul imobiliar si industria conexa nu ar mai fi existat acum fara sprijinul direct al statului roman in momentul aparitiei crizei. Ar fi murit de foame sau emigrau!

 

Industria turismului, industria alimentelor sunt alte doua exemple de zone din economie in care s-a simtit influenta pozitiva a statului in urma masurilor luate. TVA –ul a devenit din ce in ce mai mic, s-au oferit diverse reduceri fiscale si, astfel, multe firme din domeniu si-au marit substantial profiturile si si-au extins activitatea. Astazi, in Romania, TVA – ul este mic, impozitul pe profit si proprietati este foarte mic, comparativ cu majoritatea statelor europene. E greu sa recunoastem asta, mai bine ne plangem !

In general, nu cred ca lasitatea oamenilor de afaceri romani face cinste antreprenoriatului. Lacomia s-a instalat adanc si risca sa devina regula. Daca suntem antreprenori adevarati trebuie sa fim un exemplu si pentru prosperitatea Romaniei. Sa urnim lucrurile si la nivelul statului care ne suporta. Ca doar nu suntem toti usa de biserica. Faptul ca va trebui sa platim la un moment dat taxe si impozite mai mari nu trebuie sa ne sperie. Sa ne obisnuim cu ideea ca atata timp cat castigam mai mult este normal sa oferim mai mult. Nu este nimic anormal in ceea ce ne cere Romania, daca vrem sa traim mai bine si cand iesim din casa.

 

Mai nou, am vazut ca cele mai frecvente expresii in media din partea reprezentantilor diverselor organizatii patronale si profesionale, sunt: "lasati-ne in pace" sau "avem nevoie de predictibilitate". De parca in afaceri poate cineva sa-ti garanteze profitul sau succesul si nu jucam cu totii dupa acelasi reguli. Ma intreb totusi daca politicienii romani ar fi spus dupa 2008 la fel si ar fi dat vina pe criza venita din SUA cum ne-am fi simtit si ce faceam acum fara ajutorul statului?

Cel mai mult imi place ca Ambasada SUA vrea sa ghideze politica de impozite si taxe din Romania, avand 2,5% procent din investitiile straine in Romania. Ati citit corect: doi virgula cinci la suta! Este foarte activa in acest sens. Lobby-ul lor nu este echivalent cu trafic de influenta. Bine ca avem bani la buget ca sa le achitam cateva miliarde de euro pentru rachetele Patriot. Nu de alta, dar sa simta si romanul de rand ca este investitor direct in economia tarii condusa de Trump si cumpara produse americane premium.

 

Si daca tot am rezolvat problema apararii tarii, daca vom fi nevoiti sa platim mai multi bani la bugat nu trebuie sa ne para rau. Poate vom avea un sistem sanitar mai bun si viitorii nostri angajati vor fi mai bine pregatiti. Numai asa vom reusi sa facem o infrastructura mai buna in tara. Poate terminam si linia de centura a Bucurestiului. Nu de alta, dar daca ne invadeaza rusii sa nu stea in trafic.