De ce funcţionarii publici sunt în conflict de interese când trimit contracte către apropiaţii din privat, dar un medic dintr-un spital de stat poate să îşi consulte liniştit pacienţii în propria clinică privată?

Autor: Dana Ciriperu 10.08.2017

Tranzacţiile de pe piaţa serviciilor medicale private din ultimul an au adus în prim plan cabinete, clinici sau chiar spitale dezvoltate şi controlate de medici români care în paralel cu businessul privat au rămas în activitate şi în spitalele de stat.

Tranzacţiile îi scot în faţă pe unii dintre ei, cei care atrag în acţionariat jucătorii mari de pe piaţă ca MedLife, Regina Maria sau Medicover.

Dar modelul este replicat la scară naţională. În oraşe mici sau mari, medici care lucrează în sistemul de stat îşi deschid cabinete private unde oferă consultaţii de ginecologie, urologie, dermatologie, endocrinologie, oftalmologie etc. Pentru un pacient această practică înseamnă costuri suplimentare, deşi lunar din salariul sau pensia pe care îl/o primeşte cotizează la sistemul de sănătate. Pacientul ajunge în spitalul de stat cu o afecţiune, dar este chemat la cabinetul privat pentru alte investigaţii, de la un simplu consult, până la investigaţii de tip RMN, ecograf sau tomograf. Medicul este acelaşi, însă investigaţiile costă. Pacientul întreţine astfel un sistem paralel fără să întrebe de ce din contribuţia lui lunară nu poate primi în sistemul public îngrijirea de care are nevoie. 

De ce sunt permise astfel de practici în care pacienţi care ajung într-un spital de stat sunt îndrumaţi apoi spre consultaţii, controale, analize, investigaţii în mediul privat, acolo unde pacientul plăteşte din buzunarul propriu?

În România erau anul trecut 10.754 de cabinete medicale de specialitate (cele care oferă în general îngrijire pe o singură specialitate medicală), toate private. ZERO este trecut în datele INS la forma de proprietate de stat. În urmă cu zece ani existau încă în jur de 1.300 de cabinete medicale de specialitate de stat. În 2000 erau doar 800 de astfel de cabinete, dar toate erau deţinute de stat. În 2016, în România sunt 57.000 de medici şi 10.754 de cabinete medicale de specialitate private, arată datele de la INS. Dacă în spatele acestor investiţii private sunt cadre medicale înseamnă că unu din cinci medici din România are şi un business privat. Dar date oficiale nu există. Pot fi şi 10.754 de investitori din afara sistemului medical, care au văzut oportunităţi clare de business într-un cabinet de ginecologie.

Câţi din cei 57.000 de medici din România lucrează în paralel şi la stat şi la privat? Câţi medici care profesează în privat sunt şi acţionari în companii pe piaţa serviciilor medicale private?

De ce nimeni nu-i întreabă pe medici: Vrei la privat? Păi atunci mergi în sistemul privat, deschide cabinet, consultă în privat, stabileşte-ţi tarife, angajează asistenţi, medici, convinge-i să vină la tine pentru că e mai bine ca la stat, ai condiţii bune, clinica arată ca un hotel de cinci stele. Ai investit în acest business pentru că vrei să le oferi pacienţilor români o alternativă la sistemul de stat învechit, plin de putregaiuri, lipsit de dotările necesare. Nevoia de a practica meseria într-un mediu decent, în care să beneficiezi de investiţii, în care să poţi ajuta pacientul cu cele mai noi tehnologii este firească.

Dar de ce să rămâi şi în sistemul de stat? Poţi face business în privat, la fel ca orice alt antreprenor care se trezeşte de dimineaţa şi se gândeşte ce mai poate să facă să  atragă clienţi, consumatori, oameni care să îi plătească serviciile, să îi aducă încasări şi apoi profit. În spiritul businessului.

Definiţiile conflictului de interese şi reglementările legale nu îi ating pe medici, pentru că se referă doar la funcţionarii publici.

 

„Un oficial public este în conflict de interese atunci când, în virtutea funcţiei publice pe care o ocupă ia o decizie sau participă la luarea unei decizii cu privire la care are şi un interes personal”. Medicul care îşi cheamă pacientul la propriul cabinet privat nu are un interes personal, de business?