Măsura TVA defalcată stoarce o lămâie deja zdrobită. Banii adevăraţi la buget pot fi strânşi doar dacă Inspecţia Muncii fuzionează cu ANAF şi scoate joburile şi salariile reale la suprafaţă

Toate firmele din România aşteaptă înfricoşate să vadă normele la ordonanţa privind TVA defalcată astfel încât să-şi schimbe softul de contabilitate, iar Fiscul speră să strângă mai mult din cel mai important impozit din România: TVA.

Taxa pe valoarea adăugată aduce la bugetul consolidat al statului 11 mld. euro pe an, adică un sfert din încasările totale. Prin „securizarea“ unor conturi de TVA separate, ANAF încearcă să se protejeze de situaţia în care firmele încasau TVA şi când să plătească statului dispăreau sau intrau în insolvenţă.

În plus, este cunoscut faptul că doar 80% din TVA de plată declarat se şi plăteşte la timp, restul fiind plătit cu întârziere sau deloc. Astfel, dacă ar creşte încasările din TVA cu măcar 10% şi nu cu un sfert cum ar fi dacă tot TVA de plată declarat s-ar şi plăti, la buget ar fi în plus încă un miliard de euro. Dacă tot TVA s-ar plăti aşa cum este declarat, încasările din TVA ar fi de 13,75 mld. euro. Cu alte cuvinte, s-ar strânge în plus 2,75 mld. euro, ceea ce la un PIB de 181 mld. euro, cât este estimat pentru anul în curs, înseamnă 1,5% din PIB.

Este de înţeles presiunea ANAF pe îmbunătăţirea colectării TVA. Este un impozit mare - de 19%, lichid, un impozit care nu presupune calcule foarte elaborate precum impozitul pe profit şi este un impozit pentru care de la început şi până la sfârşit firmele nu sunt decât nişte „agenţi de colectare“ ai statului.

Însă banii mai mulţi sunt în altă parte. Cel mai mare rezervor de bani necolectaţi la buget nu este nici la capitolul TVA, nici la capitolul impozit pe profit. Uriaşul rezervor nefolosit este format din contribuţiile sociale, de pensii şi sănătate.

Când se vorbeşte de controale la firme, cea mai temută este Divizia Antifraudă din cadrul ANAF. Vin inspectorii şi stabilesc evaziune la TVA şi impozit pe profit, iar acuzaţiile sunt de multe ori penale.

Însă banii mulţi neplătiţi la stat sunt la CAS, CASS şi impozit pe venit aferenţi salariilor plătite la negru sau gri, prin diverse formule.

Din păcate însă aici Inspecţia Muncii, care dispune de 2.500 de oameni în teritoriu, este foarte slabă. Pe un an de zile nu reuşeşte să scoată la iveală decât 10.000-12.000 de joburi la negru, în condiţiile în care estimările Consiliului Fiscal sunt că există 1,5-2 milioane de persoane care lucrează fără forme legale sau care nu plătesc contribuţiile la reala valoare a salariilor.

TVA este 19% din sumele încasate. Cheltuiala cu CAS, CASS şi impozit pe venit este de 70% peste netul salariatului. Firmele sunt mult mai tentate să ascundă în diverse formule plăţile de salarii decât să eludeze plata TVA la stat.

Este absolut ridicol ca fiecare din cei 2.500 de angajaţi ai Inspecţiei Muncii să surprindă anual doar patru angajaţi la negru.

Controlul Inspecţiei Muncii ar trebui să adauge un flux suplimentar de venituri de buget de sute de milioane, dacă nu de miliarde de euro. Însă oamenii de la Inspecţia Muncii nu au nici capacitatea profesională şi nici dotările ANAF Antifraudă.

Singura posibilitate pentru a mări veniturile la buget în zona de contribuţii sociale este nu numai o cooperare strânsă în controale între ANAF Antifraudă şi Inspecţia Muncii, ci pur şi simplu fuziunea celor două organisme de control într-unul singur.

CAS este, pe lângă TVA, al doilea stâlp al bugetului, cu mai mult de un sfert din încasări, adică 69 mld. lei (15 mld. euro) pe an. Însă bugetul asigurărilor sociale, adică bugetul public de pensii, are un deficit de 28 mld. lei în 2017. Banii nu ajung pentru că sunt numai 4,8 milioane de salariaţi înregistraţi care trebuie să susţină 5 milioane de pensionari.

Dacă în cursul unui an s-ar scoate la suprafaţă 100.000 de slujbe plătite cu salariul mediu net pe economie de 2.400 de lei (500 de euro), salariu la care contribuţiile şi taxele sunt în valoare de 350 de euro, aceasta ar însemna 350 de euro x 100.000 x 12 luni â 420 mil. euro în plus la bugetul consolidat al statului.

Iar dacă s-ar scoate la suprafaţă 500.000 slujbe plătite cu salariu mediu net pe economie, s-ar aduce la bugetul consolidat al statului 2 mld. euro. La un milion de slujbe, ar fi sume suplimentare de 4 mld. euro, adică aproape că s-ar închide deficitul fondului public de pensii.

Nu poate TVA să aducă miliarde de euro în plus la buget cum poate CAS dacă intră în plată în mod real sute de mii de salarii cu toate contribuţiile şi impozitul pe venit aferente.

În plus, evitarea plăţii CAS este de fapt un împrumut din viitor, pentru că salariatul este practic lăsat lipsit de orice protecţie după 10-20 de ani în care i s-a plătit CAS la salariul minim pe economie sau de foarte multe ori deloc. Evaziunea la CAS ar trebui pedepsită mai drastic decât cea la TVA, pentru că lasă oamenii fără mijloace de subzistenţă în situaţia în care, cum se întâmplă de multe ori în viaţă, mai apar hopuri.

Că aceşti bani, odată strânşi din TVA, CAS sau alte surse, sunt risipiţi în salarii nemeritate pentru „haitele“ de partid şi de stat, în achiziţii publice cu preţuri duble sau triple faţă de cele reale este alt film.

Însă cine vrea cu adevărat mai mulţi bani la buget îi poate obţine printr-o măsură drastică: fuziunea ANAF Antifraudă cu Inspecţia Muncii. Pentru că oricum toţi banii - şi pentru TVA, şi pentru impozitul pe venit, şi pentru impozitul pe profit, pentru pensii şi pentru sănătate - sunt colectaţi în mod real de ANAF. Uitaţi de TVA defalcată. Banii adevăraţi sunt la Inspecţia Muncii.