Salariile mici, o problemă pentru Banca Centrală Europeană, pentru FMI, pentru Europa de Est, dar nu şi pentru sindicatele germane

Autor: Bogdan Cojocaru 11.10.2017

♦ Creşterile salariale din ultimul deceniu au fost mici în comparaţie cu cele din ţările vecine, în special pentru că sindicatele au pus preţ mai mult pe securitatea locurilor de muncă.



În Germania, sindicatele par să fie mai interesate de reducerea programului de muncă decât de majorările salariale. Să fie această tendinţă calea spre echilibrarea salariilor între est şi vest? BCE ar înclina spre salarii mai mari în vest pentru că i-ar fi mai uşor să protejeze revenirea din zona euro.

La zece ani de la izbucnirea marii crize financiare, perspectivele economiei globale sunt, cu câteva excepţii, mai bune ca niciodată în această perioadă. Şi totuşi, revenirea este incompletă, pentru că creşterile salariale au rămas slabe, după cum a avertizat FMI. Acest lucru creează senzaţia că de revenire nu profită toată lumea, cu consecinţele politice vizibile, precum declinul partidelor tradiţionale şi ascensiunea populismului.

În Germania, uniunea sindicală IG Metall, cea mai puternică din lumea industrializată, face presiuni pentru creşteri salariale de 6%, dar şi pentru un program de lucru mai flexibil: 28 de ore pe săptămână (în loc de 35 de ore) pe o perioadă de până la doi ani dacă salariatul vrea acest lucru pentru un echilibru mai bun între muncă şi viaţa privată. După doi ani, salariatul se va putea întoarce la programul de lucru complet. IG Metall reprezintă 3,9 milioane de salariaţi din industrii de bază variind de la producţia de maşini la energie.

Cererile uniunii reflectă încrederea în sine tot mai puternică a acesteia în condiţiile în care cea mai mare economie europeană va creşte cu 2% anul acesta, iar sindicaliştii spun că angajaţii ar trebui să primească o porţie corectă din succesul economic, scrie Reuters.

„Nu există motive pentru cumpătare“, a afirmat liderul IG Metall Joerg Hofmann, argumentând prin creşterea solidă din sectorul industrial şi performanţa puternică a economiei. Creşterea salarială de 6% este comparabilă cu cea pentru 5% din cea mai recentă rundă de negocieri, de la începutul anului trecut, care a avut ca rezultat o creştere de 2,8% începând cu 1 iulie 2016 şi alta de 2% din 1 aprilie 2017.

Salarii mai mari în Germania nu cer doar sindicatele. FMI arată că de un avans susţinut al salariilor şi al preţurilor în această economie este nevoie pentru accelerarea inflaţiei în zona euro. Inflaţia mai puternică ar ajuta Banca Centrală Europeană să protejeze mai uşor revenirea economică. De asemenea, salariile mai mari ale nemţilor s-ar reflecta în preţurilor produselor pe care companiile germane le exportă şi ar conduce la diminuarea uriaşului surplus comercial al Germaniei, învinovăţit că ţine pe loc economiile statelor vecine.

Salarii mai mari în ţări precum Germania au efecte şi peste graniţe. După cum remarcă The Globalist, egalizarea salariilor şi veniturilor în Europa şi peste tot în lume pe baza comerţului, aşa cum este situaţia în prezent, ar presupune scăderea sau o creştere foarte slabă a salariilor multora din lumea dezvoltată. Astfel, pentru egalizarea veniturilor sau salariilor ar presupune sacrificii masive din partea unor grupuri de salariaţi din ţările dezvoltate. Cum decalajele sunt uriaşe, nici în cele mai optimiste scenarii egalizarea nu va veni în acest secol.

Spre exemplu, în Bulgaria, cea mai săracă ţară din UE, salariile cresc rapid, cu 8-10% pe an. Însă acestea rămân la un nivel scăzut dacă sunt comparate cu cele din alte state din UE, a remarcat Lubomir Mitov, economist-şef la UniCredit Bank. În Polonia, salariile din primul semestru al acestui an au fost cu 4,6% mai mari decât cele din perioada similară a anului trecut. În Ungaria, salariile au urcat cu 7,4% anul trecut.

Diferenţele salariale dintre Europa de Vest şi Europa de Est sunt una din­tre principalele cauze ale crizei demo­grafice şi de forţă de lucru care se dez­voltă în est, cu consecinţe de durată asu­pra nivelului de trai şi stabilităţii.

În Germania creşterile salariale din ultimul deceniu au fost mici în comparaţie cu cele din ţările vecine, în special pentru că sindicatele au pus preţ mai mult pe securitatea locurilor de muncă.

Creşterile salariale slabe sunt unul din elementele care stau la baza competitivităţii exporturilor nemţeşti.

Liderul sindical Joerg Hofmann a cerut acum o schimbare fundamentală în modul în care managerii abordează programul de lucru. Angajaţii pun acum un accent mai mare pe echilibrul dintre muncă şi viaţa privată, iar nevoia de un program de lucru mai flexibil trebuie să se reflecte în acordurile salariale, a explicat el.

„Sănătătea şi compatibilitatea între familie şi locul de muncă nu ar trebui să depindă de portofel“, a spus liderul sindical. Perioada de doi ani cu program redus ar fi folositoare, spre exemplu, pentru îngrijirea copiilor mici sau a bătrânilor.

Şeful asociaţiei patronale Gesamtmetall, Rainer Dulger, a respins pretenţiile uniunii sindicale spunând că salariile din sector au crescut cu aproape 20% în ultimii cinci ani, scrie Reuters.

„Devine din ce în ce mai greu să ne permitem aceasta“, a avertizat Dulger, adăugând că dreptul de a reduce programul de lucru ar exacerba penuria de forţă de lucru calificată.

Economistul şef al Bundesbank Jens Ulbrich apreciază că uniunea sindicală se îndreaptă către un teritoriu necunoscut cu noile sale idei.

„În acest punct, este destul de dificil să evaluezi impactul acestui trend asupra evoluţiei salariilor“, a precizat Ulbrich.

Dacă sunt puse în practică, propunerile sindicatelor germane pentru program mai scurt în loc de mai mulţi bani nu vor face viaţa mai uşoară pentru BCE, apreciază şi Carsten Brzeski, economist la ING.