Comentariu Iulian Anghel, ZF: Revoluţia fiscală à la Farfuridi. Guvernul nu explică un lucru fundamental: de ce trece contribuţiile bugetare ale angajatorilor legate de joburi pe umerii angajaţilor

Autor: Iulian Anghel 22.09.2017

♦ Guvernul susţine că, prin trecerea contribuţiilor legate de joburi de la angajator la angajat, acesta din urmă nu va pierde bani pentru că salariile brute vor creşte, prin lege, cu suma pe care astăzi angajatorul o plăteşte statului în numele angajatului ♦ Unii dintre economişti/jurişti spun că nu este nicio problemă, alţii că, dimpotrivă, ar fi o intervenţie nepermisă a statului în relaţiile angajat-angajator ♦ PNL, principalul partid de opoziţie, apără această din urmă poziţie şi spune că va face plângere la Curtea Constituţională ♦ Un lucru nu explică guvernul: de ce face asta.

„Genul acesta de intervenţii nu este acceptat în UE”, susţine Dragoş Roşca, preşedintele Delta Asset Invest şi al boardului Romanian Business Leaders (RBL).

Roşca admite însă că guvernul poate decide majorarea salariului brut al angajatorului, dar „cu consecinţe foarte grave” legate de imaginea businessului românesc, egale cu cele provocate în 1991 când Theodor Stolojan, prim-ministrul de atunci,  a decis „naţionalizarea valutei”. Vorbind în numele RBL, Roşca a susţinut ieri într-o conferinţă că „cel mult” guvernul ar putea sugera angaja­to­rilor să majoreze sa­la­rii­le brute ale angajaţilor în urma trans­ferului responsabilităţilor fiscale, dar că ar fi grav să impună această măsură prin lege.

În fapt, RBL se teme că aplicarea unei astfel de măsuri va fi primul spre impunerea cotei progresive de impozitare, crede consultantul fiscal Gabriel Biriş. În toamna anului trecut, Biriş, pe atunci secretar de stat în Ministerul de Finanţe, a propus o măsură similară. Dar ea era justificată, ceea ce Finanţele conduse astăzi de Ionuţ Mişa nu mai fac.

„Măsura, aşa cum am gândit-o atunci, trebuia urmată de o plafonare a bazei de calcul al veniturilor, astfel încât să asigure un tratament egal pentru toţi, indiferent de cum ne obţinem veniturile. Asta presupune plafonarea CAS si CASS în funcţie de suma veniturilor şi nu a contribuţiilor stabilite pe fiecare tip de venit. Pentru a putea aduna veniturile din salariile brute cu, să presupunem, venitul impozabil din activităţi independente, trebuie să scăpăm de elementul suplimentar de la salarii reprezentat de contribuţiile angajatorului. Acesta este raţionamentul pentru care am propus această soluţie. Dar PSD nu vorbeşte de plafonare. Nu înţeleg de ce Mişa (ministrul finanţelor – n.red.) nu pune în dezbatere publică acest proiect”, explică Gabrie Biriş.

Pentru ca proiectul să fie viabil, mai adaugă fostul secretar de stat,  trebuie lămurit modul în care se vor raporta la el PFA-urile. Mai apoi trebuie lămurită creşterea cu peste 22% a pensiilor pentru că valoarea punctului de pensie depinde de salariul mediu, care va creşte şi el cu 22,7%, dacă ceea ce plăteşte astăzi angajatorul va fi transferat în salariul brut al angajatului.

Şi consultantul fiscal Gabriel Sincu susţine trecerea obligaţiilor fiscale de la angajator la angajat şi spune că ea ar limpezi relaţiile de pe piaţa muncii.

„Este un joc de sumă nulă. Angajatorul nu plăteşte nimic în plus, angajatul nu ia bani în plus, statul primeşte aceiaşi bani. Dar pentru companii ar fi o simplificare - în balanţa de profit şi pierderi ar apărea o singură rubrică în loc de două. Iar angajatul ar fi mai conştient de câţi bani plăteşte statului, pentru că acum imaginea lui este distorsionată, un salariu brut nere­prezentând decât o parte din costul total al unui loc de muncă. Aşadar singura diferenţă va fi una de prezentare pe statul de plată, unde angajatul va putea să vadă cât din munca lui se duce la stat şi cât îi rămâne lui”.

În lipsa explicaţiilor oficiale, apar supoziţiile, iar cea mai comună este: guvernul a decis majorarea salariilor angajaţilor bugetari cu procente de 25%, dar nu are bani pentru aceste majorări. În aceste condiţii, trecerea obligaţiilor fiscale legate de joburi de la angajator la angajat, cu obligaţia majorării salariului brut corespunzător cu suma pe care angajatorul o plătea bugetului în contul angajatului, stinge această obligaţie fără costuri majore. De exemplu: la salariul mediu brut pe eco­nomie din iulie 2017, de 3.329 de lei, cos­tul total al angajatorului, cu un astfel de job, este de 4.094 de lei (765 de lei este con­tri­bu­ţia angajatorului la CAS, CASS etc – echi­­valent cu 23% din costul total al unui job).

Dacă sarcina fiscală a angajatorului trece în totalitate la angajat, atunci angajatorul ar trebui să majoreze salariul brut al angajatului cu 765 de lei, echivalent cu o majorare a salariului brut de 23%. Astfel guvernul ar trebui să adauge doar

2 procente pentru a se achita de obligaţia de a majora salariile cu 25%.

„Fără această măsură, ei (guvernul – n.red.) nu pot face bugetul pe 2018. Au decis majorarea salariilor cu 25%, gândind includerea contribuţiilor în această majorare. Fără ea ar avea un minus în buget de 10 mi­liarde de lei”, crede consultantul Gabriel Biriş.