Isărescu îl avertizează pe Dragnea să nu arunce în aer bugetul, stabilitatea macro şi cea mai bună perioadă pentru economie: Deşi lumea crede că trăim din consum şi din joburile la supermarketuri, cele mai multe angajări se fac în industrie. Ce s-a întâmplat acum 20 de ani când tot PSD era la putere?

Autor: Cristian Hostiuc 06.08.2017

Cu toate că România este puternic polarizată, cu extreme la mari decât o ţară sud-americană, economia creşte chiar şi peste cele mai optimiste aşteptări.

Iar această creştere, peste potenţial, nu vine numai din consum ci din industrie, care a creat cele mai multe locuri de muncă în acest an, decembrie-mai: 27.000 faţă de 12.000 în comerţ şi 13.000 în construcţii.

Vineri, BNR, în comunicatul de după şedinţa de politică monetară, a afirmat că industria, aflată la un maxim de 12 trimestre, şi-a intensificat activitatea în trimestrul al doilea, cel puţin în primele două luni.

“Pe partea ofertei, principalul determinat al intensificării activităţii economice din T1 2017 a fost activitatea industrială, al cărei ritm annual de creştere de 6,8%, a reprezentat maximul ultimelor 12 trimestre. Datele statistice pentru primele două luni ale trimestrului doi indică accelerarea dinamicii anuale a producţiei industriale şi a comenzilor noi din sectorul prelucrător, precum şi menţinerea unor ritmuri rapide de creşetere a exporturilor şi importurilor de bunuri.”

În T1 2017, spre surprinderea tuturor, economia a crescut cu 5,7% faţă de 4,8% în T4 2016, creşterea peste aşteptări venind din industrie. România are o pondere a industriei de 23-24% în PIB, faţă de UE care are 17-18% (România continuă să aibă industrie cu toate că oamenii cred altceva), ceea ce înseamnă că orice creştere în acest sector se vede imediat în economie.

Multinaţionalele, care au ajuns inamicul PSD-ului din motive populiste, continuă să investească în industrie şi să creeze locuri de muncă mai bine plătite şi cu o valoare adăugată mai mare.

Mai mult decât atât, BNR remarcă faptul că majorările salariale, blamate de toţi economiştii, sunt acoperite de creşterile de productivitate. “Creşterea anuală a costurilor salariale unitare din industrie s-a atenuat comparativ cu trimestrul anterior, pe fondul unor noi câştiguri de productivitate - în special în sectorul auto, dar şi al efectului de bază majorării salariului minim în luna mai 2016; în ramurile producătoare de bunuri de consum aceasta a rămas însă la un nivel de două cifre.”

Peste 10 zile, pe 16 august, Institutul Naţional de Statistică va anunţa cu a evoluat economia în T2 şi s-ar putea să vedem o creştere din nou peste aşteptări, peste 6%, iar plusul peste creşterea din consum să vină din industrie, aşa cum a fost în T1. Plus că în date va intra şi agricultura.

După ce a văzut datele din economie, BNR şi-a atenuat tonul, avertizările, în privinţa supraîncălzirii economiei şi a creşterilor salariale.

BNR remarcă continuarea căderii din construcţii. Aici investiţiile statului în infrastructură sunt la pământ, cel mai scăzut nivel de mai bine de 10 ani, ceea ce nu poate acoperi decât parţial creşterea din rezidenţial şi birouri.

Pe lângă criza de pe piaţa forţei de muncă, în economie începe să se simtă din ce în ce mai mult criza investiţiilor statului în infrastructură, criză intervenită pe seama blocajelor administrative, pierderii know how-ului şi lipsa de interes a Guvernului şi administraţiilor locale pentru a împinge lucrurile dincolo de a asfalta drumurile comunale sau săteşte pe unde nu mai trece nimeni.

Mai uşor se cresc salariile, prin hotărăre de Guvern, decât se face un kilometru de autostradă.

Chiar şi cu investiţiile statului spre minime istorice, economia creşte peste aşteptări, având cea mai bună perioadă din ultimii 30 de ani.

BNR remarcă revenirea creditării, chiar dacă cifrele sunt mici: “dinamica anuală a creditului acordat sectorului privat şi-a reluat ascensiunea în luna iulie, atincând nivelul de 4,2%, de la 3,2% în luna anterioară, în principal pe seama reaccelerării creşterii componentei în lei pe segmentul societăţilor nefinanciare şi a ambeleor componente pe segmentul insitutuţiilor financiare nemonetare. Ponderea creditului în lei a continuat să se majoreze, până la 60,2%, cel mai ridicat nivel din decembrie 1996”.

Spre aducerea aminte, în 2008, anul de boom, ponderea creditului în valută era de 70% în total creditare, situaţie care a adus România în primăvara lui 2009, la începutul crizei, să ceară ajutor de la FMI, pentru că altfel ar fi sărit în aer sistemul bancar şi finanţarea externă.

În 1996, când PSD, PDSR atunci, a părăsit puterea după alegerile câştigate de CDR şi Emil Constantinescu (după ce PSD şi Ion Iliescu au avut toată puterea şi conduceau ţara după bunul plac), a lăsat în urmă o economie ţinută cu bani de la buget pe seama salariilor mici, nerestructurată, nereformată, bazată pe întreprinderile de stat unde directorii erau adevăraţii proprietari, fără investiţii străine, cu preţuri administrate, cu un curs valutar leu/dolar supraapreciat şi o rezervă valutară goală, folosită pentru a ţine cursul înainte de alegeri, cu un Bancorex şi o Bancă Agricolă de stat de la care toată lumea lua credite pentru a nu le mai da înapoi. Plus că cei de la FMI erau consideraţi duşmanii României de cei de la PDSR.

Sunt celebre discuţiile avute de Florin Georgescu, fostul ministru de Finaţe de atunci şi actualul prim-viceguvernator al BNR, cu cei de la FMI.

Pentru cei care nu mai ţin minte, la începutul lui 1997, Constantinescu şi guvernul Ciorbea au cerut ajutorul FMI pentru a stabiliza România, inflaţia şi cursul de schimb care crescuse de la 4.000 de lei/dolar, până la 10.000 de lei pentru a se stabiliza cu chiu cu vai la 7.000-8.000 de lei.

De atunci, economia a crescut de şase ori (de la 30 de miliarde de dolari, la 180 de miliarde de dolari), investiţiile străine de mai bine de 10 ori, inflaţia a scăzut de la 150% la 1%, dobânzile de la peste 100% la 0,8%! cât este Roborul acum, iar salariul mediu de la 80 de dolari la aproape 500 de euro.

Ce legătura are istoria de acum 20 de ani cu situaţia de astăzi?

“Pe plan intern, acestea (incertitudinile şi riscurile-n.r.) sunt sporite de conduita politicii fiscale şi a celei de venituri, inclusiv în contextul preconizat de rectificări bugetare… Consiliul de Administraţie al BNR reiterează că un mix echilibrat de politici macroecnomice şi progresul reformelor structurale sunt esenţiale pentru prezervarea stabilităţii macroeconomice şi întărirea capacităţii româneşti de a face faţă unor eventuale evoluţii adverse pe plan global.”

Adică BNR, Isărescu, se roagă de Dragnea şi PSD să nu arunce în aer stabilitatea macro şi cea mai bună perioadă prin care trece economia României cu derapajele fiscale şi bugetare, cu dezmăţul cheltuielilor de la buget.

România a plătit scump anul 1996 sau anul 2008. Să nu plătească şi acum.