Deficitul uriaş de pensii din lumea dezvoltată forţează fondurile de pensii să îmbrăţişeze riscul

Îmbătrânirea populaţiei este o problemă globală, atât pentru societate, cât şi pentru companii şi fonduri de pensii. Pentru că sistemele de pensii din lumea dezvoltată au deficite colosale, fondurile de pensii ale companiilor se văd obligate să-şi reorienteze investiţiile către active mai riscante, dar mai profitabile dacă pariul se dovedeşte inspirat.

Cele mai mari şase sisteme de pensii ale lumii, ale SUA, Marii Britanii, Japoniei, Olandei, Canadei şi Australiei, vor avea un deficit total de 224.000 miliarde de dolari până în 2050, scrie The Wall Street Journal. Până în acel an vor exista doar patru persoane active la fiecare pensionar, comparativ cu opt în prezent, potrivit Forumului Economic Mondial. Hoover Institution estimează că sistemele publice de pensii din statele şi oraşele americane au o gaură de finanţare de 3.800 miliarde de dolari. În Europa, care are cel mai mare număr de pensionari din lume, pericolul este şi mai mare.

Fondurile de pensii sunt prinse într-o situaţie extrem de dificilă: politicile dobânzilor ultramici adoptate de băncile centrale le-au adus deficite uriaşe chiar într-o perioadă în care numărul pensionarilor creşte puternic. Astfel, acestea sunt sub presiune să genereze randamente în creştere din investiţiile realizate.

Iar analiştii anticipează că cererea planurilor de pensii pentru active mai riscante, generatoare de venituri, cum sunt obligaţiunile corporate, imobiliarele, va continua probabil să crească, chiar în condiţiile în care băncile centrale încep să-şi retragă stimulentele monetare.

Acum, când băncile centrale sunt aşteptate să-şi înăsprească politica monetară - aşa cum a început deja să facă Rezerva Federală a SUA -, deficitele se vor opri din creştere, însă multe fonduri de pensii sunt în continuare cronic subfinanţate.

Companiile şi-au majorat contribuţiile pentru a face faţă.

Potrivit unui sondaj realizat de BlackRock, cel mai mare administrator de active din lume, dintre fondurile de pensii la nivel mondial care fac alocări pentru acest an, 52% vizau investiţii mai mari în credit privat, 24% în imobiliare şi 23% în obligaţiuni cu randamente ridicate. Majoritatea au declarat că-şi vor reduce expunerile la acţiuni şi titluri guvernamentale.

Accentul pus pe randamente este adesea parte a unei noi strategii de investiţii care vizează alinierea intrărilor şi retragerilor indiferent dacă fondul este în deficit.

Potrivit lui Simeon Willis, de la KPMG, această strategie a devenit vizibilă în ultimii ani.

Acum, pe lângă selectarea de acţiuni şi obligaţiuni suverane pentru investiţii, administratorii de pensii trebuie să înţeleagă riscurile de pe noi pieţe complexe, iar acest lucru nu se întâmplă întotdeauna.

„Din instituţii care investesc pe termen lung, fondurile de pensii s-au transformat în investitori pe termen lung care încearcă nebuneşte să obţină suficiente lichidităţi pentru a-şi plăti beneficiarii“, remarcă Adam Lane, consultant Mercer.